Ion Iliescu a fost figura centrală a tranziției României după căderea regimului Ceaușescu. A ocupat funcția de președinte în trei mandate, 1990-1992, 1992-1996 şi 2000-2004, marcând profund primii ani de democrație, dar și fiind asociat cu evenimentele controversate din anii ’90.
Deși a fost botezat în Biserica Ortodoxă Română și provenea dintr-o familie considerată credincioasă, Ion Iliescu a fost perceput de opinia publică drept un „liber-cugetător”. Unele surse l-au catalogat chiar ca ateu, mai ales în lipsa exprimării clare a unor convingeri religioase în spațiul public.
Un moment semnificativ în acest sens a fost în timpul campaniei electorale din 1996, când, întrebat de contracandidatul său Emil Constantinescu dacă crede în Dumnezeu, Ion Iliescu a declarat că respectă valorile morale ale creștinismului, dar nu își face un titlu de glorie din credință și nici nu o folosește ca instrument politic. Această poziție rezervată a fost percepută de unii alegători ca o distanțare de religie și, potrivit analiștilor, ar fi contribuit la înfrângerea sa în alegeri.
Dincolo de controverse, Ion Iliescu a rămas până de curând în centrul atenției. Chiar și în ultimii ani, când sănătatea i s-a șubrezit vizibil, a continuat să fie urmărit de anchete și să fie prezent în dezbateri despre trecutul României. Moștenirea sa este una complexă: pentru susținători, a fost omul care a oferit stabilitate într-o perioadă haotică, iar pentru critici, simbolul unei rupturi incomplete de trecutul comunist.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News