Skip to content
Politică

ANALIZĂ REPER calcă pe urmele UNPR și Pro România. De ce constituirea grupului parlamentar reprezintă un demers anti-democratic

Dacian Ciolos Inquam Photos / Ilona Andrei

Zilele trecute, zece deputaţi demisionari din USR au anunțat constituirea grupului parlamentar REPER, partid fondat de Dacian Cioloș. Ei susţin că înfiinţarea grupului parlamentar REPER îşi găseşte fundament şi în decizia CCR potrivit căreia constituirea unui grup parlamentar care nu a existat la începutul legislaturii este posibilă atât timp cât nu se va ajunge la reprezentarea în Parlament a unor partide care nu au obţinut mandate la alegeri.

În realitate, în decizia de constituire a acestui grup parlamentar, REPER calcă pe urmele altor partide de tipul UNPR sau Pro România care au sfidat practicile democratice și mecanismele reprezentativității, profitând de o lacună a legislației din România prin care astfel de grupuri pot apărea în afara alegerilor.

UNPR, Pro România și REPER

În 2010, cu prijinul tacit al PD-L-ului se constituia direct în Parlament un partid politic care nu trecuse prin testul alegerilor – UNPR. Partidul a apărut ca urmare a plecării mai multor parlamentari PSD și a constituit un sprijin direct pentru președintele Traian Băsescu care a tolerat și chiar a încurajat apariția acestei formațiuni politice. Puțini analiști au realizat că în acel moment se crea un precedent periculos pentru stabilitatea democrației românești. UNPR nu avea să reziste testului alegerilor, devenind în scurt timp un partid extra-parlamentar. Dar constituirea lui direct în Parlamentul României avea să inspire alți lideri politici în anii următori.

După UNPR, un alt partid politic constituit direct în Parlament a fost Pro România. Apărută pe modelul UNPR, ca urmare a plecării unor lideri de frunte din Partidul Social-Democrat, Pro România avea să rămână în legislativul de la București până la alegerile din 2020. La fel ca UNPR, Pro România lui Victor Ponta nu avea să reușească să treacă testul alegerilor legislative. Amândouă partidele sufereau de o criză evidentă de legitimitate și reprezentativitate încă de la înființarea lor, iar această criză avea să fie confirmată de scrutinul parlamentar.

Mergând pe exemplele UNPR-ului și ale Pro România, REPER-ul lui Dacian Cioloș se constituie acum direct în Parlamentul de la București. La fel ca UNPR și Pro România, organizația apare ca urmare a fenomenului traseismului politic, fiind constituit în realitate din parlamentari care au aparținut altor partide politice (USR și PLUS). La fel ca UNPR și Pro România, REPER este un pseudo-partid parlamentar care nu a trecut testul alegerilor și care deci nu se bucură de legitimitate și reprezentativitate în interiorul legislativului. Formațiunea este apărută în afara procesului democratic şi a alegerilor și va rămâne astfel în istorie drept un alt exemplu de rele practici democratice. Tot ca UNPR și Pro România, REPER-ul lui Cioloș are șanse mici să treacă testul alegerilor parlamentare din 2024, ceea ce îl face cu atât mai puțin reprezentativ în prezent.

O lacună în legislație

Cei care propun și susțin astfel de practici se bazează în principal pe o lacună din legislația autohtonă. Mai exact, așa cum au justificat și cei zece membri REPER, constituirea unui grup parlamentar care nu a existat la începutul legislaturii este posibilă atât timp cât nu se va ajunge la reprezentarea în Parlament a unor partide care nu au obţinut mandate la alegeri. Doar că reprezentativitatea este principala problemă a acestor partide. Ele se constituie în interiorul Parlamentului și ca urmare, nu sunt validate de către electorat. Cu alte cuvinte, REPER nu reprezintă pe nimeni, atâta vreme cât nimeni nu i-a votat. Parlamentarii care astăzi constituie grupul REPER au ajuns în Parlamentul României pe listele USR-PLUS, doar că ei nu mai reprezintă această formațiune în prezent, ci o alta care nu a primit votul electoratului. Cu alte cuvinte, legislația ar trebui să interzică explicit formarea unor partide noi, care nu au obţinut mandate la alegeri, în interiorul Parlamentului. Din acest punct de vedere, REPER rămâne un exemplu al disfuncționalităților democrației autohtone.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *