Fostul candidat la președinție, Călin Georgescu, și-a chemat susținătorii să danseze Hora Unirii de Ziua Unirii Principatelor Române. „Vreau să mă înhoresc cu românii,” a spus politicianul extremist la un post de televiziune acum câteva zile. Felul în care Călin Georgescu interpretează istoria este o cacofonie, afirmă la RFI, fostul ministrul de externe și istoricul Adrian Cioroianu. Nu poți dansa Hora Unirii și să spui că ești anti Occident.
Cuza a rămas în istorie pentru că a apropiat țara de Occident
Unirea principatelor a fost făcută de o generație pro occidentală, Alexandru Ioan Cuza a rămas în istorie pentru reformele sale moderne, care să apropie țara de Occident, iar poezia lui Alecsandri, Hora Unirii, este nu numai despre unirea românilor unii cu ceilalți, ci și despre unirea românilor cu Europa. Vasile Alecsandri a fost nu doar poet, ci un ministru de externe pro european, adaugă Adrian Cioroianu.
Adrian Cioroianu: Categoric este încă un alt fals, din seria multor falsuri marca domnului Georgescu. Generația de la 1848 și generația unirii de la 1859 au fost exact opusul a ceea ce domnul Călin Georgescu reprezintă. A fost o generație modernizatoare, o generație pro-europeană și filo europeană, filo occidentală. Acei oameni doreau apropierea României de Occident și ieșirea din structurile neclare ale Orientului, fie că era vorba de Imperiul Otoman sau de Rusia. Deci nu pot să văd o diferență mai mare decât aceasta, între generația lui Cuza sau Kogălniceanu și ceea ce se întâmplă în preajma domnului Călin Georgescu și mai ales, mesajele pe care acesta le dă.
La Istanbul, Sultanul și Cuza au vorbit franțuzește, ca doi europeni pentru că și Sultanul era un reformator
Reporter: Putem să descriem puțin actele de modernism pe care le-au făcut cei din generația Unirii?
Adrian Cioroianu: Cu siguranță. Și dincolo de aceste acte, pentru că ideea unirii în sine era comună mai multora, încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Mai mulți pașoptiști au avut acest vis care atunci părea fantasmă, ideea unirii părea într-atât de îndepărtată, încât erau curajoși cei care vorbeau despre unire. Dar s-a întâmplat ca Rusia să piardă un război. Rusia a pierdut Războiul Crimeii din 1853-1856. Franța, Marea Britanie și Austria au fost cei care au învins atunci. Au învins Rusia și, în această perioadă de declin a Rusiei, măcar pe plan militar și politic s-a produs un unirea noastră, trebuie să o spunem foarte clar. Sigur că Rusia avusese ea însăși niște planuri de unire, doar că ar fi dorit să unească Moldova și Țara Românească pentru a le controla în ambiția Rusiei de secol XVIII de a ajunge la Istanbulul de azi, fostul Constantinopol. În fine, generația aceasta modernizatoare, vine pe un teren pregătit de revoluția europeană de la 1848.
A fost o revoluție în toată Europa. Intelectualii noștri, viitori lideri politici, au luat ideile revoluției europene și au încercat să le aclimatizeze într-un colț de Orient care încă… noi nu eram independenți atunci. Să nu uităm nicio clipă că, din punct de vedere politic, eram totuși în sfera de influență a Imperiului Otoman. Alexandru Ioan Cuza, ca atare, a făcut două vizite la sultan. Norocul lui a fost că sultanul, el însuși, era un modernizator și au vorbit în franceză. Și sultanul n-a mai avut pretenția de a i se săruta mâna dreaptă sau papucul. Au vorbit în franceză ca doi europeni, ambii atunci. Dar acele reforme pe care Cuza le aduce erau cu totul și cu totul în ideea apropierii de Europa și de Occident.
Unioniștii au adus în România democrația occidentală
Reporter: Haideți să ne amintim puțin, aceste reforme…
Adrian Cioroianu: Păi cam toate domeniile care contează, de la armată, monedă, învățământului, inclusiv universitar, i se pun bazele. Situația țărănimii… Alexandru Ioan Cuza a fost un domn relativ simpatizat de popor și nu trebuie să uităm nicio clipă că, pe lângă efigia lui ca domn al unirii, el a fost și un domn care, într-un sens foarte modern atunci, apăra țărănimea de abuzurile care se mai întâmplau din partea boierilor noștri. Politică, mă refer la politica în sens parlamentar, chiar dacă el însuși a ajuns să se certe în final cu parlamentarii țării, dar la început a fost un domn care a adus stilul…
Reporter: Democrația…
Adrian Cioroianu: Exact, democrația europeană, occidentală, evident. Deci cam toate domeniile care contează au au primit…
Reporter: Biserica a încetat să mai aibă toate privilegiile…
Adrian Cioroianu: Aceasta este una dintre cele mai delicate decizii pe care el le-a luat. Pentru că, la fel, într-un spirit foarte european, această idee a secularizării exista în Europa Occidentală, din Elveția până în Franța revoluționară. Deci secularizarea nu a inventat-o Alexandru Ioan Cuza… și a fost îndreptată împotriva unei biserici care, trebuie să spunem, în acel moment, mare parte din proprietățile bisericii nu aparțineau bisericilor românești, ci erau biserici grecești. Adică, practic o bună parte din acele terenuri produceau venit pentru biserici grecești, inclusiv de pe Muntele Athos. Acesta e unul dintre motivele pentru care aș spune în Grecia ortodoxă sau ultra ortodoxă de astăzi, încă numele lui Alexandru Ioan Cuza nu e foarte stimat, dar noi, pe de altă parte, ne dăm seama că era un act cu totul și cu totul european și care punea capăt unei soi de dependențe medievale. Pentru că toate acele terenuri fuseseră lăsate bisericilor încă din Evul Mediu, fie de domni, fie de boieri români. Ori această stare era cu totul și cu totul anacronică. Deci el nu s-a certat cu biserica în sens larg, ci a avut o, cum să spun, o țintă foarte clară față de un venit care pleca din Țările Române, pleca spre alte destinații, după o tradiție medievală.
Dacopatia nu are nici o legătură cu Hora Unirii, este exact opusul
Reporter: Iată o generație foarte europeană, foarte modernă. Astăzi auzim aceste îndemnuri la Hora Unirii, în Piața Victoriei, într-un climat total diferit, total diferit…
Adrian Cioroianu: Să spunem așa. Să spunem așa pentru toți cei care ne ascultă și au mintea deschisă. Hora Unirii reprezintă tradițional, de la Vasile Alecsandri încoace…. Apropos, Alecsandri, care a fost un diplomat el însuși în Europa Occidentală și un spirit european prin excelență, Hora Unirii înseamnă nu numai unirea moldovenilor și a celor din Țara Românească, din Valahia, cum era cunoscută în Europa, reprezintă și unirea cu Europa Occidentală. Nu poți să cânți Hora Unirii și să spui că ești împotriva Occidentului. Nu poți să spui că ești dac renăscut și cânți Hora Unirii pentru Hora Unirii este exact opusul, este curentul occidental de la nivelul elitelor românești de secol XIX, elite care au făcut enorm de mult și care au creat România. România este creată de acei oameni educați în Occident și care doreau ca România să semene Occidentului. De aici Hora Unirii. Nu e, nu e o poveste despre rădăcinile dacice mai mult sau mai puțin inventate în mintea unora de astăzi. N-are nicio legătură dacopatia cu Hora Unirii, ci Hora Unirii este exact opusul. Este unirea românilor cu Europa de care au vrut să se țină. Și uitați-vă că suntem astăzi în această Europă în care ne-am dorit și unii se gândesc să combată această apartenență.
Reporter: N-ar fi prima oară când un curent extremist românesc sau nu, confiscă practic părți din istorie. Știm că asta se întâmplă pentru a da un boost popularității unor lideri. Simțiți că asta are loc și acum, un fel de confiscare a unor simboluri și redefinirea lor, utilizarea lor?
Adrian Cioroianu: Da, bun, dar, pe de altă parte, sigur că trebuie să ne păstrăm calmul pentru că e oarecum în instinctul politicii să confiște evenimentele istorice. Majoritatea politicienilor, și în democrații, și în dictaturi, sunt tentați să se apropie de istorie, pentru că, de regulă, cei care fac asta vor să își construiască o legitimitate, mai ales când nu au. Ori acest lucru se vede foarte bine astăzi. Această tabără eurosceptică naționalistă, eu o numesc suveranistă, pentru că suveranitatea țării ne-o dorim cu toții… ei sunt suveraniști că au importat un cuvânt european și li se pare că îi descrie, dar, în opinia mea, ei sunt niște naționaliști deghizați autarhici, izolaționisti, exact opusul lui Alexandru Ioan Cuza și a generației de atunci. Deci, din acest punct de vedere, faptul că ei confiscă istoria îi plasează mai curând în rândul legionarilor și al comuniștilor din România. Gândiți-vă: comuniștii au făcut din Alexandru Ioan Cuza un fel de tătuc al poporului pentru că voiau să-l șteargă pe domnitorul Carol I care a venit după Cuza și au evidențiat nu latura lui modernizatoare, cât latura lui de tătuc al poporului. Așa… îl apărea pe moș Ion Roată și asta învățau copiii din clasa a II-a din manualul de citire, ceea ce, în fine, sigur că nu e fals deloc, așa cum spuneam. Dar Cuza a fost mult mai mult decât apărătorul lui Moș Ion Roată. A fost, înainte de orice, unul dintre cei care au adus cultura occidentală la noi în țară și politica occidentală și din acest motiv vorbim despre el astăzi și mai puțin din motivele pentru care oameni care poartă tricolorul și sunt îmbrăcați în daci ies în stradă la Hora Unirii. Adică este o cacofonie de sensuri în acest tip de imagine pe care, cum să spun? Cred că orice om cu o minimă educație își dă seama de ea.
Tot ce spun adepții lui Georgescu este un fals cap coadă
Reporter: Domnule ministru, vă mai pun o întrebare. Nu trăim vremuri simple, iar în istoria omenirii, nu o dată s-a întâmplat ca diverse regimuri, în diverse părți ale lumii să încerce să rescrie, folosesc același cuvânt, chiar istoria. S-au ars cărți, s-au ascuns informații până când oamenii le-au uitat și a luat secole ca umanitatea să redescopere adevăruri. E justificată o teamă că o astfel de nenorocire s-ar putea întâmpla și acum, în timpurile noastre?
Adrian Cioroianu: Da, din păcate sunt cicluri la nivelul istoriei. Istoria nu se repetă, dar există cicluri, într-adevăr, și există un ciclu al revenirii acestui populism, pentru că, în esență, cred că cel mai bun termen care ar putea descrie ce se întâmplă e un naționalism îmbinat cu populismul, deseori autarhic și izolaționist.
Reporter: Arhaic, poate?
Adrian Cioroianu: Arhaic…Mă rog, în măsura în care, eu știu, sunt oameni care își imaginează trecutul în felul lor, dar acest arhaism mai curând ține de ideea că există conceptul vârstei de aur. Totdeauna trecutul pare superior în raport cu prezentul și așa li se pare și celor care se îmbracă azi în daci. E victoria ideii lui Ceaușescu, a statului dac centralizat din vremea lui Burebista și, de fapt, cei care se îmbracă în daci și sunt împotriva Occidentului. Ei n-au o treabă cu reînvierea Daciei. Ei au o problemă cu faptul că Imperiul Roman a înfrânt Dacia și s-a produs colonizarea din care, peste secole, ne tragem și noi. Deci e o concepție mai curând anti-occidentală decât autarhică. Dar revenind, chiar astăzi găsisem o fraza lui Raymond Aron care spune că, într-adevăr, oamenii fac istoria. Problema e că ei nu știu ce istorie fac. În momentul în care acționăm, noi nu știm consecințele actelor noastre și ce mi se pare mie îngrijorător, deși pe termen mediu și lung sunt mai curând optimist, dar îngrijorător pentru prezent este faptul că acești oameni care se folosesc de cuvinte mari, de date mari din istorie, ies de Ziua Unirii…. Ei, de fapt influențează ziua de poimâine, nu numai ziua de azi în care îi vedem la televizor. Pe mine mă interesează consecința lor poimâine prin ceea ce lasă în spațiul public. Pentru că altfel tot ce spun ei este un fals de la cap la coadă doar că, până ce societatea înțelege falsul, se vor găsi minți, mai, cum să spun, mai labile, care să le dea crezare.
„Ce ne imaginam noi în Piața Universității în 1990, s-a realizat cu vârf și îndesat”
Reporter: Și din nou… reformulez întrebarea suntem în pericol, domnule Cioroianu, să constatăm un regres?
Adrian Cioroianu: Nu neapărat. Până la urmă trebuie să acceptăm că generația care a re-occidentalizat România după 1990, încet-încet, va ieși din scenă. Noi trebuie să ne uităm cu atenție la cei care preiau ștafeta pentru că de la o generație la alta să știți că nu… nu poți lăsa moștenire decât eventual bunuri materiale, cum ar fi o casă, o mașină sau o colecție de tablouri sau de bijuterii. Nu poți să lași moștenire nici democrația, nici securitatea… acestea se construiesc de fiecare generație așa încât aș spune că nu suntem neapărat în pericol, câtă vreme totuși vom avea grijă ca unii dintre tinerii noștri buni să ajungă să intre și în politică. Mă refer la generația care ar trebui să intre în politică, generația de 20, 30 de ani de astăzi. Și o spun ca unul care a trecut de 55 de ani. Îmi dau seama că o bună parte dintre speranțele generației mele din 1990 nu s-au îndeplinit neapărat, dar oricum rezultatul este peste așteptările noastre de atunci, în sens pozitiv. Vreau să spun.. ce ne imaginam noi în Piața Universității în 1990, s-a realizat cu vârf și îndesat. Adică noi atunci ne luptam cu neocomunismul, dar nu trăgeam speranță să fim în Uniunea Europeană sau în NATO atât de repede. Ori acum e rândul tinerilor, hai să zic generației de după noi, fiii noștri și fiicele noastre…
Reporter: Să ne țină acolo, să ne mențină acolo…
Adrian Cioroianu: Exact, să ne mențină acolo. Da.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News