Am fi tentaţi să credem că tema inundaţiilor e recurentă în fiecare lună iunie a fiecărui an, dar, cu fiecare an care trece, ploile abundente se manifestă prin pagube materiale şi, uneori, chiar umane, din ce în ce mai teribile. În textul care urmează vom încerca să-i dăm de cap unui subiect foarte sensibil pentru noi, românii – despăduririle necontrolate şi efectul catastrofal pe care-l au asupra mediului înconjurător, pentru că aceste despăduriri (legale, ilegale, controlate, necontrolate, de toate felurile) sunt un dezastru pentru ţara noastră.
Premiză
În cadrul Uniunii Europene există mai multe state care au adoptat politici şi măsuri pentru a interzice sau restricţiona defrişările necontrolate şi pentru a promova gestionarea durabilă a pădurilor. Doar câteva exemple:
SUEDIA. Suedia este recunoscută ca având una dintre cele mai progresiste politici de gestionare a pădurilor. Aici, Legea Pădurii impune obligaţia ca orice suprafaţă defrişată să fie regenerată în mod corespunzător şi încurajează silvicultura durabilă şi exploatarea responsabilă a resurselor forestiere.
FINLANDA. Finlanda este un alt exemplu de ţară care acordă o mare importanţă protecţiei şi geszionării durabile a pădurilor. Prin intermediul legilor şi politicilor forestiere, Finlanda promovează practici de exploatare a pădurilor într-un mod sustenabil. Asigură, astfel, conservarea biodiversităţii şi menţinerea funcţiilor ecologice ale pădurilor.
AUSTRIA. Austria a implementat o legislaţie foarte strictă pentru protecţia pădurilor. Ţara aceasta impune criterii şi standarde ridicate pentru exploatarea forestieră + gestionarea durabilă a pădurilor, protecţia biodiversităţii şi menţinerea funcţiilor ecologice ale ecosistemelor forestiere.
LUXEMBOURG. Luxembourg a adoptat politici şi măsuri pentru a promova o silvicultură sustenabilă şi o utilizare responsabilă a pădurilor. Aceste politici vizează conservarea biodiversităţii, gestionarea eficientă a resurselor forestiere şi protecţia ecosistemelor forestiere.
SLOVENIA. Slovenia este cunoscută pentru angajamentul său în promovarea protecţiei şi conservării pădurilor. Aceasta a adoptat politici şi măsuri pentru a reglementa exploatarea pădurilor şi pentru a asigura o gestionare durabilă a fondului forestier.
Iată, aşadar, că această temă, a gestionării durabile, a silviculturii responsabile este o temă generală a mai multor state europene.
În România, în anul 2020, suprafaţa fondului forestier naţional era de 6.604.000 de hectare, împărţit în diferite categorii de proprietate. Proprietatea publică reprezenta 48,1% (3.179 mii de ha). Proprietatea privată (Aparţinând, deopotrivă, persoanelor juridice şi fizice) era de34,2% (2.261 mii ha), proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale era de 1,6% (103 mii ha).
Legile fondului funciar au fost modificate de nenumărate ori în decursul anilor care s-au scurs de la Revoluţie şi au fost menite să repare daunele morale şi materiale cauzate de noţionalizarea forţată a pădurilor şi să reconstruiască proprietatea. Cu toate acestea, numeroasele conflicte care există pe rolurile tribunalelor civile (dintre cetăţeni şi organele responsabile de aplicarea legii fondului funciar) persistă din cauza disporporţiei mari a pădurilor aflate în proprietatea publică şi restul de fond forestier.
În ceea ce priveşte surafaţa fondului forestier naţional, aceasta este de 6.592 mii ha, reprezentând 27,5% din suprafaţa ţării. Terenurile acoperite de pădure în cadrul fondului forestier naţional reprezintă 97,5% din suprafaţa totală a acestuia, adică 6.449 de mii ha (potrivit Raportului Starea Pădurilor pe 2023 al Ministerului Mediului, care poate fi consultat aici). Potrivit aceluiaşi raport, creşterea medie anuală în pădurile României este de 7,8 mc/ha/an, în timp ce media europeană este de 4,4 mc/ha/an.
Portivit unui raport GreenPeace care poate fi consultat aici:
“Distrugerea pădurilor este responsabilă de producerea unei cincimi din totalul gazelor cu efect de seră din lume – mai mult decât toate avioanele, autovehiculele, vapoarele și trenurile de pe planetă la un loc. De asemenea, pădurile reglează ciclul apei în natură, astfel încât depindem de ele pentru a avea apă de băut și pentru a ne cultiva hrana. Până în prezent, 80% din pădurile lumii au fost degradate sau distruse. Trebuie să protejăm ceea ce a rămas din aceste ecosisteme extraordinare, mai ales ultimele peisaje forestiere intacte. Mai puțin de 2% din suprafața Europei a rămas neafectată de impactul activităților umane. Cele mai mari suprafețe de păduri primare din zona temperată se găsesc în Carpații românești. Acestea adăpostesc cea mai mare populație de urși din Europa, specii rare și endemice, și carnivore mari, precum râsul sau lupul. Prin natura sa, România este o țară a fagilor, având cele mai întinse păduri virgine de fag din Europa. Unicitatea acestor ecosisteme a fost recunoscută prin acordarea statutului de patrimoniu mondial UNESCO pădurilor de fag din Slovacia, Ucraina și Germania. Opt păduri primare de fag din România vor fi de asemenea înscrise ca situri UNESCO, completându-se astfel o prețioasă moștenire naturală europeană”.
Toată lumea cunoaşte impactul devastator pe care-l au defrişările masive asupra regimului hidrologic al unui teritoriu.
Spuneam, la începutul acestui articol, că România a fost martorul unor inundaţii devastatoare, care au provocat pierderi semnificative, umane, materiale şi morale, deopotrivă. Defrişările masive şi necontrolate sunt factorii determinanţi ai acestei ecuaţii. Rădăcinile copacilor stabilizează solul şi previn eroziunea, contribuie, de asemenea, la preluarea apei.
Defrişările masive pot afecta microclimatul local, reducând evapotranspiraţia şi creând condiţii favorabile pentru formarea norilor de ploaie. Astfel, în zonele defrişate, cantităţile de precipitaţii pot fi mai mari şi mai concentrate pe un interval scurt de timp, ceea ce se traduce în inundaţii agresive şi alunecări de teren.
La fel de important este că inundaţiile nu sunt cauzate exclusiv de defrişările masive, ci reprezintă rezultatul unei combinaţii de factori naturali şi umani. În egală măsură, însă, o proastă gestionare a pădurilor contribuie semnificativ la creşeterea riscului de inundaţii.
DATE
- Suprafaţa totală a fondului forestier naţional al României este de 6.592 mii ha şi reprezintă 27,5% din suprafaţa ţării. Media europeană este de 32%.
- Creşterea medie anuală Creşterea medie anuală este de 7.8 mc/an/ha*. Media europeană este de 4,4 mc/an/ha.
- Volumul anual posibil de recoltat din pădurile României era în anul 2020 de 21,4 milioane mc din suprafețele de fond forestier pentru care legea obligă la elaborarea menajamentului silvic.
- Suprafaţa de pădure pe locuitor este de 0,34 ha/loc (la 1 ianuarie 2020 populaţia României a fost de 19,29 milioane persoane), apropiată de cea europeană 0,31 ha/loc.
- Zonele cu cel mai mare deficit de pădure: Bucureşti, Călăraşi, teleorman, Brăila, Constanţa, Ialomiţa, Galaţi, Olt, Botoşani, Giurgiu, Tulcea, Dolj, Timiş, Vaslui, Satu Mare, Ilfov, Iaşi, Cluj, Sălaj, Buzău, Arad, Bihor, Dâmboviţa.
- În ultimii zece ani s-au împădurit 268.446 ha, cu un ritm mediu de 73,5 ha pe zi, rezultând că în România au fost împădurite, în medie între anii 2011-2020, câte 3 ha de pădure pe oră.
- Din cele 41 de județe ale României, 23 sunt județe deficitare în păduri
CONCLUZII ŞI ÎNTREBĂRI
Este nevoie de o abordare integrată, care să includă p gestionare durabilă a pădurilor şi punerea în aplicare a măsurilor de conservare a solului şi a bazinelor hidrografice. Este, de asemenea, nevoie de strategii solide pentru teritoriul urban.
Întrebarea pe care PS News o adresează noului ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor, Mircea Fechet, este: cum se gândeşte să implementeze noi politici de management al fondului forestier, politici de care este clar că ţara noastră are nevoie. De asemenea, dacă în alte state europene este ilegal să tai chiar şi o ramură de copac, cum se gândeşte domnul ministru al Mediului să protejeze pădurile, să respecte echilibrul ecologic, astfel încât luna iunie să nu mai aducă atâtea distrugeri în fiecare an?
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
