Skip to content
Politică

ANALIZĂ George Simion, o nouă mostră de ipocrizie. De ce naționalizările nu reprezintă o soluție

Inquam Photos / George Călin

Liderul AUR, George Simion, s-a “remarcat” din nou în spațiul public cu o serie de declarații controversate. Prezent la emisiunea lui Silviu Mănăstire, de la B1TV, George Simion a încercat să explice care sunt soluțiile economice pentru România. Astfel, printre „soluțiile” imaginate de liderul AUR, găsim și naționalizarea. „O să spun un cuvânt acuma, dar nu vreau să fiu interpretat greșit… Punctul 8. O să spun un cuvânt care pe mulți o să-i supere. Știți care-i cuvântul?…naționalizare. Și o să-l scriu aicea”, a spus Simion. Atunci când moderatorul TV i-a atras atenția că “numai comuniștii au făcut naționalizare”, Simion s-a apărat spunând că “așa ziceți dumneavoastră”.

Dezavantajele naționalizării

Pentru o bună informare a publicului, trebuie precizat că naționalizările au reprezentat politici duse cu precădere de către regimurile autoritare mai noi sau mai vechi. De la Lenin până la Gamal Abdel Nasser, liderii politici au încercat să justifice politicile de naționalizare în diverse moduri – prin apel la naționalism, la interes național, la bunăstarea cetățenilor etc. Toate aceste politici au eșuat în mod lamentabil și au înrăutățit dramatic lucrurile. Dar de ce politicile de naționalizare generează pe termen lung mai multă sărăcie? Răspunsurile sunt multiple.

În primul rând, trebuie menționat că în anumite împrejurări extrem de selecte, o politică de naționalizare este justificată. De pildă, în cazul unui război, guvernele naționale iau măsuri de naționalizare din rațiuni strategice – pentru a reglementa economia și a direcționa industria spre producția care să susțină efortul de război, necesar într-o astfel de împrejurare. În plus, în acest caz, business-urile vizate sunt în primul rând cele ale statului cu care te afli în război. Dar unii lideri politici autoritari trec la măsuri de naționalizare pentru a se îmbogăți pe ei și pe clica din jurul lor. Fondurile guvernamentale care rezultă din urma unei politici de naționalizare sunt cheltuite de cleptocrați pentru a-și asigura continuitatea în fruntea statului. Banii sunt folosiți pentru a cumpăra favoruri politice. Din acest motiv politica de naționalizare generează de cele mai multe ori corupție endemică și în loc sa servească cetățenii, nu face decât să servească interesele celor aflați în fruntea statului.

În al doilea rând, o politică de naționalizare poate genera ineficiență și slabă productivitate. Statul poate considera că este în interes național să subvenționeze unele ramuri ale industriei, care de altfel sunt falimentare și/sau nereformate. Banii continuă să fie pompați în business-uri care nu generează profit pe termen lung, iar asta înseamnă din nou faliment național. Un business administrat la nivel de individ sau grup restrâns nu își permite să meargă la nesfârșit în pierdere. El fie dă faliment, fie se reformează. În ceea ce privește statul, el poate finanța teoretic, la nesfârșit, un astfel de business falimentar.

Nu în ultimul rând, naționalizarea omoară în fașă inițiativele private și poate genera la rându-i o exploatare a cetățenilor. Totodată, se pune și problema modului în care au loc naționalizările. De cele mai multe ori, acestea au loc în mod brutal, prin acapararea business-urilor de către stat. Lucrul acesta poate genera tensiuni uriașe cu acele guverne naționale care investesc capital străin într-un astfel de business. în cazul unei naționalizări, ele se văd cu fondurile golite peste noapte.

Discursul celor de la AUR este țintit către propriul electorat. În România există o aversiune mai mult sau mai puțin tacită față de modul adesea dezastruos în care au avut loc privatizările la începutul anilor ’90. Dar asta nu înseamnă că soluția o reprezintă naționalizarea masivă. Investițiile, capitalul străin și susținerea afacerilor pot genera pe termen lung bunăstare. Statul poate interveni și poate reglementa unele sectoare-cheie, precum cel energetic, fără a-l naționaliza însă. În Statele Unite de pildă, principalele companii din sectorul energetic sunt companii cu capital privat. Naționalizarea reprezintă o soluție retrogradă care nu face decât să amplifice problemele și nu să le rezolve.

4 comentarii la “ANALIZĂ George Simion, o nouă mostră de ipocrizie. De ce naționalizările nu reprezintă o soluție

  1. Nu sunt de acord cu cei de la AUR, dar problema nationalizarilor este una mai nuantata.
    Este adevarat ca, de cele mai multe ori, astfel de masuri au fost specifice regimurilor autoritare sau totalitare, dar lucrurile nu trebuie vazute doar in alb si negru.
    Dupa al doilea razboi mondial, in Franta au fost facute nationalizari, in special in cazul unor sectoare cheie. Si astazi statul francez este un actionar important la cateva firme (vezi Renault).
    Daca in cazul Frantei putem spune ca politicile de stanga au fost ceva normal in multe perioade, ne putem raporta si la cazul Marii Britanii.
    In acest ultim caz, s-au facut nationalizari in perioada postbelica. De multe ori, de regula in timpul laburistilor, au fost nationalizate anumite firme/ intreprinderi cu probleme la un pret mic (nationalizarea nu inseamna o masura de tipul celor comuniste, ci cu plata unor despagubiri catre fostii proprietari / actionari). Astfel, prin preluarea lor de catre stat, aceste firme au fost salvate si ulterior privatizate (in castig ) de catre guvernele conservatoare. Tot un fel de nationalizare a fost si modul in care unele state au intervenit pentru a salva anumite banci in contextul crizei de acum un deceniu si jumatate.
    Apropo de asta, cititi si https://www.wall-street.ro/articol/International/38347/Istoria-nationalizarii-companiilor-in-Marea-Britanie.html#gref
    sau https://www.hotnews.ro/stiri-international-25201304-furnizorul-britanic-gaze-electricitate-bulb-nationalizat-fortat.htm
    In situatia actuala, cred ca se impun analize neutre, obiective, nepartizane politic. Alfel, s-ar putea ca rezutlatele sa fie contrare dorintei noastre. Fara sa vrem, sa hranim reactii mai mult sau mai putin extremiste.
    E doar o parere….

  2. Nu este un discurs prea intarit, iar argumentele dumneavoastra nu sunt valide, de vreme ce sunt la fel, prezente si la calapodul invers (capitalism), de exemplu coruptia.

    Sunteti subiectiv, prin urmare, si atunci vi se potrivește si dumneavoastra epitetul de ipocrit, asa cum ati folosit in titlu, cu referire la simion.

  3. Eu vad naționalizarea mult mai simplu ca: o corporatie a tuturor cetatenilor, adica noi toti (prin taxe si impozite si optiune electorala) suntem actionarii unei corporatii, numit stat national.
    Vasazica, daca serviciile noastre si banii se duc la alte corporatii, straine (la care eu ca cetatean nu sunt actionar), de ce unele (importante) sa nu le gestioneze propria mea corporatie (statul)?
    Nu e mai simplu sa gandim asa?
    Parca nu mai e alb-negru.
    Ma poate contrazice cineva?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *