UPDATE, 15 MAI, ORA 00.45
Primele rezultate ale numărării voturilor din cursa pentru alegerile prezidenţiale din Turcia arătau un avans considerabil pentru preşedintele în exerciţiu, Recep Tayyip Erdogan, care conduce ţara de 20 de ani, în timp ce contracandidatul său, Kemal Kilicdaroglu, era creditat cu mult mai puţine voturi, deşi se anunţase o cursă extrem de strânsă. Totuşi, pe măsură ce voturile s-au numărat, diferenţa s-a micşorat în defavoarea lui Erdogan, astfel încât la 94 la sută din voturi numărate se conturează turul al doilea de scrutin. Erdogan are 49,59 la sută, în timp ce Kilicdaroglu are 44,67 la sută.
UPDATE, 14 MAI, ORA 15.15
Cei doi candidaţi principali la alegerile prezidenţiale din Turcia, inclusiv preşedintele în exerciţiu Recep Tayyip Erdogan, au votat duminică la prânz, în ceea ce se aşteaptă să fie un scrutin extrem de strâns, interesul electoratului fiind dovedit de cozile lungi de aşteptare la secţiile de vot, în întreaga ţară, încă de la deschiderea urnelor, relatează AFP.
Părând obosit, Erdogan, care a sosit la secţia de votare din Üsküdar, un district conservator din partea asiatică a Istanbulului, a urat „un viitor profitabil pentru ţară şi pentru democraţia turcă”, subliniind „entuziasmul alegătorilor”, chiar şi în zonele afectate de cutremurul din 6 februarie, care a făcut cel puţin 50.000 de morţi.
Fără a face pronosticuri, el a spus că va urmări rezultatele aşteptate în cursul serii „de la Istanbul”.
Principalul candidat al opoziţiei, Kemal Kilicdaroglu, votase mai înainte la Ankara: „Democraţia ne duce dorul”, a declarat zâmbind Kemal Kiliçdaroglu. „Veţi vedea, primăvara se va întoarce în această ţară, cu voia lui Dumnezeu, şi va dura pentru totdeauna”, a adăugat el, repetând unul dintre sloganurile sale de campanie.
Duelul pentru alegerea celui de-al treisprezecelea preşedinte al ţării – însă doar al treilea când este ales prin sufragiu universal direct – , într-un secol de la fondarea Republicii, este foarte strâns, într-o ţară care este mai divizată ca niciodată.
Într-o competiţie polarizată între preşedintele islamo-conservator Erdogan, 69 de ani, aflat la putere de 20 de ani, şi adversarul său Kemal Kiliçdaroglu, 74 de ani, şeful partidului laic social-democrat CHP, alegătorii trebuie să-i acorde unuia dintre ei cel puţin 50% din voturi plus unu pentru a-şi asigura victoria în primul tur.
Un total de 64 de milioane de alegători, care îşi vor alege şi parlamentul, sunt înregistraţi în aproape 200.000 de secţii de votare din această ţară de 85 de milioane de locuitori, care în mod tradiţional vin la urne, având rate de participare de peste 80%.
Un al treilea candidat, Sinan Ogan, este creditat fără şanse, în timp ce un al patrulea, care figurează pe buletinele de vot, s-a retras din cursa prezidenţială cu câteva zile înainte de alegeri, notează news.ro.
CE GÂNDESC ALEGĂTORII
Într-o atmosferă de sărbătoare în această Zi a Mamei în Turcia, alegătorii se grăbesc la urne cu optimism.
„Economia nu este prioritară, trebuie să începem de jos: să restaurăm drepturile omului şi democraţia, să ne recăpătăm demnitatea”, spune Hande Tekay, în vârstă de 55 de ani, în cartierul de lux Sisli din Istanbul.
„În ultimii 20 de ani, toate acestea au dispărut”, spune şi Ulvy Aminci, 58 de ani, îmbrăcat în blugi şi cu un tatuaj pe mână.
„Eu spun ‘continuaţi’ cu Erdogan”, imploră Nurcan Soyer, cu eşarfă pe cap, în faţa secţiei de votare a lui Erdogan.
În oraşul Antakya, fostul Antiohia (sud), ruinat de cutremur, Mehmet Topaloglu a fost printre primii care au sosit la urne: „Avem nevoie de schimbare, ajunge”, spune el.
Rănile sunt încă deschise la trei luni de la tragedie: „Chiar şi înainte de cutremur, votul meu era sigur, dar odată cu cutremurul s-a confirmat”, spune Aylin Karakas, 23 de ani, o studentă la arhitectură care tocmai a votat într-o cabină de vot improvizată, amenajată într-un container.
SCRUTIN ATENT MONITORIZAT
Kemal Kiliçdaroglu, liderul CHP, partidul întemeiat de Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Turciei moderne, conduce un front unit de şase partide, de la dreapta naţionalistă la centru-stânga liberală. De asemenea, el a primit sprijinul partidului prokurd HDP, a treia forţă politică a ţării.
La ultimele alegeri prezidenţiale din 2018, şeful statului a câştigat în primul tur cu peste 52,5% din voturi. Un rezultat de egalitate, care ar forţa un al doilea tur la 28 mai, ar fi deja un eşec pentru el.
Erdogan a promis să respecte verdictul urnelor, monitorizat de sute de mii de membri ai birourilor de vot din ambele tabere, din care şi-a tras întotdeauna legitimitatea. El candidează de data aceasta într-o ţară uzată de o criză economică, cu o monedă care a fost devalorizată la jumătate în doi ani şi o inflaţie care a depăşit 85% în toamnă.
Kemal Kiliçdaroglu a jucat cartea calmului, promiţând să restabilească statul de drept şi respectul pentru instituţii, care au fost abuzate în ultimii zece ani de deriva autocratică a lui Erdogan. Potrivit sondajelor, discursurile sale scurte şi calme, în contrast cu poveştile şi invectivele lui Erdogan, au convins majoritatea celor peste 5 milioane de tineri turci care vor vota pentru prima dată.
TRANZIŢIE FĂRĂ PROBLEME
Pentru politologul Ahmet Insel, aflat în exil la Paris, „înfrângerea lui Erdogan ar arăta că este posibil să ieşi dintr-o autocraţie bine stabilită prin intermediul urnelor de vot”.
Va fi o formă de „primăvară turcească” care va fi atent analizată în străinătate.
Turcia, membră a NATO, se bucură de o poziţie unică între Europa şi Orientul Mijlociu şi este un actor diplomatic important.
Secţiile de votare se vor închide la ora locală (şi a României) 17:00, iar primele indicii ale rezultatelor ar putea veni în jurul orei 21:00.
ŞTIREA INIŢIALĂ
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan se confruntă cu cea mai dificilă provocare politică de până acum în alegerile prezidenţiale şi parlamentare de duminică, opoziţia simţind că are cea mai bună şansă a sa de a pune capăt celor două decenii de când este la putere şi de a-i inversa politicile, relatează Reuters.
Votul prezidenţial şi cel parlamentar, stabilit pentru duminică, cu un posibil tur doi de scrutin la 28 mai, va decide nu numai cine conduce Turcia, ci şi cum este guvernată, încotro se îndreaptă economia şi forma politicii sale externe.
Cel mai longeviv lider al Turciei moderne, Erdogan a promovat spiritul religios şi ratele scăzute ale dobânzilor pentru gospodării, timp în care a afirmat influenţa turcă în regiune şi a slăbit legăturile ţării, membră NATO, cu Occidentul.
Alegerile au loc la trei luni după ce cutremurele din sud-estul Turciei au ucis peste 50.000 de persoane, notează news.ro.
Principalul contracandidat al lui Recep Tayyip Erdogan este Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului (CHP), care are sprijinul unei alianţe de şase partide de opoziţie.
MIZE PENTRU TURCIA
Cel mai puternic lider de când Mustafa Kemal Ataturk a fondat republica turcă modernă, în urmă cu un secol, Erdogan şi partidul său de sorginte islamistă, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AK), au îndepărtat Turcia de proiectul secular al lui Ataturk.
De asemenea, Erdogan a centralizat puterea în jurul unei preşedinţii executive, cu sediul într-un palat de 1.000 de camere situat la marginea Ankarei, care stabileşte politica privind afacerile economice, de securitate, interne şi internaţionale ale Turciei.
Criticii lui Erdogan spun că guvernul său a pus botniţă disidenţei, a erodat drepturile şi a adus sistemul judiciar sub dominaţia sa, acuzaţie negată de oficialii care spun că a protejat cetăţenii în faţa unor ameninţări la adresa securităţii, inclusiv o tentativă de lovitură de stat în 2016.
Economiştii spun că apelurile lui Erdogan pentru rate scăzute ale dobânzii au făcut ca inflaţia să urce anul trecut la un maxim al ultimilor 24 de ani – 85%, iar lira să se prăbuşească la o zecime din valoarea sa faţă de dolar în ultimul deceniu.
MIZE PENTRU RESTUL LUMII
Sub conducerea lui Erdogan, Turcia şi-a afirmat puterea militară în Orientul Mijlociu şi nu numai, lansând patru incursiuni în Siria, desfăşurând o ofensivă împotriva militanţilor kurzi în interiorul Irakului şi trimiţând sprijin militar în Libia şi Azerbaidjan.
De asemenea, Turcia a avut o serie de ciocniri diplomatice cu puterile regionale Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite şi Israel, precum şi o confruntare cu Grecia şi Cipru în legătură cu graniţele maritime din estul Mediteranei, până când a schimbat direcţia în urmă cu doi ani şi a căutat o apropiere cu unii dintre rivalii săi.
Achiziţionarea de către Erdogan de sisteme ruseşti de apărare aeriană a declanşat sancţiuni americane împotriva Ankarei, în timp ce apropierea sa de preşedintele rus Vladimir Putin i-a determinat pe critici să pună la îndoială angajamentul Turciei faţă de alianţa militară occidentală, NATO. Obiecţiile Ankarei faţă de cererile de aderare la NATO din partea Suediei şi Finlandei au provocat, de asemenea, tensiuni.
Cu toate acestea, Turcia a intermediat acordul pentru exporturile de grâu ucrainean pe Marea Neagră, ceea ce subliniază rolul potenţial pe care Erdogan l-ar putea avea în eforturile de a pune capăt războiului din Ucraina. Nu este clar dacă un eventual succesor s-ar bucura de acelaşi profil pe care el şi l-a creat pe scena mondială.
CE PROMITE OPOZIŢIA?
Cele două partide principale de opoziţie, CHP – secularist – şi partidul naţionalist de centru-dreapta IYI, s-au aliat cu patru partide mai mici în cadrul unei platforme care ar inversa multe dintre politicile semnate de Erdogan.
Ei s-au angajat să restabilească independenţa băncii centrale şi să schimbe politicile economice neortodoxe ale lui Erdogan. De asemenea, ar urma să desfiinţeze prerogativele executive ale preşedintelui în favoarea sistemului parlamentar anterior şi să trimită înapoi refugiaţii sirieni.
Oponenţii lui Erdogan urmăresc să îmbunătăţească relaţiile cu aliaţii occidentali, inclusiv cu Statele Unite, şi să readucă Turcia în programul de avioane de luptă F-35, de la care a fost blocată după ce a cumpărat sisteme ruseşti de apărare antirachetă.
Analiştii consideră că politicile promise de opoziţie ar putea stimula investiţiile străine.
Erdogan a sprijinit eforturile eşuate de răsturnare a preşedintelui sirian Bashar al-Assad, în timp ce a găzduit cel puţin 3,6 milioane de refugiaţi sirieni care au devenit din ce în ce mai nedoriţi într-o perioadă de dificultăţi economice în Turcia.
Opoziţia a reluat planurile lui Erdogan de a deporta o parte dintre refugiaţi în Siria, dar niciunul dintre ei nu a stabilit cum ar putea avea loc acest lucru în siguranţă.
CÂT DE STRÂNSĂ ESTE CURSA?
Cele mai recente sondaje arată că Kilicdaroglu îl devansează pe Erdogan, a cărui popularitate a fost afectată de o criză a costului vieţii cauzată de inflaţia galopantă. Imaginea unită prezentată de opoziţie i-a sporit acesteia şansele, spun analiştii.
Dar Erdogan este încă în cursă, iar cursa prezidenţială ar putea ajunge la o confruntare între el şi Kilicdaroglu în turul al doilea.
Sondajele iniţiale de după cutremurul din 6 februarie au sugerat că Erdogan a reuşit să îşi păstreze în mare parte sprijinul, în ciuda acuzaţiilor că guvernul a reacţionat lent şi a aplicat cu indolenţă reglementările în materie de construcţii, deşi acestea ar fi putut salva vieţi.
Modul în care opoziţia va obţine sprijin în rândul alegătorilor kurzi, care reprezintă 15% din electorat, rămâne esenţial.
Partidul Democrat al Poporului (HDP), prokurd, nu face parte din principala alianţă de opoziţie, dar se opune cu înverşunare lui Erdogan, după o represiune a membrilor săi în ultimii ani.
CANDIDAŢII PREZIDENŢIALI:
PREŞEDINTELE RECEP TAYYIP ERDOGAN
Erdogan, în vârstă de 69 de ani, a ajuns la putere în urmă cu 20 de ani, când Turcia a ieşit dintr-o perioadă de inflaţie galopantă, promiţând o guvernare sănătoasă după ce coaliţia de atunci a fost acuzată de proastă gestionare. La apogeul succesului său, Turcia s-a bucurat de un boom economic prelungit, cu o creştere a nivelului de trai pentru cei 85 de milioane de locuitori ai săi.
Cel mai longeviv lider al Turciei a înregistrat mai mult de zece victorii electorale şi a supravieţuit unei tentative de lovitură de stat în 2016. El a modelat ţara în funcţie de viziunea sa de societate pioasă şi conservatoare şi de actor regional asertiv, chiar dacă criticii spun că a folosit instanţele pentru a reprima disidenţa.
În campania electorală, Erdogan a încercat să influenţeze alegătorii prin promovarea marilor proiecte de infrastructură şi de construcţii, prezentând reperele industriale ale Turciei şi avertizând asupra haosului din guvern în cazul unei victorii a opoziţiei.
LIDERUL CHP KEMAL KILICDAROGLU
Kilicdaroglu, în vârstă de 74 de ani, şeful principalului partid de opoziţie, Partidul Republican al Poporului (CHP), a fost desemnat în martie candidatul prezidenţial al alianţei de opoziţie formată din şase partide. Aflat de mult timp în umbra lui Erdogan, el nu a reuşit să reducă decalajul faţă de AKP în alegeri de când a preluat frâiele CHP, partidul său de centru-stânga, în 2010.
Fost funcţionar public, Kilicdaroglu a intrat în parlament în 2002 cu CHP, care a fost înfiinţat de fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, şi care s-a străduit să ajungă dincolo de baza sa secularistă, către conservatori. Kilicdaroglu a adoptat un ton incluziv încercând să atragă alegătorii dezamăgiţi de retorica lui Erdogan şi de proasta gestionare economică percepută, promiţând prosperitate economică, precum şi un mai mare respect pentru drepturile omului şi statul de drept.
SINAN OGAN
Sinan Ogan, în vârstă de 55 de ani, are, de asemenea, puţine perspective de victorie. Fost academician care a înfiinţat grupul de reflecţie TURKSAM, el a intrat în parlament în 2011 cu partidul de extremă dreapta MHP. El a lansat o candidatură nereuşită la conducerea MHP în 2015 şi a fost ulterior expulzat din partid.
LIDERUL PARTIDULUI PATRIEI, MUHARREM INCE, S-A RETRAS
Cu câteva zile înainte de alegerile de duminică, Muharrem Ince, s-a retras din cursa electorală, o mişcare ce i-ar putea spori şansele lui Kilicdaroglu. Fostul profesor de fizică şi director de şcoală Muharrem Ince, în vârstă de 58 de ani, era văzut ca având puţine şanse de a deveni preşedinte.
El a ieşit în evidenţă în timpul celor 16 ani petrecuţi în parlament cu discursuri combative care îl contestau pe Erdogan şi a fost principalul candidat al opoziţiei la preşedinţie în 2018. A obţinut 30,6% din voturi, cu mult în spatele celor 52,6% ale lui Erdogan, dar a atras alegători de dreapta dincolo de baza laică şi orientată spre Occident a CHP.
ALIAŢII LUI ERDOGAN:
LIDERUL MHP DEVLET BAHCELI
Liderul ultranaţionalist Devlet Bahceli, în vârstă de 75 de ani, l-a ajutat pe Erdogan să se menţină la putere, după ce a sprijinit oferta sa de a trece la o preşedinţie executivă în cadrul unui referendum din 2017. Anterior un adversar ferm al lui Erdogan, Partidul Mişcării Naţionaliste (MHP) al lui Bahceli a început să colaboreze cu preşedintele şi cu AKP-ul său după tentativa de lovitură de stat din 2016. Ura faţă de PKK şi o poziţie dură împotriva partidelor prokurde reprezintă o parte esenţială a discursului lui Bahceli.
FIGURI DIN OPOZIŢIE:
LIDERUL PARTIDULUI IYI, MERAL AKSENER
Fostul ministru de interne Meral Akşener, în vârstă de 66 de ani, conduce al doilea partid ca mărime din alianţa opoziţiei, Partidul IYI, centrist şi naţionalist. Ea a ajuns la o mai mare proeminenţă din 2016, când a fost expulzată din MHP după ce a organizat o încercare nereuşită de a-l înlătura pe Bahceli. Ea face apel la alegătorii conservatori şi la cei dezamăgiţi de alianţa MHP cu AKP.
FOSTUL LIDER HDP SELAHATTIN DEMIRTAŞ
Fostul lider al Partidului Democrat al Popoarelor (HDP), prokurd, Selahattin Demirtaş, în vârstă de 49 de ani, rămâne o figură politică cheie, deşi se află în închisoare din 2016. Demirtaş se confruntă cu o potenţială condamnare pe viaţă într-un dosar în care a fost acuzat de instigare la protestele din 2014, în care au murit zeci de persoane.
HDP, care a anunţat că va susţine candidatura lui Kilicdaroglu, va candida sub sigla Partidului Stângii Verzi la scrutinul parlamentar pentru a ocoli potenţiala sa închidere înainte de alegeri.
LIDERUL PARTIDULUI DEVA, ALI BABACAN
Babacan, în vârstă de 55 de ani, este un fost viceprim-ministru şi fost aliat apropiat al lui Erdogan, care a părăsit AKP în 2019 din cauza divergenţelor privind direcţia acestuia. El a format Partidul Deva (Remediu) şi a îndemnat la reforme pentru a promova statul de drept şi democraţia. Fost ministru al economiei şi al afacerilor externe, a fost bine văzut de investitorii străini.
LIDERUL PARTIDULUI VIITORUL, AHMET DAVUTOGLU
Davutoglu, în vârstă de 64 de ani, fost prim-ministru şi ministru de externe, dar a ieşit din AKP în 2019 şi a înfiinţat Partidul Gelecek (Viitorul). În primul deceniu de guvernare a AKP, el a susţinut o politică externă mai puţin conflictuală, cu mantra „zero probleme cu vecinii”, iar de atunci a criticat ceea ce el descrie ca fiind o alunecare spre autoritarism sub preşedinţia executivă.
PRIMARUL ORAŞULUI ISTANBUL, EKREM IMAMOGLU
După cinci ani în care a fost primar din partea CHP al unui district din Istanbul, fostul om de afaceri Ekrem Imamoglu, în vârstă de 52 de ani, a ieşit în luminile rampei în 2019, când l-a învins pe candidatul AKP în alegerile municipale din Istanbul. Condamnat la mai mult de doi ani de închisoare în 2022 pentru insultarea unor funcţionari publici, riscă o interdicţie politică în cazul în care hotărârea va fi menţinută.
PRIMARUL DIN ANKARA, MANSUR YAVAS
Politicianul naţionalist şi avocatul Mansur Yavas, în vârstă de 67 de ani, l-a învins pe candidatul AKP la Primăria Ankara în 2019, fiind candidatul CHP susţinut de o alianţă a opoziţiei. El a ocupat timp de 10 ani funcţia de primar din partea MHP al unui district din Ankara, până în 2009. A părăsit MHP şi s-a alăturat CHP în 2013.
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
