Skip to content
Editorial Opinii

A fost nevoie de 3 săptămâni pentru ca Isărescu să ia lumină

Radu Soviani editorial

Am o singură întrebare: Mugur Isărescu face politica monetară exact așa cum comunică? Dacă răspunsul este afirmativ, este grav. Pentru că modul în care a reacționat și comunicat în privința modificării ad-hoc de fiscalitate de la sfârșitul anului trecut (taxele noi din sistemul bancar exportate spre populație) poate fi caracterizat printr-un singur cuvânt.

Jalnic. Dacă lui Isărescu i-au trebuit trei săptămâni ca să aibă o reacție cât de cât din partea Băncii Centrale și discutabil ,,personală’’ – nu prin diverse piramidoane media, nu avem decât una din următoarele două explicații: Isărescu înțelege greu și reacționează astfel încât ,,să nu deranjeze’’ sau, domnul Isărescu, își ia lumină din altă parte, pe care o reflectă tardiv și imprecis, mult mai târziu. Adică cel care era supranumit în criză ,,Is-a-rescue’’ (și care prin modul în care a condus politica monetară și a influențat politica de creditare a adâncit criza) nu este decât o biată trompetă, o curea de transmisie a unor grupuri de influență, care abia acum l-au scos la înaintare, ca să nu își piardă pâinea.

Scriam în primul articol din acest an publicat de psnews (aici) exact asta: ,, BNR nu se poate uita în oglindă și să spună – argumentele pentru care nu am făcut ceea ce trebuia sa facem sunt solide. Și de ce ar face-o? Dacă le-ar fi păsat de economie și-ar fi dat seama că Ordonanța de Urgență a Guvernului de stabilire din pix a dobânzilor în fapt reprezintă amputarea politicii monetare și luarea de facto a pârghiei de dobândă din mâna unor Vâlcovi de la BNR în mâna altor Vâlcovi de la Guvern. Pentru un BNR condus de politruci, această ordonanță înseamnă doar o zgardă mai strânsă, despre care ei cred că e cravată.’’

Nesurprinzător, Isărescu a ținut să confirme devoalarea acestei atitudini, tardiv, într-o conferință de presă la BNR, presărată cu ,,înțepături’’, arătând în esență două lucruri: într-adevăr domnia sa percepe ordonanța drept o cravată (,,independența rămâne’’) dar  și-ar dori totuși ca zgarda, care e ok din punctul domniei sale de vedere, să fie ceva mai puțin strânsă.

,,Nu independențaBNR va fi afectată, ci flexibilitatea și eficiența politicii monetare, ceea ce, așa, să o spun direct, nu va ajuta guvernul’’. Dacă un câine în lanț ar putea vorbi atunci când i se scurtează lanțul sau i se strânge zgarda ar fi spus: ,,nu independența îmi este afectată, ci flexibilitatea și eficiența, care, să o spun direct, nu va ajuta stăpânul’’.

În condițiile în care dobânda de politică monetară (principalul instrument de politică monetară al BNR) este esențială pentru influențarea ratelor de dobândă din piață, iar guvernul spune că dacă dobânda din piață depășește, spre exemplu, 2%, ia taxă pe activele financiare – creându-se în fapt premisele de a transfera în costurile serviciilor bancare mai mult decât 2% și a exporta integral noul cost către clienții bancari) este evident că guvernul strânge zgarda BNR. Cum spuneam: Vâlcovii de la Guvern se substituie Vâlcovilor de la BNR.

Am râs și când l-am auzit pe Isărescu senin: ,,nu independența BNR va fi afectată’’. Revenind la zgardă și la lanț, dacă Consiliul de Adminstrație al BNR este un lanț, el este la fel de independent ca cea mai puțin independentă verigă din lanț. Or, e suficient să observați că viceguvernator BNR este Liviu Voinea care a ajuns viceguvernator pentru că ,,l-a rugat pe Ponta’’, fiind substituit ca ministru de Vălcov, Voinea aspirând acum mai sus. Și de ce nu și-ar folosi pilele la Dragnea și la Vâlcov, sau de ce Vâlcovii nu s-ar folosi de el, atâta timp cât societatea pe care o avea cu Dăianu încheia în draci contracte atât cu Primăria Slatina cât și cu Consiliul Județean Teleorman? (detalii, AICI)

Am râs deasemenea când l-am auzit pe Isărescu, din vârful buzelor ,,nu discutăm la o șuetă’’ făcând joc de picioare când a fost întrebat dacă va da curs invitației din spațiul public a lui Teodorovici de a se prezenta la Ministerul Finanțelor.

Dacă Isărescu ar fi fost altceva decât un acrobat/politruc lipsit de independență, nici nu era nevoie să îl cheme Teodorovici la Ministerul de Finanțe. Chiar în ziua în care Teodorovici a anunțat ,,taxa pe lăcomie’’ ar fi intrat cu șutul în ușă la ministrul finanțelor. Așa ar fi făcut un guvernator real și nu vopsit care, la 3 săptămâni după ordonanță, încă refuză să discute tranșant problema și îl pune pe Dăianu să articuleze ceea ce probabil cu greu și domnia sa ar înțelge dacă și-ar reciti textele.

Apropos de ,,nu discutăm la o șuetă’’… cum rămâne cu vizita în biroul lui Liviu Dragnea, de la Camera Deputaților? Spre deosebire de ,,șueta’’ la care îl invită Teodorovici (și căreia nu vrea să îi dea curs), șueta cu Dragnea a fost dorită de Isărescu, a capitalizat-o nu în sensul influențării pozitive a economiei (vedeți ordonanța care tocmai s-a dat) ci pentru a mai câștiga șansa ca încă 5 ani, să nu îi pese de economie: un nou mandat pentru care marți, Isărescu, acum și pensionar, s-a oferit explicit: ,,Parlamentul va decide’’, promisiune de mandat pe care a obținut-o în urma căciulirii la Dragnea.

Ipocrizia lui Isărescu și o oarecare slugărnicie pe care a vopsit-o în spațiul public prin ,,indepdendență’’ dar și prin impostură (tot timpul alții sunt de vină, domnia sa este perfect) a fost relevată marți încă o dată: ,,Printr-o calibrare bună, corectă, flexibilă a politicii monetare, s-a reușit un lucra care astă vară mai nimeni nu îl prognoza: am adus inflația în jos, în limitele noastre de 2,5% plus minus 1 la sută, cu o rată de dobândă de numai 2,5%. Gândiți-vă, în America este la fel. Că în Europa sunt dobânzi mai mici este datorită situației specifice din zona Euro. Câți prognozau în vară că vom reuși să dăm inflația în jos. S-a reușit pentru că am avut o anumită flexibilitate și o eficiență a politicii monetare. Ne vom vedea de treabă, nu avem restricții legate de deciziile noastre, vom fi însă mult mai atenți la cât de eficientă va fi o măsură sau alta’’.

Să ne fie clar: scăderea inflației spre 3,5% (ceea ce reprezintă încă o ratare a țintei de inflație a BNR-ului lui Isărescu și în 2018, ținta fiind de 2,5%) nu i se datorează lui Isărescu ci se întâmplă chiar în ciuda politicii monetare caracterizate de slugărnicie (prea târziu, prea puțin), la fel ca și în criza precedentă.

Dacă vreți, principalul actor al scăderii inflației este Institutul Național de Statistică, care reușește într-o măsură prea mică să captureze evoluția reală a prețurilor.

Scăderea ratei inflației spre 3,5% (oricum dublă față de zona Euro, zonă de care Isărescu face tot posibilul să ne îndepărteze) se datorează în primul rând prețului petrolului, pe care, oricât de magician s-ar da Isărescu, nu are cum să îl inluențeze la nivel global. Prețul petrolului a scăzut de la 86 de dolari pe baril în octombrie la 50 de dolari pe baril în noiembrieperioadă pentru care Isărescu se raportează. O scădere a țițeiului cu 41% în 2 luni cu siguranță afectează în jos inflația care nu este afectată de dobânda lui Isărescu pe care a utilizat-o prea târziu și prea puțin și prin urmare, categoric, nu ea a fost cea care a determinat scăderea inflației. Dealtfel mișcările de dobândă de politică monetară se reflectă în prețuri în 4 până la 6 trimestre și în niciun caz mișcarea timidă și tardivă de majorare a ratei de dobândă de la 1,75% la 2,5% nu a fost cea care a dus inflația în jos. Mai degrabă, prin tardivitate, a favorizat-o. cu consecința complicității la politica fiscală iresponsabilă a guvernului în scopul de a ne îndepărta din zona Euro. Pentru a își păstra scaunele și influența.

Iar scăderea prețului petrolului pe piața internațională vine ca urmare a cererii scăzute pentru că economia mondială încetinește, există exces de ofertă iar OPEC și-a pierdut credibilitatea ca stabilizator al prețurilor. Așa cum și BNR și-a pierdut credibilitatea ca stabilizator al prețurilor prin ratările succesive și de amploare ale țintelor de inflație. În mod primitiv și cu sprijinul raportărilor Institutului Național de Statistică (care totuși raportează o inflație dublă față de zona Euro, unde dobânzilor sunt aproape de zero) Isărescu încearcă să ascundă pierderea credibilității. Înțelegeam să existe o ,,rată de variație’’ față de ținta BNR de un punct procentual cât își ia BNR atunci când inflația țintită era de 8-10%. Dar când inflația țintită este 2,5%, un coridor de +/- 0,2% ar fi fost suficient și ar fi sporit credibilitatea BNR. Ce e peste, e ratare de obiectiv.

Doar că lui Isărescu nu îi pasă de economie. Interesul economic al României ar fi fost conducerea cât mai degrabă în Zona Euro, pe care Isăreascu nu o vrea, deși admite, explicit: ,,în Europa sunt dobânzi mai mici datorită situației specifice din Zona Euro’’. Situația specifică este că Banca Centrală Europeană are credibilitate. Că BCE nu acționează prea târziu și prea puțin. Că BCE este realmente independentă și nu reprezintă o sumă de politruci ghidată de dorința de a avea un nou mandat. Că BCE face o supravegherea reală a băncilor, nu ca Isărescu, supravegherea BCR netolerând și nefavorizând în vreun fel evaziunea fiscală. În zona Euro, neperfomanța băncilor în acordarea de credite este urmată de obligații de a aduce capital nou, și de favorizare a devalizări bugetului de stat. În Zona Euro băncile plătesc amenzi de sute de milioane de Euro atunci când sunt prinse că favorizează evaziunea fiscală și spălarea de bani, nu ca la băncile supravegheate de Isărescu, unde, sub ochii lui, spre exemplu ING România încălca embargoul cu Iran-ul impus de SUA, vânzând motoare de Boeing unui stat sub embargou. SUA a încasat sute de milioane de Euro în urma devoalării acestei practici. La noi? Isăreștii și Vâlcovii sunt mult mai ieftini. Ei sunt cei care permit exportarea creditelor la 5% din valoare (marcând scriptic o pierdere de 95% ulterior dedusă din impozitul pe profit, cu consecința devalizării bugetului de stat, în loc ca băncile să aducă de la bun început capital). Ei sunt cei care favorizează ca băncile să nu aducă atâta capital cât trebuie când sunt neperformante și să nu verse la buget impozitul pe profit atunci când nu ROBOR-ul este prea mare, ci diferența dintre dobânzile active și pasive este prea mare.

Concluziv, de ce Isărescu iese abia acum la rampă, miștocăresc, dar refuză încă să intre cu piciorul în ușa lui Teodorovici? Este simplu. Abia acum și-a luat lumină. Cei care l-au protejat instituțional pe Isărescu timp de 30 de ani realizează că în fapt Vâlcovii din guvern urmăresc să le ia pâinea. Inclusiv prin numirea de gagicuțe în instituții cheie ale statului, instituții care trebuie să urmărească și să sancționeze evaziunea fiscală făcută de bănci. Să fie ei cei care închid ochii la supraveghere și spălare de bani și să capitalizeze aceste infracțiuni. Ceea ce ar înseamna lipsa de capitalizare din partea susțintărilor istorici ai lui Isărescu. Isărescu ar fi ieșit chiar azi la pensie, doar că Vâlcovii lui, nu îl lasă. Se bat, prin el, cu ceilalți

3 comentarii la “A fost nevoie de 3 săptămâni pentru ca Isărescu să ia lumină

  1. ESTI praf ……soviani ……. nu stii nimic despre cum se face politica reala intr-un stat ce are plus la pib de 15 ani (cu exceptia catorva ani de criza). Studiile alea pe care le ai …..economice sunt genunchiul broastei fara experienta….si expertiza…….esti profilul tipic de numit in functie fara sa fi lucrat sa produci profit intr-o functie decizionala.

  2. Se știe că Isărescu a făcut și face jocurile străinilor și intereselor acestora, de aceea și siguranța asta pe el că nu va putea păți nimic, niciodată, ci doar laude externe vor veni asupra lui, făcând-ul mare somitate în colonie. S-a sorbit din priviri cu Băsescu iar acum cu fratele lui de cruce, Iohannis. Toți ceilalți sunt răi și proști.

  3. dragnea sau iohanis sau dancila sau oricare altul sunt functionari. isarescu-functionar si el. conform legii 28/1991, isarescu conduce. totul. guverneaza. corporatia STATUL ROMAN este o firma de administrare a teritoriului. aceasta administrare este in favoarea PROPPRIETARULUI. nicidecum a poporului. Proprietarul , sionist, are afaceri cu alti proprietari. de unde rezulta niste contracte care au niste clauze. acestor clauze, noi suntem invatati (la scoala obligatorie) sa le spunem „legi”. vorbesti de credibilitate, de prostii, consideratii care nu exista decat in presa(care e toata stricata). unii sunt presa lor. iar ceilalti sunt atat de prosti si dezinformati incat , chiar fara voia lor , fac jocurile acelorasi. oare cat se va mai putea sa scrii prostii pentru creduli si sa traiesti din asta, fiind”independent”. totul e din auzite in acest articol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *