Roșia Montană este un nume care a devenit sinonim cu unul dintre cele mai intense conflicte socio-ambientale din România. Timp de mai bine de un deceniu, comunitatea locală, organizațiile neguvernamentale și activiștii au luptat pentru conservarea acestui sit istoric bogat în aur și argint, împotriva proiectului controversat de exploatare minieră propus de Roșia Montană Gold Corporation (RMGC).
Un început plin de promisiuni și controverse
În anii ’90, după căderea regimului comunist în România, au început să apară discuții privind exploatarea resurselor miniere, iar Roșia Montană a devenit un punct focal al acestor dezbateri. În acest context, compania canadiană Gabriel Resources a intrat pe scenă în 1997, propunând un proiect minier ambițios care viza exploatarea aurului și argintului din această zonă.
Gabriel Resources a înființat Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) și a propus un proiect care promitea beneficii economice semnificative pentru țară. Cu rezervele mari de aur și argint, proiectul a fost prezentat ca o oportunitate de dezvoltare economică și creare de locuri de muncă într-o regiune care avea nevoie de revitalizare. Proiectul a fost prezentat ca fiind benefic pentru economie și infrastructură, dar, în același timp, a ridicat numeroase îngrijorări.
Opozanții proiectului au început să pună la îndoială implicațiile asupra mediului și sănătatea publică, având în vedere metodele propuse de extracție care implicau utilizarea intensivă a cianurilor. De asemenea, comunitatea locală s-a arătat reticentă, deoarece proiectul ar fi afectat direct zone cu valoare istorică și culturală.
Într-un context de tranziție post-comunistă, Guvernul României a primit propunerea proiectului cu un interes economic pronunțat. În 2002, guvernul a adoptat o lege specială pentru Roșia Montană, o mișcare care a stârnit ample critici. Această lege a fost percepută de mulți ca fiind prea favorabilă investitorului străin și a ridicat semne de întrebare cu privire la transparența procesului decizional.
Astfel, încă de la începuturile sale, conflictul legat de Roșia Montană a fost alimentat de divergențe profunde între promisiunile de dezvoltare economică și conservarea resurselor naturale și culturale, generând o dezbatere intensă în societate care a persistat de-a lungul anilor.
O opoziție crescândă și suspendarea proiectului
Opoziția față de proiectul minier de la Roșia Montană a cunoscut o creștere semnificativă pe măsură ce comunitatea locală, organizațiile neguvernamentale și activiștii de mediu și-au unit forțele pentru a-și exprima îngrijorările. În această perioadă, opoziția s-a cristalizat în jurul mai multor aspecte-cheie.
Utilizarea cianurilor în procesul de extracție a aurului și argintului a ridicat alarme privind posibilele efecte adverse asupra solului, apelor subterane și a ecosistemelor înconjurătoare. Oamenii s-au temut pentru sănătatea lor, având în vedere riscurile asociate cu manipularea și depozitarea substanțelor chimice periculoase.
Zona Roșia Montană este totodată bogată în istorie și arheologie, conținând vestigii romane și dacice. Opozanții proiectului au susținut că exploatarea minieră ar distruge acest patrimoniu cultural inestimabil. Pe lângă aspectele istorice, zona găzduiește și o biodiversitate semnificativă, iar o parte a opoziției s-a concentrat pe protejarea acestor valori naturale.
Anul 2013 a marcat apogeul opoziției, cu proteste masive desfășurate la nivel național și internațional. Mii de oameni au ieșit în stradă pentru a-și exprima nemulțumirea față de proiectul minier propus. Principalele orașe ale țării au fost martore la manifestații de stradă, în timp ce peisajul politic se transforma într-un câmp de luptă între susținători și opozanți ai proiectului.
Opoziția crescută a societății civile și a comunității locale a avut un impact semnificativ asupra deciziilor guvernamentale. Protestele și presiunea publică constantă au forțat Guvernul să acorde mai multă atenție preocupărilor exprimate, culminând cu retragerea sprijinului pentru proiect și suspendarea acestuia în 2014.
Pierderea procesului
Ulterior, Gabriel Resources a decis să acționeze în instanță statul român, cerând despăgubiri. Curtea de Arbitraj Comercial de la Washington, organism al Băncii Mondiale, a încheiat audierile, pledoariile și a luat act de depoziții acum cinci luni, iar România a pierdut procesul. Ca urmare, guvernul român se așteaptă să plătească în jur de 2 miliarde de dolari despăgubiri și a înființat un grup de experți care să se ocupe de această situație.
Singura veste bună ar fi că România sa plătească mai puțin de jumătate din suma de peste 4 miliarde de dolari cerută de Gabriel Resources ca despăgubiri.
Astfel, după mai bine de două decenii, proiectul Roșia Montană se anunță a fi una dintre cele mai costisitoare afaceri la care s-a înhămat România.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
