PSnews

Ultima Oră

Adevărata miză a remanierii. Amănuntul incomod pe care Dragnea încearcă să-l ascundă EXCLUSIV

cotidianul.ro

Redacția PSnews.ro vă prezintă în cele ce urmează adevărata miză a remanierii guvernamentale. Vedeți mai jos cum încearcă președintele PSD, Liviu Dragnea, să ascundă ceva incomod despre sine.

Pentru început, vă întrebăm: de câte ori ați auzit până acum de Gheorghe Șimon, noul ministru al Economiei? Știați că el este unul dintre cei 13 vicepreședinți ai PSD? Nu de alta, dar omul se află la al doilea mandat consecutiv de parlamentar. A fost nevoie să căutăm prin presa locală, ca să vedem că politicianul este o țintă obișnuită pentru ironiile ziariștilor maramureșeni, din cauza tăcerii asurzitoare de care deputatul Șimon dă dovadă de 5 ani încoace. Sigur: Dragnea i-a lăudat munca în comisii (Gheorghe Șimon este vicepreședintele Comisiei pentru politică economică din Cameră și președintele Comisiei comune pentru statutul parlamentarilor), dar ceea ce rămâne în memoria publicului este o luare de cuvânt în plen, o confruntare televizată sau măcar un comunicat scris cu nerv.

De partea cealaltă, Mihai Fifor stă un pic mai bine, dar numai un pic: deși este trimis de partid în talk show-uri (în calitate de comunicator), senatorul PSD este atins de aceeași meteahnă prezentă la cel puțin trei sferturi dintre figurile politice care se perindă pe micul ecran: lipsa unor idei proprii sau cel puțin a unei minime emfaze. Astfel de politicieni pot fi recunoscuți de la o poștă: își pironesc privirea într-un punct al platoului TV, apoi încep să recite cu o voce egală punctajele de discurs primite de la partid, reacționând cu câte un „Vă rog să nu mă întrerupeți!” când un adversar încearcă să le taie macaroana.

Ce au în comun aceste două persoane, pe lângă lipsa unui profil pregnant? Amândouă sunt yes-meni, oameni care nu ies din vorba șefului de partid. Și când spunem asta, ne gândim nu la disciplina internă cu care PSD ne-a obișnuit, ci la lipsa unei minime înclinații spre dezbatere, spre confruntarea cu argumente. De câte ori ați auzit (fie numai și pe surse) că a existat un CEx în care Fifor ori Șimon să fi venit măcar cu o nuanțare la cele dictate de către Dragnea?

Ei bine, fiindcă de la Liviu Dragnea am pornit, trebuie să spunem că întregul iureș de miercuri nu a pus suficient reflectorul pe baronul de Teleorman, deși exact acesta a fost personajul zilei: cu un zâmbet superior-mulțumit pe figură când le permitea lui Gheorghe Șimon și Mihai Fifor să ia cuvântul în fața presei, președintele PSD, de fapt, a încercat să-și ascundă sub preș propria neputință: aceea de a se înconjura cu oameni de calibru. În schimb, vedem cum Dragnea preferă oameni șterși, care execută ordinele întocmai și la timp și din cauza cărora a făcut istorie sintagma „soldați credincioși ai partidului”. Iar această neputință – sau mai bine zis: „refuz” – poate fi un simptom al temerii de a-și pierde tronul. De altfel, ați văzut ce a făcut Liviu Dragnea când Sorin Grindeanu a încetat să-i asculte poruncile. Recent, când cu Adrian Țuțuianu, gurile rele au spus că de fapt mazilirea acestuia de la MApN ar fi avut drept cauză un puci anti-Dragnea pe care el l-ar fi pregătit. Dar să nu ne referim doar la episoadele de rebeliune și să ne amintim cazul lui Șerban Nicolae, înlăturat de la președinția Comisiei juridice – aparent, din cauza nepopularității proiectului de Lege a grațierii; în realitate, poate tocmai pentru că senatorul gândea prea mult de unul singur și nu părea să aibă nevoie de obișnuita dădăceală de partid și de stat.

În plus, Liviu Dragnea mai face un lucru: rotește cadrele. Cel mai la îndemână exemplu este Mihai Fifor (mutat de la Ministerul Economiei la cel al Apărării), dar prima jumătate a acestui an ne-a mai servit un exemplu ilustru: Florin Iordache, luat de Dragnea de la spinosul Minister al Justiției și trimis confortabil vicepreședinte al Camerei Deputaților. Istoria comunismului ne-a învățat un lucru fundamental: rotația cadrelor, pentru ca acestea să nu-și ia nasul la purtare, să nu înceapă să se considere veșnice într-un post sau în altul, punct din care ar fi putut ridica nasul mai sus decât trebuie, uneori chiar până la fotoliul liderului suprem.

Rămânând în zona istoriei, încheiem urându-i lui Liviu Dragnea să nu ajungă precum o figură de tristă amintire a deceniilor trecute, care nu suporta ca vreun muritor de rând să îi eclipseze popularitatea. Am numit-o pe Elena Ceaușescu, care – ca să dăm doar un exemplu – a interzis ca statuia lui Ion Oblemenco din Craiova (ridicată chiar în timpul activității sportive a Tunarului din Bănie) să fie inscripționată cu numele acestuia, în ciuda faptului că poporul craiovean a știut încă din prima clipă cine este reprezentat acolo.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi