Skip to content
Externe

ANALIZĂ Moscova, mult mai activă la Marea Neagră decât pare. Vestul, mai degrabă lipsit de interes

" "

Interesul Rusiei pentru zona strategică a Mării Negre este mult mai accentuat decât Vestul care pare mai degrabă lipsit de interes constant şi programatic, se arată într-o analiză a Larics.ro, semnată de Iurie Rotaru, expert pe spațiul fostei URSS.

Redăm textul analizei care motivează implicarea Rusiei în zonă printr-un sentiment al “cetăţii înconjurate de duşmani” inoculat populaţiei  de către Kremlin prin intermediul propagandei:

" "
" "

Am vorbit la LARICS, de multe ori, despre neclaritatea strategică a zonei Mării Negre, respectiv al spațiului dintre NATO/UE și Federația Rusă. Problema fundamentală este că interesul pentru acest spațiu pare să fie inegal distribuit între cele două capete: Moscova este incomparabil mai prezentă și mai activă, pe când Vestul pare mai degrabă lipsit de interes constant și programatic.

Pentru Rusia, atât la nivel de mentalitate și percepție istorică, cât și la nivel de documente programatice, regiunea despre care vorbim este mereu în atenție – un veritabil spațiu strategic vital.

Filosofia de securitate a Rusiei

Pentru a înțelege gândirea strategică a Rusiei, inclusiv în acest spațiu, trebuie să fim familiarizați cu aspectele mentalității rușilor, un lucru complicat pentru toți cei care, în virtutea numeroaselor circumstanțe, în special a celor lingvistice, nu o pot înțelege. În acest sens, vom lua drept etalon aspectele formulate de către cercetători occidentali prestigioși, care au încercat să formuleze trăsăturile filozofiei de securitate a Rusiei.

Potrivit acestor analize, cel mai important aspect în acest sens este sentimentul implementat adânc în conștiința rușilor potrivit căruia Federația Rusă este înconjurată de inamici. Rusia trăiește cu sentimentul cetății asediate, atât în inimă cât și în creier, practic toată istoria sa. E de ajuns să ne amintim de cuceririle mongole sau de ambițiile francezilor și germanilor încât să fie limpede de unde apare acest sentiment.

Pe lângă asta, sentimentul cetății asediate este puternic implementat în mintea rușilor de propaganda Kremlinului. Pentru puterea de la Kremlin, inamicul exterior a fost întotdeauna cel mai utilizat instrument de coagulare a maselor în jurul liderului de la Moscova, indiferent cine a fost el. Propaganda interioară rusă abundă și astăzi în subiecte ce țin să le inducă rușilor ideea că toată lumea e îndreptată împotriva lor, iar inamicii exterior, astăzi fiind asociați cu SUA și UE, vor să destabilizeze și să destrame Rusia ș.a.m.d.

A doua caracteristică identificată este dorința insațiabilă a liderilor Kremlinului de a avea zone-tampon în jurul hotarelor sale. Această gândire se materializează în organizațiile pe care Rusia le coordonează, ca CSI sau OTSC. De asemenea, considerăm că războiul din estul Ucrainei și anexarea Crimeii de asemenea sunt materializarea acestui aspect al gândirii de securitate rusești.

Al treilea aspect este sentimentul superiorității pe care îl au rușii, atât cei aflași în posturile de conducere din Kremlin, cât și rușii de rând. Cu alte cuvinte, rușii au un imperialism incurabil implantat adânc în conștiință. Rusia întotdeauna a dorit să afirme lumii supremația sa și se auto percepe ca o națiune unică în lume, cu o misiune mesianică pe glob. De aici și ideea larg răspândită că rușii adeseori interacționează cu indivizii de alte naționalități de pe poziții de forță. Pentru ei, nu există egali, doar cei mai slabi, care trebuie să recunoască supremația marelui popor rus, fie cei (mai) puternici, care, potrivit gândirii lor, sunt mai puternici decât ei datorită acțiunilor neortodoxe și mișelești. În Rusia și astăzi există percepția că Occidentul intenționat umilește Rusia, iar majoritatea vesticilor sunt rusofobi, eticheta ce în Rusia modernă are canotații aproape atât de grave precum cea de nazist.

A patra caracteristică este faptul că Rusia nu are o tradiție democratică. Prima interacțiune cu democrația rușii au avut-o abia în 1991, după destrămarea URSS-ului. Cu toate acestea, nici măcar din 1991 încoace, adică în Federația Rusă de astăzi, nu există o democrație. Rusia este un stat ultracentralizat, în care verticala puterii este de neclintit de doleanțele, nemulțumirile sau chiar furia cetățenilor de rând. E suficient să menționăm că actualul președinte a Rusiei, Vladimir Putin, se află la putere din anul 2000 și va rămâne liderul Kremlinului cel puțin până în 2024. De asemenea, în Rusia de astăzi practic nu există opoziție, iar funcțiile, indiferent că sunt în justiție, politică sau administrație, sunt ocupate doar de persoane loiale regimului.

Conceptul politicii externe al Federației Ruse

Politica Kremlinului față de „vecinătatea apropiată” poate fi dedusă din câteva documente oficiale, respectiv Doctrina militară a Federației Rusiei, Doctrina securității informaționale a Federației Rusiei și, mai ales, Conceptul politicii externe al Federației Ruse.

Conceptul politicii externe al Federației Ruse (Концепция внешней политики Российской Федерации [Conceptul politicii externe al Federației Ruse], in: https://www.mid.ru/foreign_policy/news/-/asset_publisher/cKNonkJE02Bw/content/id/2542248) în vigoare a fost adoptat în data de 30 noiembrie 2016, printr-un decret al președintelui Vladimir Putin. Documentul prevede o serie de politici utilizate în interesul Rusiei. Printre acestea, merită menționate următoarele:

întărirea pozițiilor Federație Ruse în calitate de unul dintre centrele de influență a lumii moderne;

neadmiterea discriminării produselor, serviciilor, investițiilor rusești;

apărarea multilaterală a drepturilor și intereselor cetățenilor ruși care locuiesc peste hotare;

întărirea rolului Rusiei în sfera umanitară a lumii, întărirea și răspândirea pozițiilor limbii ruse în lume, popularizarea realizărilor culturii naționale, (…), consolidarea diasporei ruse;

întărirea pozițiilor mass-mediei rusești în spațiul informațional global și aducerea la cunoștința maselor a punctului de vedere rus referitor la procesele internaționale.

Doctrina militară a Federației Rusiei

La rândul său, Doctrina militară a Federației Rusiei a fost adoptată la sfârșitul anului 2014 pe o perioadă de șase ani (Военная доктрина Российской Федерации [Doctrina militară a Federației Rusiei], in: http://kremlin.ru/acts/news/53418http://static.kremlin.ru/media/events/files/41d527556bec8deb3530.pdf). La capitolul pericole externe la adresa securității Federației Ruse, documentul menționează o creștere a capacității militare a NATO și amplasarea unităților de apărare aeriană în proximitatea Rusiei. De asemenea, documentul atrage atenția asupra conflictelor înghețate sau a posibililor focare de conflicte armate în proximitatea Rusiei, adică în estul Ucrainei.

Un alt punct interesant și important pentru cercetarea noastră e faptul că Moscova percepe regimurile din statele din proximitatea sa, care nu îi sunt loiale, ca pericol la adresa intereselor sale. Prin urmare, putem interpreta acest punct că însuși faptul că puterea de Kiev, de exemplu, nu-și mai leagă viitorul de Rusia, ci de Uniunea Europeană, înseamnă că guvernul ucrainean este perceput de Kremlin ca un inamic.

Tot acest document menționează, la capitolul care stipulează metodele de neadmitere a conflictelor militare care ar putea afecta interesele Rusiei, necesitatea Kremlinului de a intensifica cooperarea cu statele CSI, inclusiv în domeniul securității.

Totodată, și mai important pentru materialul acesta e capitolul aceluiași document referitor la circumstanțele în care Rusia își rezervă dreptul pentru a folosi forța militară. Chiar în primul subpunct, documentul notează că Federația Rusă consideră „legitim de a folosi Forțele Armate (ale statului – nr. r.), alte forțe armate (de exemplu grupurile private de mercenari – nr. r.) și organe pentru a combate agresiunile împotriva ei și/sau a aliaților ei”. Tot aici, se mai menționează că forțele armate enumerate mai pot fi folosite pentru „asigurarea protecției cetățenilor proprii, aflați peste hotarele Federației Ruse (…)”. Sintagma evidențiată are o relevanță majoră pentru subiectul nostru, întrucât protecția cetățenilor ruși a servit drept pretext pentru conflictele militare dezlănțuite sau susținute de Rusia în zona de vecinătate, respectiv Transnistria, Georgia și, bineînțeles, estul Ucrainei.

Doctrina securității informaționale a Federației Rusiei

Încă un document important care definește politica Rusiei în vecinătatea sa (și nu numai) este Doctrina securității informaționale a Federației Rusiei, adoptată în data de 31 decembrie 2015 (Доктрина информационной безопасности Российской Федерации [Doctrina securității informaționale a Federației Rusiei], in: http://kremlin.ru/acts/news/53418http://kremlin.ru/acts/news/53418).

Acest document funcționează în tandem cu Doctrina militară a Federației Rusiei, documentele având aproximativ aceleași scopuri. Ceea ce merită, însă, atenția noastră, e motivația Doctrinei securității informaționale a Federației Rusiei. Documentul atrage atenția asupra faptului că Rusia „observă tendința de intensificarea a numărului de materiale dedicate Rusiei în presa străină, care conțin un punct de vedere partizan în legătură cu politica de stat a Federației Ruse”, notează documentul.

Tot aici se mai menționează că puterea de la Kremlin consideră că sursele mass-media ruse sunt adeseori „supuse undei discriminări vădite” în străinătate. De asemenea, continuă sursa citată, „jurnaliștilor ruși li se creează obstacole pentru a-și exercita funcțiile lor profesionale”.

Pe lângă asta, din punctul de vedere al Kremlinului, este intensificată și influența străină asupra populației din Rusia, în primul rând, notează documentul, asupra tineretului. Aceasta, potrivit sursei citate, se realizează cu scopul de a-i înstrăina pe tineri de la valorile spiritual-morale ale Rusiei.

În aceste condiții, documentul prevede un șir de scopuri, dintre care merită să menționăm cele ce urmează. În primul rând, Kremlinul vrea să „explice” opiniei publice internaționale punctul său de vedere referitor la politica Federației Ruse și poziția ei oficială în cazurile de rezonantă, atât din țară, cât și din afara ei.

În același timp, documentul prevede ca tehnologiile informaționale să fie folosite în scopurile asigurării securității naționale ale Federației Ruse în domeniul culturii. Acest paragraf este interpretat de autorul cercetării ca tendința puterii de la Kremlin de a izola cât de mult cu putință expunerea cetățenilor ruși la Occident, întrucât, se știe, Rusia nu oferă cetățenilor săi același grad de prosperitate și libertate de cate beneficiază cetățenii statelor din Vest. Prin urmare, sub pretextul apărării valorilor morale sau a culturii naționale, liderii Kremlinului își izolează proprii cetățenii într-o cetate asediată, paradigmă ce este alimentată în Rusia, fie ea cea Țaristă, fie URSS sau Federația Rusă de astăzi, de câteva sute de ani.

Încă un punct important de avut în vedere este cel care afirmă că puterea de la Moscova se angajează să se implice în formarea unui sistem internațional de securitate informatică, îndreptat împotriva la tot felul de ,,pericole” rezultate din folosirea tehnologiilor informaționale în scopuri de a crea o inegalitate strategică. Tot acest sistem, Kremlinul planifică să folosească pentru întărirea unui parteneriat strategic egal în sfera securității informatice, dar și în domeniul apărării suveranității Federației Ruse în spațiul informațional. Pentru cei nefamiliarizați cu realitățile socio-politice din Rusia merită menționat că, dacă în restul lumii Rusia este cea care răspândește propaganda și dezinformarea, folosește agenți secreți pentru a ucide oameni (spre exemplu, cazul Litvinenko sau Skripal) ș.a.m.d., atunci majoritatea rușilor trăiesc cu impresia că Occidentul (aici nu ne referim la o țară sau grup de țări anume, ci mai mult la un simbol, o personificare a unui inamic) e cel care lucrează din zori până-n noapte pentru a distruge Federația Rusă și pe ruși ca națiune.

Constituția Federației Ruse – „über alles”

Adițional la cele relatate mai sus, menționăm că toate aceste documente au la bază, în primul rând, Constituția Federației Ruse și apoi tratatele internaționale or, precum ne-am convins în repetate rânduri, Rusia nu se dă în lături să sfideze tratatele internaționale, indiferent de calibrul lor, atunci când interesele sale sunt puse în pericol. Mai mult, autorul cercetării atrage atenția la reformele anunțate de președintele Vladimir Putin în cea mai recentă adresare către Adunare Federală din Federația Rusă, care a avut loc în data de 15 ianuarie 2020. Acesta a declarat că Rusia urmează să-și modifice mai multe articole din Constituție, iar printre ele și unul extrem de relevant cercetării noastre, respectiv Kremlinul intenționează să plaseze Constituția Federație Ruse mai presus de orice tratat internațional (Pentru mai multe detalii, citiți adresarea lui Vladimir Putin integral: http://kremlin.ru/events/president/news/62582). În traducere asta înseamnă că Rusia își rezervă dreptul să intervină militar în afara hotarelor sale neținând cont de tratatele internaționale care i-ar interzice asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *