Adrian Negrescu: ANAF e ca un ,,elefant într-un magazin de porțelanuri”

Analistul economic Adrian Negrescu analizează activitatea ANAF, argumentând că avem de a face cu o instituție depășită de actuala realitate economică a țării, închistată în proceduri și practici arhaice, așadar ineficientă.

Redăm în continuare materialul publicat de analist pe contul său de Facebook:

„ANAF e ca un ,,elefant într-un magazin de porțelanuri”.

În multe situații este complet depășit de realitatea economică, închistat în proceduri și practici arhaice, incapabil să acționeze preventiv și să monitorizeze în timp real circulația banilor, a activelor în economie.

S-a vehiculat în aceste zile faptul că ANAF ar avea de recuperat creanțe de 84 de miliarde de lei din mediul economic. La prima vedere, suma este uriașă – aproape 17 miliarde de euro, însă dacă treci dincolo de raportările statistice, se poate observa cu ușurință că mare parte din această sumă nu reprezintă realitatea. E ca un fel de raportare la hectar.

De ce? Pentru că ANAF judecă în continuare contabil, fără să țină cont de realitatea economică. Multe dintre companiile aflate pe lista datornicilor sunt în insolvență, faliment sau în procese de reorganizare, iar sumele pe care statul, în mod real, le poate recupera sunt cu mult mai mici decât cele declarate scriptic în statistici.

Sunt cazuri de companii care au sute de milioane datorii la stat și care, în mod real, nu au în conturi niciun ban iar o eventuală executare silită nu va duce la recuperarea a nici măcar 10% din suma datorată.

E un adevărat fenomen tot mai răspândit în economie pe care ANAF pare incapabil să îl stopeze, pentru simplul motiv că nu are mecanisme de prevenție și control, de monitorizare în timp real a situației acestor companii datornice.

În foarte multe cazuri, cei care administrează astfel de companii cu probleme își mută activele (financiare sau fixe) pe alte firme din grup, le externalizează, iar statul asistă neputincios la această realitate.

Asta pentru că legea le permite asta. Statul acționează tardiv și nu are dreptul, de exemplu, de a atrage în solidar răspunderea companiilor din grup, la care acționarul/administratorul au controlul.

Cum aceștia nu răspund cu bunurile lor pentru faptele comise pe firma datornică, este aproape imposibil să mai recuperezi ceva la bugetul de stat. Ar trebui ca legea să poată permite ANAF să urmărească toate firmele unde administratorul este acționar majoritar.

O modificare a legii insolvenței, pornind de la această realitate, cred că este absolut necesară.

În plus, ar trebui ca și băncile să răspundă, în solidar, pentru pagubele create de firmele pe care le finanțează. Dacă tot susțin din pdv financiar o afacere, ar trebui să fie responsabile pentru modul în care acestea își desfășoară activitatea, își plătesc taxele și nu intră în insolvență.

Și ar mai fi nevoie de o modificare legislativă absolut esențială. Oamenii de afaceri condamnați pentru bancrută frauduloasă, de exemplu, ar trebui să aibă o perioadă de timp în care să le fie interzis să mai activeze în mediul economic. Acum orice infractor care a tras țeapă pe o firmă își poate deschide fără problemă o afacere nouă.

În esență, dacă vrem să aducem mai mulți bani la buget, e nevoie ca statul, ANAF, Ministerul de Finanțe și cel al Justiției să modifice legislația în așa fel încât să optimizeze recuperarea datoriilor și, foarte important din punctul meu de vedere, să dea posibilitatea firmelor aflate în situații de risc să urmeze un plan de restructurare – să încerce să se salveze, nu să le blocheze conturile și să le taie orice posibilitate de redresare.”