Malurile unei singure, cândva țări, separate de-a lungul anilor de istorie sunt unite acum prin poduri – semețe, mândre și senine, la fel ca întreg poporul românesc. Sovieticii au încercat să le distrugă, după cum au vrut să taie relația dintre frații de pe malurile Prutului. De fiecare dată, acestea au renăscut și au devenit mai puternice ca oricând. Cel mai vestit pod de peste Prut este cel care leagă satul Giurgiulești din Republica Moldova cu orașul Galați din România. Este o cale strategică de acces spre Uniunea Europeană din Estul Europei și înapoi. Oamenii din preajma locului l-au botezat cu un nume simbolic. Un nume care spune totul: „Poarta țării!”
În Galați, aproape fiecare om are câte un membru de familie în Basarabia. Cândva, regimul sovietic i-a despărțit iar astăzi, puntea peste Prut amintește de vestitul eveniment Podul de Flori. Pe șase mai 1990, locuitorilor din România li s-a permis, între orele 13:00 și 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică, fără pașaport și fără viză. L-au trecut atunci și îl trec și astăzi, cu lacrimi și emoții, de fiecare data când își amintesc.
„Timp de patru zile, conform notei ultimative a URSS, în patru Zile, armata română trebuia să evacueze teritoriul Basarabiei. În data de 2 iulie, 1940, armata română deja se evacua pe teritoriul Basarabiei și aajuns aici la Giurgiulești la pod. Pe atunci, căpitanul militar, român, Napoleon Alexandru Popescu, avea sarcina să treacă blindatele românești podul, conform deciziei sau a întâlnirii pe care au avut -o între partea sovietică și românească, un reprezentant sovietic se afla la Galați și marea mea mirare a fost faptul că trebuia să ia și Galațiul. Și atunci, acest căpitan român a înțeles intuitiv sau dragostea față de pământ românesc, l-a făcut să nu cedeze.
Chiar dacă nu a avut ordin să arunce în aer podul, l-a aruncat, deoarece pe teritoriul Giurgiuleștiului înaintau 70 de blindate sovietice. Și atunci el și-a dat seama că ele vor trece podul și vor lua și Galațiul. În acea perioadă, Galațiul nu doar că era un port important din România dar avea și un aerodrom. Se spune că voiau să ajungă și acolo. Minând podul a fost distrus atunci, 2 iunie, 1940 și n-au mai ajuns în Galați. Aici s-au oprit trupele sovietice. Anul 1941, deja fiind din nou eliberată Basarabia de către trupele româno-germane, când au atacat URSS, atunci s-a început iarăți recostrucția podului”, povestește Aculina Panioglo, profesoară de istorie, Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, Giurgiulești.
Ca fiecare giurgiuleştean, Aculina Panioglo are rude în România, de care a fost despărţită înainte de a se naşte. Din povești, știe că bunica sa avea doi fraţi dincolo de Prut, pe care l-au trecut în 1940. Pe unul dintre ei nu avea să-l mai vadă, însă, niciodată. Pe celălalt l-a întâlnit la zeci de ani distanţă, la Podul de Flori.
„Eu sunt îndrăgostită de Istoria Românilor. Invidiez generațiile de azi care au posibilitatea să studieze această istorie, o istorie frumoasă de formare a poporului și limbii române. Când îmi pun întrebarea de ce suntem români, în istorie, acest moment important e că ne tragem de la geto daci, cine au fost geto-dacii și formarea poporului român. MUSCĂ 2.04.48 La lecțiile de istorie le formez niște valori, pe care le-a avut și poporul român. Avem aceleași valori – și partea dreaptă, și stângă a Prutului. Avem o singură istorie, un spațiu geografic și suntem același popor. Le dezvolt sentimentul de patriotism, dragostea de țară, neam, de popor, de familie, de sat, baștină”, mai povesteștye profesoara.
Seria Podurile Prutului este disponibilă pe canalul nostru You Tube.
Citește continuarea, pe Realitatea.md.
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News