Gabriel García Márquez a scris în 1954 pentru revista El Espectador din Columbia un articol intitulat „Strania idolatrie din La Sierpe”. În acest articol, el a relatat povestea unei femei, care a crezut că descoperă puteri supranaturale într-o scândură de la o ladă de săpun. După ce una dintre scânduri s-a desprins de ladă, femeia a descoperit în rugozitățile ei imaginea Fecioarei. Astfel, Sfânta Scândură, care „făcea minuni”, a început să fie purtată în procesiunile de rugăciuni, mai ales când iarna amenința recoltele. Un alt caz era cel al „Sfântului rinichi”. Un măcelar a „canonizat” un rinichi de vită pentru „asemănarea uluitoare” cu figura lui Isus cu cunună de spini în cap și căruia trebuie să se roage cei care suferă de afecțiuni ale organelor interne, scrie Alexandru Tănase.
Ziua de 2 octombrie a fost declarată zi de doliu național în legătură cu funeraliile scriitorului Ion Druță, iar teatrul bocitoarelor, apasă frenetic tastele pe Facebook pentru a distribui așa-numitul „testament al lui Druță.” Este puțin probabil ca atât primii, cât și ceilalți, să fi citit ceva scris de Ion Druță, dar asta e cu totul altă poveste…
Îmi amintesc cum, copil fiind, lăcrimam când părinții ne citeau, mie și fratelui meu, „Balada celor cinci motănași” și „Trofimaș”. Este adevărat, Dumnezeu l-a înzestrat pe Ion Druță cu harul scrisului. A știut să descrie foarte colorat, nu doar povestea înduioșătoare a celor cinci motănași. La fel de mustos a descris feeria vieții patriarhale a satului moldovenesc în perioada sovietică, care trebuia să contrasteze cu perioada neagră a „jandarmului român” care își bătea joc de țăranii moldoveni. Cât de impresionantă este scena în care „ocupanții români” l-au dezbrăcat în chiloți pe Onache Cărăbuș, și l-au lăsat pe podul de peste Prut, iar „ostașii sovietici eliberatori” i-au dat o pereche de pantaloni, o bucată de pâine și o bucată de slănină…
Regimurile autoritare au folosit adesea tactici pentru menținerea opiniilor disidente sub control, împiedicând astfel apariția unor opoziții autentice și mai radicale. Iulian Fruntasu a definit acest gen de „disidență” ca fiind „opozanții autorizați” sau „opozanții controlați”. „Opozanții autorizați” erau selectați sau tolerați de către regimul sovietic pentru că nu reprezentau o amenințare reală pentru sistemul existent. Acești opozanți puteau fi utilizați pentru a da impresia de pluralism politic și dezbatere deschisă, iar rolul lor real era acela de a „dărui pături tifoide”* societăților din care făceau parte.
Ion Druță este un exemplu clasic al „opozantului autorizat.” Ca o figură de prim plan în literatura sovietică, cavaler a Ordinului Lenin, Ion Druță a avut un rol semnificativ în formarea conștiinței locuitorilor dintre Prut și Nistru. Prin opera sa, el a muncit cu zel alături de partidul comunist, la modelarea unei identități naționale moldovenești – distincte de cea românească.
Să admitem că în operele scrise în perioada comunistă, Druța a plătit tribut timpului, dar n-a fost așa. După prăbușirea comunismului și proclamarea independenței Republicii Moldova, Ion Druță a rămas un consecvent promotor al stereotipurilor și valorilor RSSM-iste. El a fost unul dintre cei care au inspirat „referendumul” din martie 1994, cunoscut sub numele de „La sfat cu poporul.” Puțini mai își amintesc de această mizerie. Deși întrebarea supusă plebiscitului nu se referea la unirea cu România, ci la independența Republicii Moldova, acest eveniment a avut un impact semnificativ asupra configurării a ceea ce putem numi „neo-moldovenism primitiv.” Acel referendum, de fapt, a dat startul restaurației ideologice opuse spiritului mișcării de eliberare națională, declanșând efecte care, în cele din urmă, au anulat conceptul a două state românești. Acela a fost punctul de pornire, în edificarea fundației identității politice neo-RSSM-iste, care se trebuie să se deosebească sau chiar contrastează cu cea românească. Astăzi, această identitate neo-RSSM-istă, este promovată ca și „națiunea civică moldovenească”.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
