Skip to content
Politică

Analiză The Guardian: Ce superputere trebuie să treacă testul luptei contra ISIS

În ciuda creșteriie economice din ultimele trei decenii, China își asumă cu greu rolul politic pe măsura poziției sale de a doua cea mai puternică economie a lumii, susține Jonathan Fenby, într-un editorial pentru publicatia The Guardian.

China și-a bazat politica externă pe un amestec de relații bilaterale, axate mai ales pe comerț și investiții, și pe mai multe principii, mai important fiind cel potrivit căruia niciun stat nu ar trebui să intervină în afacerile interne ale altuia. Pe măsură ce rolul global al țării s-a extins, totuși, acest model de politică externă trebuie adaptat, iar actuala criză a terorismului, care se întinde în Europa, Africa și Orientul Mijlociu, pare a fi o oportunitate de care Beijingul trebuie să se folosească.

AVând în vedere că ISIS a executat şi prizonieri chinezi, China nu poate sta pe margine și nici nu se poate baza pe răscumpărări sau alte aranjamente pentru a cumpăra securitatea.

Una dintre primele responsabilități ale statului este aceea de a-și proteja cetățenii, iar principul non-intervenției în exterior nu prea are logică, dat fiind situația actuală dată de terorism. Totuși, implicarea Chinei în lupta contra ISIS presupune un test pe care Beijingul l-ar putea considera prea dificil pentru a putea fi trecut.

Trimiterea de trupe pentru a participa în atacurile asupra ISIS în Siria ar putea fi o abordare atât de depărtată de linia tradițională a Beijingului, încât acesta ar putea avea nevoie de o pregătire minuțoasă, se arată în articolul The Guardian citat de b1.ro.

Președintele Xi Jinping a arătat în acest an că are capacitatea de a nuanța politica externă, de exemplu incluzând Europa în principalele relații economice. China s-a implicat mai mult în activitățile de menținere a păci ale ONU și în operațiunile antipiraterie.

Alăturarea Chinei în lupta contra ISIS ar fi altceva. În primul rând, există serioase dubii în privința capacității Chinei de a proiecta puterea militară. Are cele mai mari forțe din lume, cu aproximativ 2,5 milioane de oameni în armată, marină și în forțele aeriene. Dar nu soldații sunt cei necesari. Investițiile în marină s-au axat mai ales pe armamentul asimetric, precum submarinele și rachetele concepute pentu a distruge portavioanele americane. Din nou, nici aceste lucruri nu prea sunt folosite în campaniile antiteroriste. La capitolul forțe aeriene, China nu a putut avansa, dat fiind reticența principalului furnizor, Rusia.

Este dificit de anticipat cu ce anume ar putea contribui China în lupta contra terorismului. De asemenea, este greu de crezut că SUA sau Vestul Europei vor accepta banii chinezilor. Totuși, există un motiv important pentru care China ar vrea să fie implicată: lupta constantă împotriva uigurilor musulmani din Xinjiang. Beijingul insistă că din cauza agenților extremiști și fundamentaliști au loc violențe în acest vast teritoriu din vest. Măsurile de securitate nu au reușit să oprească atacurile, iar Beijingul susține că uigurii s-au alăturat Statului Islamic.

De vreme ce tot mai mulți chinezi ajung să călătorească în întreaga lume, nevoia guvernului de a fi văzut că îi protejează nu poate decât să crească. Acest lucru înseamnă alăturarea în alianțe de care Beijingul mereu s-a ferit. Dacă intervenția militară nu este probabilă, Xi Jinping ar putea fi nevoit să se implice mai mult la nivel diplomatic și asta cu atât mai mult cu cât încearcă să-și păstreze imaginea de cel mai bun lider chinez din ultimele decenii. Asta ar însemna mai degrabă ca Beijingul să înainteze pe drumul politicii globale, decât să depindă în continuare de o rețea de înțelegeri bilaterale privind comerțul și investițiile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *