Skip to content
Educație

ANALIZĂ Reforma învățământului. Cât de diferit este sistemul educațional din România față de cele din alte state europene

Inquam Photos/Octav Ganea

Educația din România a suferit anul acesta schimbări importante prin introducerea noilor Legi ale Educației de către guvernarea PNL – PSD. Modificările au vizat toate ciclurile educaționale și au avut ca scop îmbunătățirea unei legislații vechi care, potrivit celor care au propus modificările, nu mai reflecta nevoile învățământului românesc. Privit dintr-o perspectivă europeană sistemul educațional din România are elemente diferite dar și elemente comune cu alte sisteme de învățământ. În continuare, vom vedea cum este organizat acest sistem, comparativ cu sistemul de învățământ din Franța, Germania și Finlanda.

Structura sistemului educațional pre-universitar: România vs Germania, Franța și Finlanda

Sistemul educațional din România este similar cu cel francez din punct de vedere al structurii. Astfel, avem un ciclu primar (clasele I-IV plus clasa pregătitoare), gimnazial (clasele V-VIII), liceal (clasele IX-XII) și universitar. În plus, în cazul României avem și un ciclu pre-primar, grădinița. Noile legi ale educației modifică durata învățământului obligatoriu prin includerea grupei mici de la grădiniță.

În Franța lucrurile sunt similare. Copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani frecventează gradinița, numită École Maternelle. Apoi, durata școlii primare este de 5 ani (între 6 și 11 ani). Cele cinci clase de școală primara includ: CP (Cours préparatoire/Clasa pregatitoare), CE1, CE2 (Clasa elementara/ Cours élémentaire), CM1 si CM2 (Clasa medie/Cours moyen). Școala generală cuprinde 4 ani de studiu (între 11 și 15 ani). Apoi urmează liceul care are însă doar 3 ani (între 16 și 18 ani). Elevii pot opta pentru iceu traditional (Lycée Classique) sau tehnic (Lycée Technique).

În Germania, sistemul educațional cuprinde școala primară, denumită Grundschule, clasele I-IV. Dar apoi lucrurile se schimbă. La finalul celor 4 ani, elevii se pot orienta către alte tipuri de școli, în funcție de abilitățile academice și de aspirațiile acestora. Din acest punct de vedere, există trei tipuri de școli între care elevii pot opta: Hauptschule, potrivită pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 15 ani (clasele V – IX), Realschule, pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 16 ani (clasele V-X) sau Gymnasium, în funcție de land, fiind oferit până la clasa a 12-a sau a 13-a (de la 10 la 19 ani).

Dacă ne uităm la cazul Finlandei, unul dintre cele mai performante sisteme educaționale din lume, lucrurile sunt încă și mai diferite. Sistemul de învățământ finlandez se bazează pe o școală primară cuprinzătoare de 9 ani obligatorii la care elevii se alătură la vârsta de 7 ani. După ce au părăsit această școală la vârsta de 16 ani, cei care doresc să-și continue studiile au de ales între școala secundară superioară ( lukio ) și școala profesională ( ammatillinen oppilaitos, yrkesinstitut). Învățământul secundar nu este obligatoriu, dar o majoritate covârșitoare a studenților îl urmează. Învățământul primar și secundar sunt finanțate de comunitate. Școala secundară superioară pregătește studenții pentru universitate. La rândul său, școala profesională dezvoltă abilități profesionale.

Sistemul de notare

O altă diferență între cazurile studiate vizează sistemul de notare. În România, sistemul de notare este unul clasic, cuprinzând note de la 1 la 10. Noile legi aduc o modificare importantă. Ca excepție de la regula acordării unor note de la 1 la 10, la disciplinele care fac parte din zona artelor (muzică, desen etc.) sau la educație fizică și sport, elevii vor primi calificative de tipul “admis” și „respins”.

În Germania, există două sisteme de note diferite. Un sistem cuprinde notele de la unu (1 = foarte bine) până la șase (6 = insuficient). Acest sistem este cel mai răspândit. Este implementat atât în școli, de la clasa întâi și până la clasa a zecea, cât și în școlile profesionale. Al doilea sistem de notare cuprinde o scară de la 1 la 15 puncte și este folosit mai ales în licee și în școlile tehnice și profesionale superioare.

Sistemul de notare din Franta este singurul care nu a fost modificat de mai bine de 170 de ani. emnificatiile notelor ar fi dupa cum urmeaza: 10-11.99: nota de trecere (“passable”), 12-13.99: nota de trecere cu caracter pozitiv (“mention assez bien”), 14-15.99: echivalent cu calificativul “bine” (“mention bien”), 16 sau mai mult: echivalent cu calificativul “foarte bine” (“mention très bien”).

Sistemul de notare din Finlanda conține 10 puncte. Până în clasa a 3-a, însă, elevii nu sunt evaluați prin note. Din clasa a 3-a și până în clasa a 7-a, se acordă calificative de la “se poate mai bine” până la “perfect”. Notele și calificativele sunt confidențiale, nu sunt utilizate pentru a crea ierarhii sau a fi motive de mustrare, ci exclusiv pentru a-i motiva pe elevi să-și îmbunătățească aptitudinile și cunoștințele.

Astfel, așa cum putem observa există diferențe substanțiale între sistemele educaționale din statele europene. În cazul României, structura sistemului de învățământ se aseamănă cu cea din Franța, însă diferă din punctul de vedere al notării.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *