Skip to content
Politică

ANALIZĂ Măririle de pensii și alocații NU rezolvă problema inegalității sociale: Reforma ignorată de toate guvernele de după 1990

Inquam Photos/Octav Ganea

Noul guvern PNL – PSD – UDMR pare că a ajuns la un acord în ceea ce privește cheltuielile sociale  pentru anul 2022. Social-democrații își doresc creșterea punctului de pensie și a alocațiilor, dar și unele facilități noi pentru persoanele cu handicap. Concret, alocaţia pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani va fi de 243 de lei, iar cea pentru copiii de până la 2 ani va ajunge la 600 de lei. De asemenea, Guvernul va majora punctul de pensie la 1.586 de lei şi pensia minimă de la 800 la 1.000. În plus, în ianuarie se va acorda aşa-numita a 13-aindemnizaţie persoanelor cu handicap. Toate acestea ar putea fi introduse în regim de urgență, printr-o OUG.

Reformele sociale anunțate de PSD nu sunt însă nici pe departe suficiente pentru a trata una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea din România – inegalitatea socială. România se află pe locul doi la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește acest indicator. În anul 2020 situația era atât de gravă încât aproape 6 milioane de persoane erau supuse unui risc de sărăcie și excludere socială. Calitatea vieții românilor continuă să nu se îmbunătățească semnificativ. Principalul indicator care măsoară calitatea vieții, Human Development Index (HDI), arată că țara noastră ocupă locul 49 în lume, cu un scor de 0.828 (unde 1 reprezintă valoarea maximă). Totodată, în ultimii ani nu s-au făcut progrese semnificative.

Pentru a diminua inegalitatea socială și deci, pentru a preveni alunecarea unui segment important din populația României către zona de sărăcie și excludere socială, este nevoie de măsuri sociale eficiente. Mărirea pensiilor și a alocațiilor reprezintă mai degrabă un soi de măsură de avarie care nu poate rezolva pe termen lung această problemă. Ratele tot mai mari ale inflației se traduc în practică prin incapacitatea oamenilor de a mai achiziționa cu banii pe care îi au, aceleași produse ca în trecut. Altfel spus, banii se depreciază în raport cu bunurile.

Soluția ar putea fi reprezentată de o taxare eficientă a marelui capital. Taxa medie globală pe venitul corporațiilor a scăzut de la 49% în 1985, la 24% în 2018. Astăzi, potrivit ultimelor estimări, corporațiile din lumea întreagă își mută profituri anuale de peste 650 de miliarde de dolari (aproximativ 40% din totalul profiturilor) în paradisuri fiscale unde taxele sunt zero, prin state precum Bermuda, Luxemburg sau Singapore. Lucrul acesta dă naștere la inegalități tot mai mari, în timp ce bogații continuă să se îmbogățească, evitând taxarea, săracii continuă să sărăcească.

Taxarea marelui capital ar putea genera venituri suplimentare la bugetul de stat, care mai apoi pot fi redistribuite sub forma unor programe sociale inteligente. Acestea trebuie să se concentreze însă cu prioritate pe educație. Asta pentru că educația reprezintă motorul dezvoltării și există o legătură directă între nivelul de educație al unui stat și nivelul său de prosperitate. Un program care să asigure un acces egal pentru copiii din România la educație ar trebui să se afle în topul listei priorităților când vine vorba de cheltuieli sociale. Inegalitatea în ceea ce privește accesul la educație nu a fost nicicând mai vizibilă în țara noastră. În timpul pandemiei de coronavirus care a dus la mutarea cursurilor în mediul online, mii de copii nu au avut acces la educație de vreme ce unii dintre ei nu aveau nici măcar acces la electricitate.

O reformă socială de amploare trebuie să pornească de la aceste realități incomode și să se concentreze pe diminuarea inegalităților sociale. Până atunci, măsuri precum creșterea pensiilor și a alocațiilor vor reprezenta doar câteva improvizații de moment care pot duce temporar la mai multe voturi, dar nu și la condiții mai bune de trai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *