Scumpirile tot mai galopante îngreunează planurile multor părinți de a le asigura copiilor tot ce au nevoie pentru un început bun de an școlar. Asta o știu și ONG-urile, care încearcă să sprijine familiile cu venituri mici, dar și unele edituri, care au început deja să anunțe reduceri de circa 40% la toate manualele și auxiliarele școlare.
Pe scurt, în România, rata de abandon școlar depășește 16%, fiind campioană în UE (Eurostat, 2022), peste 40% din elevii de 15 ani sunt analfabeți funcționali, sărăcia afectează mai bine de 70% din populația rurală a țării, iar peste jumătate dintre copii sunt expuși riscului de sărăcie, arată datele Politeia. Spre exemplu, în destule sate, copiii încă au WC în curtea școlii, încălzire pe lemne la școală, iar acasă studiază la lumina lumânării. Ori, în sărăcie lucie, niciun început de an școlar nu poate începe cu speranță, curiozitate și dorință de învățat.
Mihai Vasile, expert în proiecte educaționale, președinte la Asociația Politeia, un ONG educațional care sprijină părinți și copii, spune că probleme sunt multe, dar și soluții viabile pe care statul ar putea să le implementeze. Acesta arată și o altă realitate, deseori ascunsă, a miilor de părinți care pleacă sezonier la muncă pentru a se întoarce cu bani pentru începutul de an școlar.
Expert educațional: „Copiii nu stau într-o singură pereche de încălțăminte”
„Părinții cu care lucrăm noi, se duc sezonier la muncă vara, în alte țări, precum Germania, Anglia si se întorc cu cât de mulți bani pot și cheltuie toți banii pe începutul de an școlar. E un efort susținut, și an de an au un șoc, că îi costă din ce în ce mai mulți bani hainele și rechizitele. Este un ritual, an de an, mulți părinți pleacă la muncă, pentru ca în toamnă să revină acasă și să poată cumpăra rechizite pentru copii”, arată Vasile.
Acesta spune că, mai ales adolescenții cresc și sunt atrași și ei de ideea de a pleca din țară și chiar pleacă pentru a munci și a-și cumpăra o pereche nouă de adidași, un telefon, haine mai bune. La fel spune și o mamă din rural, care înțelege dorința celor mici de a-și depăși condiția și nu a fi judecați pentru că sunt săraci, mai ales la școală, unde, mediul este, de regulă, competitiv.
„Copiii nu stau într-o singură pereche de încălțăminte. Iar copiii, adolescenții nu vor haine ieftine, vor să impresioneze și ei, întocmai ca adulții. Avem pretenția ca cei săraci să se mulțumească cu mai puțin, să aibă spirit auster. E absurd să avem pretenția ca cei mici să fie an de an maturi și să înțeleagă neajunsurile adulților. Asta creează niște nemulțumiri în copii și creează un impact negativ în dezvoltarea lor pe termen scurt și lung (…) E vital să nu-ți faci copilul să se simtă un caz social prin hainele pe care i le cumperi și să se simtă diferit de restul copiilor”, mai spune expertul educațional.
Specialistul crede că singura solutie reală, dar pe care nu o oferă nimeni în plan politic este aceea a acordării de ajutoare sociale directe și necondiționate, care să acopere o valoare estimativă pentru un coș minim decent orientat exclusiv pe nevoile elevului, măcar pentru cei care sunt sub un anumit prag al sărăciei, el dând exemplul altor state care oferă ajutoare consistente pentru familii cu copii și unde pragul este mai ridicat, nu doar pentru cele aflate sub riscul excluziunii sociale.
„La noi, fiecare ajutor, pe lângă alocație (care are valoare la fel pentru cei mai bogati și cei mai săraci copii), este alocația pentru susținerea familiei (care este infimă și care necesita anchetă socială și completarea unui dosar stufos”, mai explică Vasile.
Expertul propune și ideea unei taxări progresive, unde familiile foarte bogate să poată susține familiile sărace.
Începutul de an școlar, „corvoadă” financiară pentru mulți părinți
Câteva rechizite și un schimb de haine pentru un copil ajung să coste circa 1.500 lei. Și cu cât crește vârsta copilului, cresc și prețurile.
Spre exemplu, pentru doi copii de clasa I, respectiv grădiniță, anul trecut, părinții scoteau din buzunar între 2.500 (cei cu venituri mici) și 3.000 lei (cei cu venituri medii), excluzând cheltuielile cu afterschool (600-900 lei), caietele speciale şi activităţile sportive şi extraşcolare. Pentru acest an, mulți părinți au strâns cureaua și au pus deoparte pentru rechizitele și hainele micuților circa 3.000-3.500. Iar cu cât părinții au mai mulți copii, cu atât cheltuie mai mulți bani. Asta până în toamnă, când vine următoarea rundă de cumpărături.
„Copilului trebuie să-i cumperi două-trei schimburi de haine. Ei sunt în creștere, plus că și hainele sunt de proastă calitate: se scurtează, se decolorează. Plus că trebuie să ții cont să fie haine pe gustul lui. Pentru un singur schimb de haine am dat 1.000 lei, luate de la cel mai ieftin magazin. Doar geaca a costa 250 lei. Pe rechizite și ghiozdan, ieftine și ele, circa 300 lei, iar pe încălțăminte, circa 200 lei. (…) Iar alocația este insuficient de mică. Mai ales când se îmbolnăvesc, pentru că ei revin în colectivitate și vin acasă cu tot felul de răceli și boli. Atunci să te ții, pentru că te costă peste 500 lei la farmacie tratamentul copilului”, explică Ionela Lascu, mamă a doi copii (mediul rural).
Aceasta mai spune că, în rural, pentru un copil de grădiniță, la început de an școlar se cere hârtie igienică și servețele umede, prosop, săpun, hârtie colorată, forfecuță și alte materiale de lucru creativ, care costă circa 250 lei. Iar îmbrăcămintea te duce la circa 700 lei. „Este scump, mult prea scump”, este de părere Ionela Lascu, care spune că „norocul său este că, fiind casnică, poate sta cu cei mici și nu e nevoie să plătească afterschool, care, oricum, nu există în sat”.
Nici în Capitală situația nu este mai simplă. Un tată spune că statul ar putea sprijini mai mult familiile sărace și că rechizitele, dar și că hainele sunt prea scumpe pentru bugetul multor familii.
„Un început de an școlar înseamnă un efort financiar, poate doar pentru cei foarte bogați nu e dificil. Doar câteva hăinuțe ajung să te coste și 2.000 lei, iar despre rechizite nici nu vorbesc, cred că circa 800 lei, așa, strictul necesar, pentru că apoi se tot adaugă. Plus că nu tu decizi ce cumperi, ci copilul. Iar el își dorește ce vede la altul, sau chiar mai mult, mai frumos, mai scump. Iar ca părinte, te execuți (râde n.red.). Până la urmă, ei trebuie să fie mulțumiți, iar tu, ca părinte, pregătit să faci sacrifici. Mari! Nu prea funcționează altfel. Nu cu noile scumpiri. (…) Și nu vreau să vorbesc despre calitatea hainelor, mai ales. Prețuri ridicol de scumpe. Ca părinte singur, este extrem de dificil să asiguri tot ce are nevoie copilul tău. Eu am pus deoparte circa 3.500 lei și sper să-mi ajungă”, spune Marius Hâlcova, tatăl unei fetițe de clasa a III-a.
Însă până încep părinții și elevii goana după haine și rechizite, noul an școlar ar putea începe cu proteste masive, în contextul în care legea salarizării nu a fost încă finalizată.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
