Skip to content
Economic Politică

Adoptarea euro, între vorbe și fapte. Cum se contrazic singuri guvernanții

MagnaNews

Guvernul României și-a asumat cu surle și trâmbițe, cel puțin la nivel declarativ, prin vocea premierului Dănciă, aderarea la uniunea monetara, prevăzută a avea loc în 2024, conform Planului național de adoptare a monedei euro.

Doar că trecerea la euro nu se poate face doar din vorbe, e nevoie de mult mai mult, de fapte concrete, de reforme asupra mediului economic și financiar. Și, mai presus de orice, de acțiuni care să nu contravină flagrant prevederilor Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene.

Or, în ultima vreme guvernul de la București pare că și-a făcut un scop din a încălca, în mod repetat, normele europene. Dacă aducem în discuție doar Ordonanța 114, simplele ei prevederi, fără eventualele consecințe negative asupra economiei, trecerea la euro rămâne doar un (alt) obiectiv rămas doar pe hârtie. Astfel, OUG 114 încalcă, prin plafonarea prețului la gaze, normele europene.

Mult mai important, deposedarea BNR de atribuțiile legate de politica monetară, prin legarea taxării băncilor pe active de evoluția indicelui ROBOR, se constituie într-o gravă încălcare a articolului 130 din Tratat, care prevede caracterul independent al băncilor naționale din țările membre ale Uniunii.

Iar proiectul de lege privind repatrierea rezervei de aur, fără consultarea BNR și a Băncii Centrale Europene, constituie o nouă încălcare grosolană a Tratatului de Funcționare a UE, atât la articolul 130, cât și la articolul 131, care prevede obligativitatea statelor membre să armonizeze statului băncii centrale cu cel al Băncii Centrale Europene.

Însă factorul structural care va împiedica guvernul să atingă criteriile de convergență este determinat chiar de politicile publice adoptate de guvernarea PSD.

Astfel, adoptarea euro în 2014 presupune intrarea în Mecanismul european al ratelor de schimb ERM-II cel mai târziu în 2022, adică peste trei ani.

Iar intrarea în mecanismul cursului de schimb – ERM2 nu este mai puțin exigentă decât aderarea propriu-zisă la zona euro și implică o consolidare bugetară și controlul sever al dezechilibrelor externe.

Adică exact ceea ce nu face guvernarea PSD, care s-a remarcat în ultimii ani prin deficite structurale mari, pe termen lung, atât bugetar,cât și de cont curent, ca urmare a politicilor publice adoptate.

În afară de deficitele structurale, România ar trebui să reducă ratele de dobândă și inflația, pentru a spera să adopte euro. Or, cel puțin pentru 2018, estimările tuturor specialiștilor converg spre prognoza unei inflații în creștere și a creșterii ratelor de dobândă.

Asta în condițiile în care rata anuală a inflației consemnată în țara noastră a fost anul trecut chiar și dublă față de zona euro.

Iar deficitul de cont curent a înregistrat o creștere de aproape 60% în 2018.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *