Partidul AUR, intrat spectaculos în Parlamentul României în 2020, a fost marcat de-a lungul scurtei sale existențe de o serie de scandaluri, conflicte interne și plecări ale unor membri importanți. Ultimul episod îl are în prim-plan pe Claudiu Târziu, co fondator al AUR și președinte al Consiliului Național de Conducere, care a declarat public că nu știe dacă a fost suspendat din funcție și că nici comunicarea cu liderul partidului, George Simion, nu a clarificat situația.
Această criză internă, cu accente absurde – Târziu afirmând că așteaptă să afle oficial dacă mai deține sau nu o funcție de conducere în propriul partid – este doar ultimul dintr-o serie lungă de episoade tensionate care au marcat AUR sub conducerea lui George Simion.
Un lider autoritar și un partid personalizat
George Simion, deși nu are o formație politică clasică și nici experiență administrativă relevantă, a reușit să devină figura centrală a AUR încă de la lansarea partidului. Stilul direct de comunicare și capacitatea de mobilizare l-au propulsat rapid în poziția de lider absolut, însă modul în care a gestionat conducerea partidului a fost adesea criticat ca fiind autoritar, unilateral și lipsit de transparență.
Simion a centralizat rapid toate pârghiile de decizie în jurul propriei persoane. De la selecția candidaților la alegeri, până la gestionarea mesajului public și a crizelor interne, totul pare să treacă prin filtrul său personal. În interiorul partidului, acest mod de operare a creat o dinamică dezechilibrată: în timp ce George Simion domină spațiul mediatic și politic, ceilalți lideri – chiar și co fondatori precum Claudiu Târziu – sunt fie marginalizați, fie reduși la simple roluri simbolice.
Episodul cu Claudiu Târziu, care nu știe dacă a fost suspendat sau nu, este emblematic pentru stilul de conducere bazat pe decizii informale, luate în cercuri restrânse, adesea fără comunicare instituțională clară. AUR se prezintă deseori ca un „partid al poporului”, dar în realitate, brandul AUR este în mare parte sinonim cu George Simion. Campaniile de promovare, protestele organizate, aparițiile media – toate gravitează în jurul imaginii sale. Acest lucru consolidează influența sa personală, dar reduce șansele de dezvoltare a unei echipe solide și pluraliste.
Această personalizare excesivă transformă AUR mai degrabă într-o platformă de exprimare a nemulțumirilor sociale decât într-un partid politic matur, cu structuri funcționale și obiective strategice clare. În lipsa unei echipe solide și a unui proces democratic intern, orice criză care îl implică direct pe George Simion devine o criză de sistem pentru întreg partidul.
Scandaluri publice
De la intrarea sa în Parlament în 2020, AUR a fost constant în centrul atenției publice nu doar prin mesajele sale naționaliste, ci mai ales prin numeroasele scandaluri care au alimentat percepția unei formațiuni radicale, conflictuale și instabile. Stilul de comunicare provocator, retorica anti-sistem și gesturile teatrale ale liderilor săi – în special ale lui George Simion – au menținut partidul în atenția publică, dar au erodat în același timp încrederea unei părți a electoratului moderat.
Printre cele mai notorii episoade se numără incidentele repetate din Parlament, în care George Simion a fost protagonistul unor scene de confruntare fizică și verbală. Cel mai mediatizat moment a fost agresarea ministrului Energiei, Virgil Popescu, în timpul unei ședințe de plen, când Simion i-a strigat „hoțule” și l-a bruscat în mod repetat. Imaginile au fost difuzate pe toate posturile de televiziune, iar reacțiile au variat de la indignare publică la aplauze din partea unor susținători radicalizați.
Războiul din Ucraina a pus AUR într-o poziție delicată. Deși oficial, partidul nu s-a declarat pro-rus, unele poziționări ale liderilor săi – evitarea condamnării explicite a agresiunii ruse, critica excesivă la adresa sprijinului oferit Ucrainei, dar și prezența în spațiul online a unor narative rusești – au ridicat suspiciuni. AUR a fost acuzat, în repetate rânduri, că promovează teze ale propagandei Kremlinului, mai ales în ceea ce privește NATO, Uniunea Europeană și temele legate de suveranitate. Lipsa unei poziții clare și ferme în favoarea valorilor euro-atlantice a contribuit la tensionarea relațiilor cu partenerii occidentali și a alimentat temerile privind o posibilă alunecare a partidului spre zona intereselor rusești în România.
George Simion și alți lideri AUR au manifestat constant o atitudine ostilă față de jurnaliști critici și organizații neguvernamentale. Presa a fost frecvent acuzată de manipulare și propagandă, iar ziariștii care au documentat derapajele partidului au fost ținta unor atacuri personale. Uneori, membri AUR au recurs la intimidare, iar în unele cazuri, la violență verbală în spațiul public și în online. În 2021 deputatul AUR Dan Tănasă a fost la un pas de bătaie cu deputații USR, pe holurile Camerei Deputaților, după votul dat în plen pentru desființarea SIIJ. Tănasă i-a insultat grosolan pe deputații Ionuț Moșteanu și Silviu Dehelean, în văzul colegilor și al presei.
Plecări și demisii din partid
Una dintre cele mai clare dovezi ale disfuncționalităților interne din AUR este numărul semnificativ de plecări, demisii sau excluderi ale unor membri proeminenți ai partidului. În ciuda discursului public despre unitate și „familia AUR”, realitatea politică din interiorul formațiunii arată o instabilitate crescută și o lipsă de coerență în echipa de conducere.
Sub conducerea lui George Simion, AUR a cunoscut o rotație masivă de cadre, fie prin conflicte directe, fie prin marginalizare tăcută. Stilul autoritar al președintelui partidului, lipsa de consultare și deciziile luate netransparent au dus la o serie de rupturi interne.
Unul dintre cele mai răsunătoare cazuri a fost cel al Dianei Șoșoacă, figură centrală în campania AUR din 2020. Inițial senator AUR, Șoșoacă a devenit rapid o voce extremistă greu de controlat. Din cauza declarațiilor sale scandaloase și a conflictelor cu conducerea partidului, a fost exclusă din AUR în februarie 2021. Ulterior, și-a consolidat o platformă politică proprie, devenind un adversar direct al lui George Simion, dar păstrând o retorică asemănătoare.
Deputatul Francisc Tobă, fost ofițer MAPN, a fost exclus din AUR după ce CNSAS a confirmat că a fost colaborator al Securității.
Pe lângă liderii naționali, zeci de membri locali ai AUR au fost excluși, au demisionat sau au fost marginalizați fără explicații clare. Lideri AUR din Suceava, Timiș și Brașov au părăsit partidul acuzând dictatura lui Simion și lipsa de transparență.
Sorin Lavric, unul dintre ideologii AUR, deși nu a părăsit oficial partidul, a fost tras pe linie moartă în mai multe rânduri după declarații controversate. A existat o perioadă în care conducerea AUR s-a distanțat de el public, fără să-l excludă oficial. Antonio Andrușceac, deputat activ, dar implicat în conflicte interne privind strategia de comunicare și poziționările externe ale partidului a fost și el vizat de Simion. Ulterior acesta l-a acuzat pe Simion că pune pe listele AUR oameni de la PSD pentru că a primit voturi la alegerile prezidențiale din partea PSD.
Tot recent, deputatul AUR George Becali a declarat că nu îl mai susține pe liderul partidului AUR George Simion. Becali, care a anunțat zilele trecute că a ieșit din partidul condus de Simion, a dezvăluit, într-o emisiune la B1 TV, că postul de deputat din partea AUR l-a costat 700.000 de euro.
Valul de plecări și excluderi din AUR nu este doar rezultatul unor neînțelegeri punctuale, ci reflectă o problemă structurală: lipsa unui mecanism democratic de decizie, hipercentralizarea puterii în jurul lui George Simion și volatilitatea discursului ideologic. Actuala criză din jurul lui Claudiu Târziu pare să indice un nou val de tensiuni care riscă să destabilizeze partidul chiar înaintea unui an electoral extrem de important. Faptul că un co fondator al partidului nu știe clar dacă mai are sau nu o funcție oficială reflectă nu doar haosul comunicării interne, ci și natura voluntaristă a conducerii partidului.
În concluzie, stilul de conducere al lui George Simion, deși eficient în mobilizarea unei părți din electorat, riscă să devină cel mai mare obstacol în calea maturizării AUR ca partid politic.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
