Skip to content
Politică

ANALIZĂ România are cea mai slabă opoziție parlamentară din ultimii 10 ani. USR și AUR, incapabile să facă front comun în fața coaliției PSD-PNL

Inquam Photos / Octav Ganea

Actuala opoziție parlamentară este de departe una dintre cele mai slabe din ultimii 10 ani. Pe lângă faptul că AUR și USR, principalele partide de opoziție, adună în total în jur de 20 de procente, ele se află pe poziții diametral opuse și nu reușesc de cele mai multe ori să facă o opoziție coordonată partidelor de guvernare, PSD, PNL și UDMR. În modul acesta, opoziția devine dezbinată, iar jocul democratic degenerează într-o confruntare demagogică de imagine.

Opoziția parlamentară în ultimii 10 ani

O privire panoramică asupra politicii românești din ultimii 10 ani, ne dezvăluie momente în care opoziția parlamentară, în ciuda raportului inegal cu puterea de la vremea respectivă, a reușit să compenseze prin unitate și să își îndeplinească de cele mai multe ori cu succes rolul conferit într-o democrație funcțională.

După alegerile parlamentare din 2012, USL risca să devină o grupare hegemonică, obținând 58,61 de procente. Principalul grup de opoziție, ARD, compus din PD-L, Forța Civică și PNȚCD obținea numai 16,52 de procente. Dar în ciuda diferenței colosale, ARD a reușit să închege opoziția, atrăgând de partea sa și pe cei de la UDMR care mai adăugau încă 5,15 procente. Uniți în dorința de a face o opoziție directă USL-ului, liderii acestor partide au reușit să acționeze ca un tot unitar. În final, USL avea să se prăbușească sub povara propriei greutăți. Tensiunile interne tot mai mare dintre PSD și PNL au ieșit la iveală. Alegerile prezidențiale și confruntarea directă dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta au reprezentat proverbialul cui din sicriul USL-ului. Alianța s-a destrămat și datorită eforturilor coordonate ale opoziției parlamentare care, deși era cu mult mai slabă, a reușit să puncteze la momentul respectiv și a reușit să câștige câteva bătălii parlamentare importante.

După alegerile parlamentare din 2016 situația părea că se va repeta. De data aceasta pericolul nu venea din partea unei grupări de partide care risca să devină una hegemonică, ci mai degrabă din partea unui singur partid politic care era foarte aproape de a obține o majoritate parlamentară monocoloră, situație nemaivăzută de pe vremea FSN-ului. PSD, căci despre el este vorba, obținea la aceste alegeri peste 45 de procente la ambele camere ale Parlamentului și își lua alături două partide-balama – UDMR și ALDE pentru a forma o majoritate parlamentară. Opoziția, în fruntea căreia se aflau liberalii, întrunea în jur de 30 de procente. Din nou, cheia succesului a reprezentat-o unitatea. Confruntați cu abuzurile de putere din partea social-democraților, precum notoria Ordonanță 13 și cu protestele societății civile, partidele de opoziție s-au raliat imediat în jurul unui singur obiectiv: o opoziție puternică și unită în fața social-democraților. În ciuda inferiorității în ceea ce privește procentele, opoziția a reușit chiar răsturnarea guvernului social-democrat în toamna anului 2019, moment urmat de victoria în alegerile prezidențiale. Într-adevăr, intervalul 2016 – 2020 a reprezentat un adevărat exemplu de manual despre cum se face o opoziție eficientă.

Dar alegerile parlamentare din 2020 au schimbat diametral jocul politic. Inițial fosta opoziție compusă din PNL și USR a guvernat, iar social-democrații au trecut în opoziție. Neînțelegerile dintre PNL și USR au refulat rapid însă și au condus la ruperea coaliției. PNL a ales să dea mâna cu foștii rivali, iar USR a trecut în opoziție alături de un partid anti-sistem, AUR. Lucrul acesta a făcut ca o opoziție unită să devină improbabilă. Preocupați mai degrabă cu izolarea celor de la AUR, cei de la USR au decis să intre într-o competiție simultană, atât cu puterea, compusă acum din PNL, PSD și UDMR, cât și cu celălalt partid de opoziție, AUR. La rândul lor, cei de la AUR au făcut același lucru. Unitatea, elementul cheie care a conferit putere opoziției în ultimii 10 ani a dispărut, iar rezultatul l-a reprezentat o opoziție dezorganizată și absentă. În 2022, opoziția parlamentară din România este tot mai puțin vizibilă. Măcinați și de confruntări interne, cei de la USR și AUR găsesc tot mai puține motive de cooperare. Pentru calitatea democrației românești, situația actuală este una periculoasă. Dezbinarea opoziției conferă mai multă putere coaliției de guvernare. În lipsa unei opoziții parlamentare unificate, exploziile sociale sunt mai probabile de vreme ce oamenii simt că doar în modul acesta pot atrage atenția asupra unor politici nedorite. Rămâne de văzut dacă în final, USR și AUR vor reuși să treacă peste divergențe și vor face ceea ce ar trebui să facă, respectiv o opoziție unită actualei puteri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *