Skip to content
Politică

Adevărul despre arma SIPA, băieții „informați” de la Justiție și cine dă de fapt verdicte EXCLUSIV

zhd.ro
" "

Istoria SIPA – începutul unui sistem

SIPA- Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA) a fost înființat încă din 1991 de ministrul de Justiție de atunci, Mircea Ionescu Quintus din guvernul Theodor Stolojan ca structură departamentală în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor, trecând în 1997, printr-un ordin al ministrului, în subordinea directă a ministrului Justiției, Valeriu Stoica.

În 2004, din cauza scandalurilor din presă care arătau că la vârful SIPA au fost numiți foști lucrători ai securității, iar serviciul era suspectat că face poliție politică, SIPA s-a transformat în Direcția Generală de Protecție și Anticorupție (DGPA) și pentru prima dată această structură este obligată să prezinte rapoarte de activitate Parlamentului. S-a urmărit, astfel, intrarea în legalitate, după şapte ani, a unei structuri de informaţii care funcţiona doar în baza unui ordin emis de ministrul Justiţiei Valeriu Stoica.

La perioada respectivă, controversa a apărut în articolul 6, aliniatul 3, unde se redactau următoarele: „La solicitarea Ministerului Public, Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie executa acţiuni operative în sprijinul investigării şi documentarii unor dosare de urmărire penală”. Acest lucru însemna că ofițerii DGPA aveau acces la date din dosarele de urmărire penală.

Până la momentul 2004, SIPA urmărea deținuții și activitatea din penitenciare, ajungând după aceea să urmărească magistrații și avocații prin puterea pe care au obținut-o de la Guvern.

La acea vreme DGPA desfăşura „activităţi de obţinere, verificare, prelucrare, stocare şi valorificare a informaţiilor în domeniul siguranţei naţionale”. Actul normativ din 2004 delimita sfera de acţiune a DGPA, ceea ce însemna atribuţii precum: prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale, a faptelor sau evenimentelor cu consecinţe periculoase în rândul deţinuţilor; identificarea deţinuţilor care au avut legături cu organizaţii sau grupări teroriste, preluarea sub control a canalelor de legătura pe care aceştia şi le creează cu exteriorul; prevenirea oricăror acţiuni de destabilizare a mediului penitenciar etc. Aceeaşi DGPA însă asigura şi controlul respectării şi aplicării reglementarilor referitoare la protecţia informaţiilor clasificate în Ministerul Justiţiei, Parchete şi instanţele de judecată.

În 2005, Magistratul Emilian Stănișor, şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), a denunţat, abuzurile care s-au comis până la acea vreme de fostul SIPA. Dezvăluirile au avut loc la şedinţa de bilanţ a ANP, în prezenţa ministrului Justiţiei, Monica Macovei, faptele relatate fiind din decembrie 2004 şi ianuarie 2005.

La ședința ANP, Emilian Stănișor a menționat despre două cazuri denunţate care s-au întâmplat la penitenciarele Arad şi Colibaşi, unde ofiţerii de la DGPA au ocolit directorii penitenciarelor şi s-au adresat adjuncţilor pentru a desfăşura activităţi legate de combaterea traficului de stupefiante.

La Arad, spre exemplu, „trei persoane au fost introduse în penitenciar ca fiind sub acoperire, pentru o acţiune de trafic de droguri, care s-a soldat cu confiscarea a patru pastile de diazepam, în condiţiile în care un tub costa 30.000 de lei (vechi)”. ANP nu ştie nici în prezent care au fost persoanele introduse în penitenciar de către SIPA.

A urmat ca SIPA să îl contacteze pe adjunctul de la Penitenciarul Colibaşi, spunând că urmează să percheziţioneze o persoană civilă care venea în vizită. În momentul în care cei de la ANP au cerut autorizaţia de percheziţie – eliberată, conform legii, de un judecător – SIPA s-a retras pe poziţii.

Magistratul Emilian Stănișor considera că în ambele cazuri a fost vorba de provocări din partea SIPA, o dovadă fiind inclusiv faptul că, ulterior, persoana civilă nu a mai efectuat vizita. Deţinutul care aştepta vizită a fost ameninţat şi şantajat de SIPA să poarte o cameră video ascunsă la gulerul uniformei. Stănișor a mai relatat şi situaţia unui deţinut care a fost scos din celula fără aprobarea conducerii şi dus la ofiţerul SIPA pentru o „discuţie”.

De asemenea, un director de la un centru de reeducare pentru minori a sesizat faptul că SIPA le solicită acestora informaţii despre colegi, părinţi, educatori. Magistratul Emilian Stănișor a cerut ministrului Justiţiei să îngheţe activitatea SIPA până în momentul clarificării statutului legal al acestuia. La rândul său, ministrul Justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei, a declarat că foarte mulţi magistraţi se plâng de faptul că sunt ascultaţi şi urmăriţi de SIPA. În 2006, la începutul anului, ministrul justiției Monica Macovei a desființat DGPA, pe motiv că a făcut abuzuri, iar ministerul nu are nevoie de un serviciu secret.

În iulie 2016, Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică un proiect de hotărâre pentru desigilarea Arhivei DGPA. Propunerea s-a lovit de rezistență din partea Uniunii Naționale a Judecătorilor din România.

Ce conține arhiva SIPA

Arhiva SIPA conţine notele informative ale rețelei de informatori din penitenciare, documente referitoare la persoanele care au avut acces la informații confidențiale, corespondența serviciului cu alte instituții și note care abundă de informații compromițătoare pentru magistrați. Printre acestea din urmă s-ar putea regăsi şi unele care oferă indicii cu privire la apartenenţa unor magistraţi la serviciile secrete, chiar dacă angajamentul scris negru pe alb nu se află în dosarele SIPA, ci în arhiva respectivului serviciu secret.

O declaraţie a fostului ministru al Justiţiei Monica Macovei confirmă că acest scenariu este plauzibil, atunci când aceasta a reacţionat în scandalul dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta, în care ultimul era acuzat că a fost ofiţer acoperit al SIE în perioada în care a fost procuror.

Astfel, Monica Macovei declara: „Dacă vrem dovada că Ponta a fost ofiţer acoperit, sugerez să căutăm şi în arhiva SIPA. Astfel de informaţii, de care colaboratoarea Securităţii Rodica Stănoiu se folosea, probabil, pentru a şantaja magistraţi, erau obţinute, evident, şi din interiorul magistraturii, de judecători sau procurori ofiţeri acoperiţi. Ponta a ajuns la Parchetul General exact în perioada când era ofiţer acoperit, deşi nu îndeplinea condiţiile legale, deci prin eludarea legii, printr-un ordin de ministru al Rodicăi Stănoiu”.

În data de 2 octombrie 2015, judecătorul Cristi Danileţ, membru CSM, a vorbit despre dosarele SIPA într-un interviu acordat lui Robert Turcescu pentru EVZ. Danileţ a fost printre puţinii oameni care au avut acces la arhivă, din poziţia de membru în comisia care a sigilat-o.

„Din cele aproximativ 300 de note informative citite, selectiv, de mine, am constatat că cele mai multe se refereau la comandanţii de penitenciare şi funcţionarii ANP. O parte se refereau la judecători şi procurori: critici ale hotărârilor judecătoreşti, analize ale averii unora, presupuse acte de corupţie, prezentare a relaţiilor personale, inclusiv cele intime sau probleme medicale. (…) SIPA nu avea voie să strângă informaţii despre viaţa privată a magistraţilor, dar nimeni nu a răspuns pentru acest abuz vreodată”, declara Danileţ, întrebat fiind ce „balauri” a găsit în arhiva SIPA.

Scandalul Băsescu-Ponta și al ofițerilor sub acoperire

„Victor Ponta trebuie să recunoască că în perioada 1997-2001 a fost ofiţer acoperit al SIE. A fost ceea ce explică şi propulsarea lui de la Parchetul de la Judecătoria de sector direct în Parchetul General”, declara Traian Băsescu în data de 14 octombrie 2014.

Câteva luni mai târziu, Băsescu a reluat această temă în cadrul unui interviu la B1Tv. „O altă problemă a sistemului este legată de ofițerii acoperiți dintre judecători. Până în 2004, serviciile au considerat că și acei procurori și judecători pot să încalce Constituția, care spun că magistrații nu pot fi ofițeri acoperiți, sunt unii care au fost. Acești oameni de teama faptului că au încălcat Constituția, teama pe care o are și Ponta, că s-a făcut ofițer acoperit când era procuror, acești oameni sunt șantajabili”, declara Traian Băsescu.

Despre ofițerii sub acoperire s-a discutat mult de-a lungul timpului, un caz care a ţinut prima pagină a ziarelor a fost cel al lui Sorin Crivăţ, fost şef al Corpului de Control al Ministerului Integrării, acuzat de corupţie în 2007. Ajuns în puşcărie, Sorin Crivăţ şi-a dezvăluit calitatea de ofiţer acoperit (căpitan SRI) şi s-a pus pe scris: „Mie mi s-a dat termen să stau în puşcărie, ca să denunţ. Nu ne puteţi băga pe toţi la puşcărie şi să ne faceţi informatori. Nu pot să spun mai mult, am depus un jurământ. Am gura mare şi mă opun procurorului”. Cu mai puţin de o zi înainte să apară în faţa magistraţilor Curţii de Apel Braşov, unde ar fi putut face mai multe dezvăluiri, Sorin Crivăţ a murit în închisoare, în condiţii încă neelucidate.

Dezvăluirile Uniunii Naționale a Judecătorilor din România

„La nivelul Ministerului Justiţiei s-a apreciat că ar fi necesară emiterea unui nou act normativ, cu aceeaşi valoare, care să constituie temei pentru desigilarea arhivei fostei D.G.P.A., inventarierea acesteia, accesarea documentelor de interes pentru justiţiabili şi distribuirea, respectiv predarea documentelor către autorităţile competente”, se arată în proiectul propus de Raluca Prună (ministrul Justiției la acea vreme) pentru desigilarea Arhivei DGPA.

Reacțiile nu au întârziat să apară, așa că Uniunea Națională a Jucătorilor din România au trimis o scrisoare premierului Dacian Cioloș, pentru a retrage proiectul de HG.

În scrisoare se precizează că “intenţia Guvernului României de a transfera legal, inclusiv către actualele servicii de informaţii, aceste informaţii “de interes operativ”, culese de agenţii SIPA prin metode securistice de poliţie politică şi violare a drepturilor omului, este un atac la independenţa justiţiei şi încălca angajamentele luate de România înainte de integrarea în Uniunea Europeană.”

De asemenea în scrisoare se precizează că SIPA a fost condus de directori şi adjuncţi care au fost ofiţeri ai fostei Securităţi, unii dintre ei fiind deconspiraţi de către CNSAS că au făcut poliţie politică. Așa că se precizează despre generalul Marian Ureche care, în 2003, a demisionat în urma unui scandal generat de faptul că ar fi făcut poliţie politică în perioada când lucra pentru Securitatea comunistă.

Se pare că una dintre misiunile sale a fost combaterea posturilor de radio occidentale care emiteau în limba romană şi a intelectualilor disidenţi. În aprilie 2002, postul de radio “Europa Liberă” l-a nominalizat pe Marian Ureche printre cei care, înainte de 1989, au spionat statele NATO. Marian Ureche a mai fost acuzat, printre altele, că s-a ocupat şi de urmărirea lui Ioan Petru Culianu.

Marian Ureche a ajuns la conducerea SIPA în 2001 în baza recomandării primite din partea SRI, la propunerea ministrului justiţiei Rodica Stănoiu, dovedită la rândul ei ca fiind colaborator al Securităţii comuniste.

Despre generalul Dan Gheorghe, adjunct SIPA se relata în presa ca, în decembrie 1989, în calitate de şef al dispozitivului de apărare al Aeroportului Otopeni, a permis unui număr de circa 50 de ofiţeri de Securitate să dispară în străinătate cu acte false.

Un alt adjunct al SIPA a fost colonelul Marian Anghel Desculțu, trecut în rezervă în 2002, cu gradul de general de preşedintele Ion Iliescu. Desculțu a fost ofiţer la Direcţia a IV-a a Securităţii Statului şi, la rândul său, a fost deconspirat de către CNSAS că a făcut poliţie politică.

Tot în scrisoarea adresată premierului Cioloș se precizează “O propunere similară iniţiată de ministrul Mona Pivniceru a fost interpretata de presă ca o “ultimă misiune” de a folosi arhiva ca “instrument de presiune şi şantaj”, fiind subliniat că “informaţii compromiţătoare s-ar putea scurge din această arhivă chiar în perioada în care se discută despre numirea unor magistraţi în funcţii cheie din sistem: şefi de parchete sau instante”.

Cine a avut acces la arhiva SIPA? Destinul lui Tudorel Toader

Există mai multe mărturii publice că, din anul 2006 şi până în prezent, s-a intrat în această arhivă de nenumărate ori, fără să cunoaştem nici până în acest moment numele celor care au cercetat ori inventariat arhiva.

“În fapt, în arhiva au intrat, în principiu de fiecare dată, apropiaţi ai miniştrilor, de regulă consilieri, alături de câţiva funcţionari din minister, de unde şi lipsa de încredere în proces”, a spus Ministrul Cătălin Predoiu în 2012.

Cea mai recent declarație care a reaprins polemicele pe marginea arhivei SIPA, aparține lui Tudorel Toader, ministrul de Justiție, care printr-o postare pe Facebook a afirmat că arhiva SIPA este o pată pe obrazul justiției române. “Plăcut sau neplăcut, adevărul trebuie să fie scos la suprafață. Primul pas – voi publica numele celor care au „vizitat” arhivă, eventual și numărul „vizitelor” efectuate!”, a scris Tudorel Toader pe pagina sa de Facebook.

În acest context, declarația ministrului de Justiție ar putea fi considerată ca un act de curaj, care s-ar putea să aibă repercusiuni asupra lui. Ca urmare, Codrin Ștefănescu, secretarul general adjunct al PSD deja a adus în discuție sfârșitul conducerii Toader de la Ministerul de Justiție.

”Eu l-aş remania pe Tudorel Toader azi, dar am încredere ca premierul Sorin Grindeanu îi monitorizează pe toţi miniştrii. Se va face un CEx al PSD în care vom analiza. Apoi, vine şi Călin Popescu Tăriceanu, că şi el are miniştri în guvern. Dacă împreună cu premierul Grindeanu se constată că e cazul, se poate face o remaniere”, a spus Codrin Ștefănescu.

În concluzie

Aşa cum se poate observa, SIPA e un cartof fierbinte în mâinile miniştrilor justiţiei pentru că odată ce se vor afla amănunte vom vedea nu doar piesa de pe scenă ci şi o parte din păpuşarii care ar fi în lumina reflectoarelor.

Oare se vor face sacrificii publice dintre ofiţerii acoperiţi din Justiţie ca o concesie de dragul „curăţirii” feței justiţiei româneşti?

" "
" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *