Skip to content
Politică

ANALIZĂ George Simion, o nouă mostră de ultra-naționalism nociv. De ce tacticile AUR pun în pericol democrația din România

George Simion Inquam Photos / Octav Ganea

Zilele trecute, comemorarea celor 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu, în cadrul Serbărilor Naţionale de la Ţebea, a fost pătată de către liderii AUR care au decis să transforme sărbătoarea într-un nou motiv de polarizare politică. În prezența premierului Nicolae Ciucă, liderul AUR împreună cu apropiații săi au decis să genereze un scandal monstru la Țebea, pentru ca a apoi să se victimizeze jucând cartea ultra-naționalismului.

Cartea ultra-naționalismului

Nu este pentru prima dată când George Simion alege să joace cartea ultra-naționalismului pentru a polariza și mai mult societatea și pentru a-și avansa agenda politică. În 2019, pe când încă nu ajunsese în Parlamentul de la București, George Simion a fost implicat într-un scandal monstru la Valea Uzului. Atunci, mai multe sute de români veniți să-și comemoreze eroii îngropați în cimitirul internațional de la Valea Uzului au forțat intrarea în locația închisă. În frunte cu George Simion, principalul artizan al provocării, dar și alături de alte figuri precum fostul general Mircea Chelaru, ulterior membru AUR, grupul a forțat intrarea în cimitir, împingându-se cu jandarmii care au încercat să le împiedice accesul și agresând câțiva etnici maghiari. Jucând cartea ultra-naționalistului, Simion a încercat să se victimizeze, reîncălzind mai vechiul antagonism româno-maghiar. Aici am putea aminti și episodul în care Simion ​a vopsit în culorile tricolorului borna de la Piatra Secuiului, care anterior era vopsită în culorile drapelului Ungariei. În acest episod, Simion a vrut din nou să arate cât este de român, arborând totodată și drapelul lângă bornă.

Generarea unor astfel de conflicte inter-etnice artificiale reprezintă de multă vreme tactica preferată de către extrema-dreaptă românească. Este de ajuns să amintim că în trecut PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor prospera de pe urma unor astfel de conflicte. „Tribunul” se angaja adesea în monologuri lungi în care denunța „pericolul maghiar”, pozând mai apoi în unic apărător al valorilor românești. George Simion a preluat și pe alocuri a îmbunătățit manualul de lucru al extremei drepte românești. În criză de popularitate, liderul AUR găsește de cuviință să genereze astfel de conflicte pentru a atrage atenția mass-mediei, pozând acum el însuși în campion al cauzei românești.

De ce ultra-naționalismul este nociv

Problema principală ține de faptul că astfel de tactici sunt extrem de nocive pentru sănătatea unei democrații. Din punct de vedere etnic, România nu este un stat omogen. În țara noastră trăiește o minoritate etnică maghiară însemnată, precum și alte minorități într-un număr mai mic. O politică înțeleaptă ar trebui să plece de la premiza coexistării pașnice între etnii. Generarea unor tensiuni inter-etnice sau cartea ultra-naționalismului agresiv nu fac decât să exacerbeze niște falii deja existente în societate sau să readucă în prim-planul opiniei publice anumite clivaje istorice. Deși populiștii de la AUR prosperă de pe urma polarizării, principalul perdant este societatea. Democrația va regresa în locurile în care ultra-naționalismul își face simțită prezența.

Am mai putea adăuga pe listă și faptul că ultra-naționalismul în faza lui finală este generator de războaie. În secolele XX și XXI, o mulțime de astfel de războaie intra sau inter statale au ca punct de plecare ultra-naționalismul liderilor politici. Este de ajuns să amintim cazul războiului civil din fost Iugoslavie sau actualul război din Ucraina, justificat parțial și de dorința lui Vladimir Putin de a proteja acel „russkiy mir”. În final, ultra-naționalismul, prin pretenția sa exclusivistă, este exact opusul democrației care se bazează pe toleranță și valori împărtășite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *