Cursa înarmării din Uniunea Europeană (UE) îngrijorează tot mai mulți cetățeni, atât din perspectiva unui război cu Rusia, cât și pentru costurile pe care le implică. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, îndeamnă statele membre să se înarmeze și să se pregătească de un război cu Rusia.
„Dacă Europa vrea să evite războiul, trebuie să se pregătească de război”, a declarat von der Leyen.
UE, divizată când e vorba de bani
Planul propus de Ursula von der Leyen e acela de investi 800 de miliarde de euro pentru înarmarea statelor membre. Doar că statele nu au acești bani și vor trebui să se împrumute. Situația economică complicată nu este una care să-i ofere Uniunii prea multe posibilități.
Prima diviziune din UE este cea referitoare la împrumuturi. Comisia Europeană nu a propus eurobond-urile, adică o datorie comună, temându-se că va fi refuzată de statele din Nordul Europei. Astfel, fiecare stat e pe cont propriu și trebuie să se împrumute pentru a se înarma, ceea ce îi va crește datoria publică. Statele din Sudul Europei – Italia, Franța și Spania, care au deja datorii publice foarte mari – s-au opus înarmării pe bază de credite cu dobânzi mici. Acestea se tem că prețul înarmării ar putea să-i îndatoreze prea mult și să le afecteze economia.
Deși se vorbește de armată comună, observăm că statele membre nu sunt de acord nici măcar să facă o datorie comună, așa cum a fost în cazul PNRR. Această cursă a înarmării pe bază de credit avantajează statele din Nordul continentului, care au o datorie publică mai mică și au o marjă mare pentru a se împrumuta și înarma.
Unde se duc banii cetățenilor
UE se confruntă cu o dezindustrializare și tarife uriașe pentru energie, ceea ce afectează planul de înarmare și face Uniunea dependentă de importuri din SUA. Raportul Draghi arată că între 2020 și 2023, 63% din armele cumpărate de statele UE au provenit din SUA, o mare dependență care ar trebui corectată.
Dacă UE are de gând să plătească 800 de miliarde pentru arme, observăm că aceasta e dependentă de importuri din SUA, iar circa 500 de miliarde de euro vor merge în buzunarele americanilor.
Investițiile în arme ar putea ajuta economia UE, așa cum explică și Mario Draghi. Industria militară poate fi un motor al economiei, însă UE se confruntă cu o dezindustrializare, cu numeroase mine pe care le-a închis din cauza Green Deal, cu o lipsă de tehnologie și cu lipsă de forță de muncă. Chiar dacă UE ar începe acum să-și reorganizeze industria, ar putea să producă arme la scară largă abia după câțiva ani dacă totul decurge bine. În același timp, SUA sau China pot împiedica UE să-și dezvolte propria industria militară. Spre exemplu, armele moderne au nevoie de semiconductori, iar producția din UE este insuficientă.
„Se observă, de fapt, că fragmentarea industriei europene de apărare, pe lângă limitarea eficacității, ridică două principale probleme: lipsa unei industrii la scară largă, cu posibile crize de aprovizionare dacă statele membre ar trebui să crească semnificativ cheltuielile; lipsa standardizării și interoperabilității materialelor”, precizează Draghi în raportul său.
Fostul premier italian precizează clar că industria actuală UE nu este capabilă să producă mai mult armament și are nevoie de schimbări structurale pentru a putea suporta cheltuielile atât de mari. În caz contrar, cea mai mare parte din bani va ajunge în buzunarele altora.
Producătorii de arme din UE
Industria militară din UE este dominată de 3 mari state: Germania, Franța și Italia. Aceste trei mari state, pe lângă faptul că au o industrie avansată, sunt prezente și pe piața internațională de armament și câștigă contracte în toată lumea.
Franța are o industrie militară foarte diversificată, cu 3 mari producători: Dassault Aviation (industria aerospațială), Thales (tehnologie pentru apărare) și Naval Group (industrie maritimă, care ar fi trebuit să construiască și fregatele României).
Germanii au fost foarte atenți la exportul de arme, dar după februarie 2022 au schimbat strategia și acum primesc mai multe contracte, mai ales pentru celebrele tancuri germane. Grupul Rheinmetall obține tot mai multe contracte, atât de la guvernul german, cât și de la alte state.
Italia are și ea o producție militară diversificată cu Leonardo (industrie aerospațială), Fincantieri (industrie navală) și alți producători de arme ușoare, precum Beretta celebru în toată lumea.
Problema UE este că, la nivel mondial, producătorii săi de armament nu intră în top 10. Primele 5 poziții în topul celor mai mari producători de arme sunt ocupate de companii din SUA. Apoi în top 10 mai apar, pe lângă cele americane, câteva companii chineze, una din Rusia și una britanică. Prima companie UE în acest top este Leonardo din Italia, abia pe locul 13, iar a doua este Thales din Franța pe locul 16. Celelalte companii UE din industria armamentului sunt departe de primele 20 de poziții din acest top 100.
Înarmarea Germaniei, o problemă pentru toți
Discursul despre armata UE pare deja evaporat, pentru că statele membre întâmpină dificultăți când e vorba de colaborare militară. Între multe state UE există probleme referitoare la teritoriu și niciuna nu va accepta ca armata altui stat să o domine. Înarmarea UE reprezintă și o problemă de securitate.
Germania are un plan de 900 de miliarde pentru înarmare, după ce Parlamentul a aprobat creșterea datoriei publice. Dar germanii au puține motive de bucurie, deoarece și ei sunt foarte dependenți de industria americană.
Totuși, statele UE care nu au posibilitatea să se împrumute pentru a se înarma încep să aibă motive de îngrijorare. Înarmarea Germaniei nu a fost niciodată un semnal bun în istorie, iar Polonia o știe cel mai bine. La fel de bine, Rusia știe că înarmarea Germaniei e o amenințare și pentru securitatea sa. Statele mici din UE nici măcar nu pot visa să țină pasul cu banii Germaniei. Problemele referitoare la securitate pot apărea chiar în interiorul UE, pentru că un stat care se înarmează excesiv de mult devine o amenințare pentru ceilalți. NATO a funcționat pentru că SUA era puterea militară, dar fără americani balanța puterii din UE se schimbă complet.
Cursa înarmării din UE poate fi un motor al economiei doar dacă banii vor fi investiți în industria europeană, dacă statele membre își vor reorganiza marile industrii, dacă se vor găsi resurse și tehnologii pentru noi arme și dacă se va menține o balanță a puterii între statele membre. Orice înarmare excesivă a unui stat, în timp ce ceilalți vor rămâne în urmă, va reaprinde conflicte istorice între statele membre care nu stau în Uniunea Europeană din iubire între popoare, ci pentru interese economice comune.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
