După demisia lui Marcel Ciolacu din fruntea Partidului Social Democrat, social democrații intră într-o perioadă de tranziție care se suprapune cu un context politic complicat: criza guvernamentală, presiunea corecțiilor bugetare, scăderea în sondaje și nevoia unei reforme majore după eșecul de la alegerile prezidențiale. În acest peisaj, partidul se pregătește de un congres decisiv în toamnă, în care va fi ales noul președinte. Miza nu este doar conducerea partidului, ci și direcția ideologică și politică a acestuia pentru următorii ani.
Trei tabere
Congresul PSD din toamnă va fi scena unei confruntări interne majore între, posibil, trei curente care definesc direcțiile posibile ale partidului. Deși toate își revendică legitimitatea și dorința de „reformă”, în realitate ele propun viziuni distincte despre ce ar trebui să însemne PSD în următorul deceniu.
Avem deja conturată o gruparea în jurul actualului președinte interimar al PSD, Sorin Grindeanu. Această grupare este asociată cu vechea gardă, fiind una mai degrabă conservatoare decât social democrată în sens european.
După demisia lui Ciolacu în PSD nu s-a conturat un lider clar. Social democrații au fost nevoiți să aleagă, conform statutului partidului între unul dintre cei doi prim-vicepreședinți – Sorin Grindeanu sau Daniel Băluță. Astfel, Grindeanu a ajuns în prim planul partidului. Acesta este însă asociat cu vechea gardă, fiind primul premier pus de PSD după alegerile din 2016. Grindeanu este asociat și cu notoria ordonanță 13, menită să-l salveze pe Liviu Dragnea de închisoare, și care a generat proteste masive de stradă în 2017. În jurul lui Grindeanu s-ar putea coagula vechi lideri județeni, baroni locali și nucleul dur al conducerii centrale. Astfel, gruparea lui Grindeanu ar putea reprezenta continuarea liniei inaugurate de Marcel Ciolacu, ori lucrul acesta ar putea duce PSD într-o zonă și mai complicată. Este greu de crezut că electoratul va asocia o eventuală rămânere a lui Grindeanu în funcția de președinte al PSD cu o reformă reală a partidului.
Cu Grindeanu la cârmă, PSD ar putea fi deschis spre compromisuri politice, inclusiv cu parteneri ideologici incompatibili precum AUR și ar avea șanse mici să intre la guvernare într-o alianță cu PNL, USR și UDMR. Marele risc pentru PSD în acest scenariu este reprezentat de o imagine și mai erodată a partidului care ar putea să își continue declinul pe scena politică românească.
A doua grupare care s-ar putea contura este cea din jurul celuilalt prim-vicepreședinte PSD, Daniel Băluță. Preluarea partidului de către Băluță nu ar reprezenta neapărat o surpriză dacă ținem cont de faptul că în ultima vreme foști primari au acaparat partidele mainstream – Dominic Fritz la USR, Ilie Bolojan la PNL. PSD ar deveni astfel un alt partid condus de un fost primar, iar Băluță ar putea atrage de partea sa alți primari PSD și alți lideri locali din teritoriu.
Cu Băluță la conducere PSD ar putea să își asume și guvernarea și să negocieze cu restul partidelor mainstream pentru o majoritate solidă în Parlament. Este puțin probabil însă că electoratul va percepe o reformă reală în PSD chiar și cu Daniel Băluță la cârma partidului.
În fine, a treia grupare din PSD este cea a progresiștilor. Aceasta are câteva figuri notabile precum Victor Negrescu și Victoria Stoiciu. Vorbim despre o grupare care își dorește o reforma masivă a PSD și transformarea partidului într-unul cu adevărat social democrat, în sens european, apropiat de alte partide precum SPD din Germania. Marele dezavantaj al acestei grupări ar putea fi însă numărul mic al susținătorilor unei astfel de reforme. O față nouă în fruntea PSD precum cea a lui Negrescu ar putea schimba semnificativ percepția electoratului și ar fi asociată cu o reformă reală a partidului.
Această grupare, deși restrânsă numeric, dar cu o puternică prezență ideologică, dorește o ruptură clară de trecutul PSD, marcat de clientelism și o viziune mult prea conservatoare. Ei propun o reîntoarcere la valorile autentice ale social democrației europene: justiție socială, echitate economică, combaterea inegalităților și doresc redefinirea PSD ca partid european, progresist. Totodată, o astfel de grupare ajunsă în fruntea PSD ar respinge în totalitate o eventuală alianță cu AUR.
Un element esențial în ecuația internă PSD va competiția cu AUR pentru o treime din electoratul pierdut după 2020. Acești votanți – naționaliști, conservatori și anti-sistem – sunt principala țintă a discursului populist al lui George Simion, iar noul lider al PSD, indiferent care va fi numele său, va trebui să adopte o strategie cuprinzătoare prin care să încerce să recupereze o parte din acest electorat pierdut.
Așadar, PSD este în fața unei alegeri strategice fundamentale. Va continua ca un partid conservator, marcat de reflexe vechi și interese personale, sau va îmbrățișa o reformă reală, care să-l recredibilizeze până în 2028? Congresul din toamnă va fi momentul adevărului. Dincolo de persoana noului președinte, PSD trebuie să decidă dacă vrea să rămână captiv trecutului sau să se reinventeze ca forță politică modernă.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
