Skip to content
Politică

Alegerile prezidențiale s-au încheiat. Din nou, tinerii nu s-au înghesuit să voteze. Care sunt motivele care-i țin departe de urne

Inquam Photos / Octav Ganea

În România, la fiecare scrutin electoral remarcăm o mobilizare slabă a tinerilor, asta în condițiile în care la nivelul țărilor occidentale sunt tot mai frecvente discuțiile ca vârsta minimă de vot să fie coborâtă la 16 ani. În turul 2 al alegerilor prezidențiale, doar 703.784 tineri cu vârsta între 18-24 de ani au fost la vot.

PS News

Prezența scăzută la urne a tinerilor este un subiect dezbătut de multă vreme, iar procentele indică dezinteresul lor față de vot, lipsa spiritului civic și faptul că nu știu care le sunt drepturile și cu atât mai puțin îndatoririle civice.

Pe scurt, statisticile alegerilor prezidențiale au evidențiat că tinerii cu drept de vot până în vârsta de 24 de ani de abia au adunat 703.784 voturi la nivel național și că interesul crește cu greu până la segmentul 25-34 ani (1.288.987 tineri), apoi puțin mai bine, deși tot sub așteptări, cei cu vârsta între 35-44 ani.

Prima problemă: educația

Adevărul este că România nu a investit cu adevărat în educația tinerilor, iar cei despre care vorbim sunt produsul școlii românești din ultimii 15-20 ani. Carențele din educație se reflectă printr-o superficialitate nu doar în educația politică, ci și în cea socială, economică și administrativă, iar lipsa cunoștințelor și reflexelor se face simțită nefiresc de des și în ceea ce privește felul în care ei percep democrația.

Nu le poți cere tinerilor să aibă reflexe corecte, atunci când timp de 30 de ani toți politicienii au spus una și au făcut alta, când trăim laolaltă efectele care au distrus toate reperele unei societăți normale, când valorile stângii sau ale dreptei sunt discuții duse în derizoriu, sau când partidele nu sunt și nici nu au fost laboratoare de idei, așa cum ar trebui să fie. În România se vorbește mult despre politică, dar nu avem politicieni serioși, e o țară în care nu poți face educație politică atunci când politica e un permanent meci de box, iar traseismul politic e ceva banal.

A doua problemă: politicienii

Să luăm în calcul că în acest moment politicienii sunt incapabili să atragă tinerii de 18-24 ani la vot, nu aduc absolut niciun fel de mesaj pentru acest grup-țintă, nu au propuneri politice, și nici nu par să repare acest fapt, ei neluând în calcul niciodată faptul că mai ales elita tânără are un nivel de autonomie dublu față de restul populaţiei.

În țările mai avansate, cultura politică și interesul pentru vot sunt cultivate încă din primii ani de școală, prin elemente de cultură civică ori prin sisteme de guvernare, iar efectele acestui proces se văd în timp. Altfel spus, elevul învățat astăzi cum să se informeze, arătându-i de ce e politica relevantă, avem garanția că pe măsură ce se va rupe de sistemul de educaţie el va începe să fie receptiv nu doar la mesajele care îi va exploata insecurităţile.

A treia problemă: societatea

Mulți tineri par frustrați de societatea în care trăim pentru că, în acest capitalism atipic, specific României, corupția devine tot mai complicată, are mecanisme diverse, meritocrația nu există. Chiar și în aceste condiții, nu e cazul să îi subestimăm ori victimizăm, pentru că mii de tineri au ieșit în stradă în ultimii ani ca să protesteze și cu toate că ei încă nu ies la vot, nu reprezintă deocamdată o putere electorală, e posibil ca această energie să se transforme, la un moment dat, în activitate politică.

La nivelul spațiului public, tinerii vor deocamdată să fie validați de simplul fapt că au iluzia că le sunt celorlalți superiori, asta în condițiile în care, trebuie să recunoaștem, la nivelul întregii societăți toți ne-am asumat relativ frecvent libertatea de a distruge, înainte de a ne-o însuși pe aceea de a clădi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *