Skip to content
Societate

ANALIZĂ Săraci vs bogați în România. Cum au evoluat inegalitățile sociale în ultimii ani și de ce rezolvarea lor trebuie să reprezinte o prioritate pentru guvernanți

Inquam Photos / Octav Ganea

Sărăcia și excluziunea socială reprezintă două fețe ale aceleiași monede, două probleme interconectate, generate în bună măsură de factori structurali. Sărăcia și excluziunea socială țintește toate categoriile sociale, dar impactul asupra copiilor este unul major. Recent, un raport al Organizaţiei ”Salvaţi Copiii” arată că 41,5% dintre copii se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, cea mai mare rată din UE. Sărăcia face ca 6 copii dintr-o mie de copii să moară înainte de a împlini un an de viaţă. Acest risc al sărăciei variază de la 19,9% în marile oraşe la 30% în oraşele mici şi suburbii şi atinge un îngrijorător nivel de 50,5% în mediul rural. Din acest punct de vedere, un copil care pornește cu o șansă inegală în viață va avea mari dificultăți în a urca scara ierarhiilor sociale, iar odată ajuns adult, va contribui la perpetuarea sărăciei.

Ce este sărăcia și câți români se află în această situație

Potrivit INS, sărăcia este situaţia în care se află acei oameni ale căror venituri sunt atât de scăzute încât le este imposibilă atingerea unui standard de viaţă considerat ca fiind acceptabil în societatea în care trăiesc, care se confruntă cu dezavantaje multiple legate de şomaj, venituri mici, condiţii de locuit precare, îngrijirea inadecvată a sănătăţii şi bariere în accesul la învăţământ, cultură, sport şi petrecerea timpului liber.

Potrivit acestei definiții, 4,5 milioane de români se află în această situație. Ultimele valori măsurate de INS arată că în 2020 rata sărăciei relative în România era de 23,4%.

Evoluția sărăciei în România

O altă chestiune importantă, pe lângă cifra absolută a persoanelor aflate în pragul sărăciei sau al excluziunii sociale, este legată de distribuția sărăciei pe teritoriul României de-a lungul timpului. Astfel, în 2007, momentul aderării țării noastre la Uniunea Europeană patru regiuni din România aveau o rată a sărăciei și excluziunii sociale de peste 50% – Nord-Est (55,1%), Sud (50,3%), Sud-Est (51%), Sud-Vest (55,4%).

Momentul aderării la UE a fost unul important, pentru că așa cum vedem din statistici, în următorii șase ani, până în 2013, procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială s-a diminua în 3 din cele 4 regiuni amintite anterior. În regiunea Nord-Est ajunsese la 48,9%, o scădere de 6,2 procente, în Sud ajunsese la 40,9%, o scădere de 9,4%, în Sud-Vest ajunsese la 45,6, cea mai mare scădere, de 9,8 procente. Cu toate acestea, în regiunea Sud-Est, rata sărăciei a crescut la 53,4%, adică o creștere de 2,4 puncte procentuale.

Dacă ajungem mai aproape de zilele noastre, observăm că în anul 2020, rata sărăciei a fost de aproape 15 ori mai mare în regiunile Nord-Est ṣi de peste de 13 ori în Sud-Vest Oltenia ṣi Sud-Est, decât în regiunea Bucureşti-Ilfov. În anul 2020, cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Nord-Est (35,6%), Sud-Vest Oltenia (32,7%) ṣi Sud-Est (32,6%), iar cea mai mică în București-Ilfov (2,4%). Din analiza evoluţiei ratei sărăciei în anul 2020 faṭă de 2017, se observă că cele mai mari scăderi s-au întâlnit în regiunile Bucureṣti – Ilfov (3,7 puncte procentuale) ṣi Nord – Vest (3,5 puncte procentuale). Creșteri ale ratei sărăciei în perioada analizată s-au înregistrat în regiunile Centru (4,6 puncte procentuale), Sud-Est (3,0 puncte procentuale) ṣi Nord – Est (2,2 puncte procentuale).

Sărăcia poate fi localizată de asemenea într-o proporție mai mare la sat decât la oraș. Totodată, există și o distribuție etnică a sărăciei. Din punct de vedere proporțional cu numărul total al etnicilor, sărăcia sau excluziunea socială afectează cu precădere etnicii romi, apoi etnicii români și mai apoi etnicii maghiari.

Săraci vs bogați

Prin urmare, lucrurile acestea ne permit să ne imaginăm un scenariu. Statistic vorbind, un copil etnic rom, care crește de pildă într-un sat din zona de Sud-Est a României are șanse mai mari să plece din start cu un uriaș dezavantaj în viață comparativ cu un copil etnic român, născut în București, unde rata sărăciei este mai mică. Unul dintre obiectivele majore ale guvernanților ar trebui să fie acela de a reduce pe cât posibil inegalitățile sociale. Dacă analizăm lucrurile și din punctul de vedere al inegalităților dintre sărăci și bogați, lucrurile devin chiar mai grave. O analiză din 2020 arăta că în România se înregistrează al doilea cel mai mare decalaj al veniturilor dintre cei mai bogaţi 20% dintre oameni şi cei mai săraci 20% dintre locuitori, din şapte ţări membre ale Uniunii Europene. Analiza care folosea datele Eurostat mai scotea în evidență un lucru important – decalajul dintre săraci și bogați s-a adâncit încet dar sigur în ultimii ani.

Sărăcia și excluziunea generează adesea explozii sociale. Frica, neliniștea și nemulțumirea oamenilor îi conduc adesea pe aceștia către soluții politice aflate la extreme. Istoria ne spune că, cu cât o societate este mai săracă, cu atât mai mari sunt șansele ca oamenii să apeleze la un demagog autoritar care le promite rezolvarea problemelor. O societate săracă este o societate disfuncțională. Problema inegalităților sociale nu este una care să caracterizeze exclusiv țara noastră, dar rezolvarea ei ar trebui să reprezinte una dintre prioritățile guvernanților, indiferent de culoarea lor politică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *