„Rusia fără Putin” și „NATO fără SUA”, două ipoteze care s-au conturat ca posibile în ultimii ani, ar deschide simultan două fronturi de incertitudine strategică, în care riscul nu este neapărat colapsul imediat, ci erodarea treptată a ordinii de securitate construite după 1990 și intrarea într-o zonă de multipolarism dezordonat, cu mai puțini gardieni ai regulilor și mai mulți actori revizioniști.
Rusia fără Putin: continuități și rupturi
În scenariile „Rusia post‑Putin” discutate în mediile de analiză, întrebarea centrală nu este dacă Rusia se democratizează, ci cine controlează aparatul coercitiv (armata, serviciile, Garda Națională) și resursele economice strategice. Numeroase analize ale think‑tankurilor occidentale arată că regimul este mai degrabă un sistem de clanuri securitar‑oligarhice, în care persoana lui Putin e pivot, dar nu singurul pilon, arată o analiză informat.ro.
O problemă rar discutată în spațiul public este riscul unei „balcanizări nucleare” a Rusiei: dacă succesiunea este contestată, centre regionale de putere ar putea încerca să preia controlul asupra unităților militare și, implicit, asupra arsenalului nuclear. Chiar fără o dezintegrare formală, competiția internă pentru succesiune poate duce la decizii de politică externă mai agresive, în care liderii își dovedesc „duritatea” prin escaladare externă, nu prin moderație.
Fragilizarea statului rus și efecte externe
Pe termen scurt, un regim succesor ar putea fi chiar mai naționalist, pentru a delegitima orice percepție de slăbiciune legată de disparția lui Putin, indiferent de forma în care s-ar materializa. Acest lucru ar însemna continuarea – ba chiar intensificarea – discursului antioccidental, ca instrument de coeziune internă, ceea ce ar reduce spațiul pentru compromisuri diplomatice în Europa de Est.
Pe termen mediu, o Rusie slăbită instituțional ar crea un vid de putere în spațiul eurasiatic, vizat de China, Turcia, Iran și de alți actori regionali. Deschiderea unei competiții pentru influență în Caucaz, Asia Centrală și în zona Mării Negre ar crește riscul conflictelor prin interpuși și ar face mai impredictibil mediul de securitate pentru statele situate la periferia NATO și a UE.
NATO fără SUA: de la pilon la „gol strategic”
În scenariul unui NATO fără SUA – fie prin retragere formală, fie printr‑o dezangajare politică și militară de facto – cea mai mare problemă nu este dispariția alianței, ci pierderea brutală a componentei sale de descurajare credibilă. Capabilitățile nucleare tactice și strategice, proiecția de forță globală și lanțurile logistice sunt astăzi profund dependente de contribuția americană.
Analizele think‑tankurilor occidentale privind „autonomia strategică europeană” subliniază că statele europene, chiar dacă își cresc semnificativ cheltuielile militare, au nevoie de ani sau decenii pentru a construi un sistem integrat de comandă, logistică și industrial‑militar comparabil cu ce oferă acum SUA în cadrul NATO. Între timp, ar apărea o fereastră de vulnerabilitate, în care adversarii ar testa sistematic liniile roșii ale Europei, inclusiv prin presiuni militare hibride în estul continentului.
Citește mai mult AICI.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
