Alegerile prezidențiale se apropie cu pași repezi. Pentru Klaus Iohannis acesta este ultimul mandat din cele două, atât cât prevede Constituția. Momentan, viitorul politic lui Klaus Iohannis pare incert, dar acest lucru nu reprezintă neapărat o surpriză. După terminarea mandatelor prezidențiale, foștii președinți ai României au urmat trasee diferite în viața publică și politică. De cele mai multe ori, impactul acestora asupra vieții politice din țară a scăzut după terminarea mandatelor.
Ion Iliescu (Președinte între 1990-1996 și 2000-2004)
Ion Iliescu este o figură politică marcantă în istoria post-comunistă a țării, fiind primul președinte al României. După terminarea celui de-al doilea mandat prezidențial în 2004, Iliescu a pierdut controlul asupra partidului. Până atunci lider incontestabil al PSD, Iliescu a trebuit să cedeze puterea către Adrian Năstase care a devenit noul președinte al PSD în 2004.
Cu toate acestea, Iliescu a rămas relativ activ în viața politică a PSD. El a continuat să fie o voce influentă în interiorul partidului și a devenit președinte de onoare al acestuia. Treptat funcția s-a transformat din una de influență, în una pur simbolică.
Iliescu a fost implicat în diverse controverse, cele mai importante fiind legate de evenimentele din timpul Revoluției din 1989 și mineriadele din anii ’90. În 2019, a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanității în dosarul Revoluției din 1989, dar procesul nu s-a finalizat până în prezent. Deși activitatea sa publică s-a diminuat treptat din cauza vârstei înaintate, Iliescu a rămas o figură politică notorie în țară.
Emil Constantinescu (Președinte între 1996-2000)
Emil Constantinescu și-a câștigat notorietatea în anii ’90 atunci când a devenit liderul principalei formațiuni politice de opoziție la FSN, CDR. Acesta a câștigat alegerile din 1996, învingându-l pe Ion Iliescu. Totuși, în urma unui mandat destul de slab, Constantinescu a decis să se retragă din politica activă, dezamăgit de rezultatele reformelor pe care le-a dorit implementate. După această perioadă, el a revenit la activitatea academică anterioară intrării în politică și a fost implicat în diverse organizații internaționale.
Constantinescu a devenit un promotor al democrației și al dialogului intercultural, fiind activ în mai multe proiecte de nivel internațional. Printre altele, a fost președinte al Institutului pentru Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și a participat la diverse conferințe și inițiative globale pe teme de educație și democrație.
Deși nu a mai ocupat funcții politice în România, el a rămas o voce publică ce s-a exprimat critic în legătură cu evoluțiile politice și sociale din țară.
Traian Băsescu (Președinte între 2004-2014)
Băsescu a intrat în lumina reflectoarelor în 2000, când a câștigat mandatul de edil al Bucureștiului. A devenit ulterior președinte al PD-L și principal contra-candidat al lui Adrian Năstase în alegerile prezidențiale din 2004. După ce a reușit o victorie surprinzătoare în acel an, Băsescu și-a consolidat imaginea și activitatea publică, fiind catalogat de presă drept un „președinte jucător”. În 2009 câștigă din nou alegerile, învingând un alt candidat PSD, pe Mircea Geoană.
După finalizarea celor două mandate ca președinte al României, Traian Băsescu a rămas extrem de activ în viața politică. Deși a pierdut controlul asupra PD-L, Traian Băsescu a decis să fondeze un nou partid. Astfel, cu o parte din foștii apropiați din PD-L, Băsescu avea să fondeze în 2015 Partidul Mișcarea Populară (PMP). Influența acestuia s-a redus însă în timp. În 2019, Băsescu a fost ales europarlamentar din partea PMP, activând în Parlamentul European până în 2024. În
Cu toate acestea, cariera sa post-prezidențială a fost umbrită de diverse controverse juridice. În 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că Băsescu a colaborat cu fosta Securitate, ceea ce a afectat imaginea sa publică.
Experiența foștilor președinți ai României ne spune că la sfârșitul mandatului prezidențial Klaus Iohannis ar putea avea dificultăți în a prelua controlul asupra PNL. Lipsit de, probabil, cea mai importantă funcție din stat, influența președintelui s-ar putea diminua, iar Iohannis ar putea repeta soarta foștilor șefi de stat care au trebuit fie să se mulțumească cu o funcție simbolică în partidul care i-a propulsat, fie sa își înființeze un nou partid.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
