Economia României a încetinit în partea a doua a acestui an iar creşterea reală a PIB va fi probabil în jur de 2%, sub cea prognozată, se arată în Raportul de analiză a convergenţei „România – Zona Euro MONITOR” nr. 14/2023, coordonat de academicianul Daniel Dăianu.
„Şi 2023 a fost un an economic tare complicat pentru România. Inflaţia a mers în jos, în ton cu evoluţia în Europa, chiar dacă mai lent. Dar economia a încetinit în partea a doua a anului şi creşterea reală a PIB va fi probabil în jur de 2%, sub cea prognozată. Cea mai acută problemă a României (alături de deficitele externe şi slăbiciuni instituţionale) este deficitul bugetar, care în 2023 a rămas probabil în jur de 6% din PIB – precum în 2022 (când deficitul ESA, metodologie europeană, a fost 6,23%). România este sub incidenţa procedurii de deficit excesiv şi are probabil cel mai mare deficit structural în UE. Ţinta asumată de guvern pentru 2023, de 4,4% din PIB, a fost nerealistă şi judecată ca atare de Consiliul Fiscal în opinia privind bugetul public, a cărei construcţie a fost cu hibe (venituri supraestimate şi cheltuieli subestimate). De aceea se impune adoptarea de măsuri fiscal-bugetare care să permită îndreptarea deficitului bugetar către 3% din PIB în câţiva ani”, se menţionează în raport.
Conform sursei citate, dezbaterea publică privind corectarea deficitului – pe parte de venituri versus pe parte de cheltuieli a evidenţiat multă demagogie, detaşare de realitate, neînţelegerea unor compromisuri (trade-offs) inevitabile în politica economică.
„Nu se poate obţine reducerea deficitelor fără dureri, fără a distribui efortul de corecţie echitabil. Dacă fiecare vrea să fie scutit de participarea la acest efort, cine să suporte povara? Şi nici nu este normal ca cei mai neajutoraţi să fie cei care suportă costul cel mai mare. Pentru orice analiză serioasă este clar că ajustarea trebuie făcută în principal pe partea de venituri. Într-un stat al UE cu venituri fiscale inclusiv contribuţii ultrajoase (circa 27% din PIB, când media în UE este de peste 40% din PIB), cu subfinanţare masivă şi cronică a educaţiei şi sănătăţii publice, cu evaziune fiscală şi evitare a plaţii taxelor şi impozitelor aproape instituţionalizate, cu un gap la colectarea de TVA de peste 36% faţă de media din UE de circa 5%, aceasta este alternativa de bun simţ, logică”, se menţionează în raport.
Potrivit documentului, România trebuie să cheltuiască mai eficient şi de aceea sunt necesare spending reviews (cum se fac în OCDE, organizaţie în care România vrea să intre) – pentru 2023 trebuie elaborate asemenea documente pentru sănătate şi educaţie.
„Dar nu poţi tăia cheltuielile publice cu satârul într-o ţară în care acestea sunt la cel mai jos nivel din Uniune, în care cetăţenii sunt privaţi de bunuri publice şi servicii în cantitatea necesară. Iar fondurile UE nu pot suplini ceea ce trebuie să facă bugetul public. De la un prag critic în jos, reducerea drastică de cheltuieli publice poate cauza un mare salt de ineficienţă şi stricăciuni de ansamblu economiei”, se mai precizează în raport.
Pe de altă parte, deşi necesară, Legea Pensiilor aduce un risc de ordin fiscal pentru consolidarea bugetară, precizează sursa citată.
„Ar fi fost bine ca aplicarea acestei legi să fie eşalonată, pe câţiva ani. A crede că se poate realiza corecţia deficitului bugetar prin taxa prin inflaţie (engl. inflation tax) este o iluzie; această taxă poate ajuta marginal, dar nu decisiv. Ar putea numai dacă ar mai exista un alt mare şoc pe latura ofertei, care să creeze un nou puseu inflaţionist şi care să nu fie urmat de indexări de salarii şi pensii compensatorii. Oricum, este nevoie de continuarea reformei fiscale, care să corecteze un regim fiscal profund inechitabil (prin scutiri şi portiţe), ce este rezultat şi al capturării politicii fiscale de către grupuri de interese. Trebuie totodată să se colecteze mult mai bine; ANAF are nevoie de o revoluţie în acest sens, ce implică nu numai digitalizare. În acest scop este nevoie şi de combaterea fermă a evaziunii fiscale şi a optimizărilor fiscale”, se mai precizează în material.
Reforma fiscalităţii implică şi reforme privind piaţa muncii, care este puternic distorsionată. Din populaţia activă, numai 5,5 milioane sunt cu contracte de muncă.
„Foarte multe persoane lucrează în economie informală, peste 1,5 milioane sunt plătite cu salariul minim, mulţi cetăţeni nu contribuie la sistemul de asigurări. România are cea mai scăzută participare pe piaţa muncii în UE – 68% faţă de peste circa 78% în UE. Sunt multe de remediat pe piaţa muncii, cum arată şi rapoarte ale BM şi FMI, ale CE. Şi PNRR are prevederi în acest sens, aşa cum are privind reforma fiscală. Contextul schiţat mai sus privind economia românească subliniază, fie şi implicit, importanţa enormă a fondurilor europene (PNRR şi CFM) – pentru reforme necesare şi finanţarea de proiecte importante, digitalizare, tranziţie energetică, dezvoltarea infrastructurii, competitivitate. Banii europeni pot atenua efectul contracţionist inevitabil al corecţiei deficitului bugetar. Această corecţie este necesară şi pentru a diminua deficitul de cont curent, care în 2023 se situează probabil în jur de 7% din PIB (sub cel de aproape 9% în 2022). Este de notat că sistemul bancar românesc a rezistat bine la şocuri şi că va fi pusă în funcţiune, în sfârşit, Banca de Dezvoltare.”, mai arată raportul.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
