Pentru România, principalele cinci riscuri prezentate în Global Risks Report, publicația Forumului Economic de la Davos, sunt mult mai grave decât cele ale vecinilor săi: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare.
Statele din jurul României, cu excepția Ucrainei care e în război și a Republicii Moldova care e mereu pe marginea prăpastiei, au de-a face cu alte riscuri: Bulgaria, Ungaria, Serbia se luptă mai ales cu problemele economice și de mediu. În Europa, statele baltice și Polonia sunt la rândul lor amenințate de un conflict armat.
Spre deosebire de România însă, Polonia și balticele vorbesc tare, știu ce vor pentru viitorul lor și nu se tem să o spună. La Davos, unde se întâlnesc cei mai importanți oameni ai lumii din toate domeniile, România nu s-a văzut și nu s-a auzit. Ca și cum n-ar fi avut nimic de spus, ca și cum n-ar fi avut nimic de obținut. Niciun lider important de la București nu s-a dus acolo și deci niciun obiectiv al Bucureștiului nu a fost adus în discuție acolo.
Polonia, în schimb, a defilat la Davos cu președintele și ministrul de Externe și, ca de fiecare dată, a strălucit, în vreme ce România, ca aproape întotdeauna, a fost absentă. Bucureștiul nu are nimic de transmis lumii, nu are nicio idee despre cum trebuie să se termine războiul de lângă noi, despre ce-ar trebui să facă pentru a câștiga teren pentru situația în care începe reconstrucția Ucrainei și chiar despre nevoia de protecție cibernetică după experimentul alegerilor prezidențiale anulate la finele anului trecut. Nimic din ce-ar vrea România pentru viitorul regiunii în care se află nu e spus public sau, poate, pur și simplu nu e nimic de spus iar decidenții autohtoni rămân timorați în fața liderilor Occidentali, dând astfel apă la moara naționaliștilor radicali.
Citește mai mult AICI
