Criza politică declanșată la începutul lunii septembrie poate oferi și câteva lecții importante protagoniștilor. Așadar, dincolo de aspectele negative ale acestei crize, putem desprinde și cel puțin trei învățăminte de pe urma acestui episod.
Lecția nr. 1: Nu îți portretiza adversarul politic ca pe un inamic existențial
O primă lecție importantă ține chiar de natura politici într-o democrație, care reclamă compromisuri între forțele politice. Dacă adversarul de astăzi, poate deveni aliatul de mâine, atunci una dintre cele mai importante lecții ale actualei crize politice este aceea de a nu îți portretiza adversarul politic ca pe un inamic existențial. Dincolo de pericolul evident la adresa democrației, acest tip de comportament nu face decât să facă improbabil, dacă nu chiar imposibil, un compromis politic. De-a lungul timpului, PNL și PSD s-au portretizat reciproc drept inamici care aproape că trebuie zdrobiți și nu doar adversari politic care trebuie înfrânți electoral. PSD a fost “ciuma roșie” pentru electoratul partizan, iar apoi PNL a devenit “ciuma galbenă”. Toate aceste epitete aruncate în spațiul public și atacurile permanente care ieșeau adesea din tiparul confruntării politice clasice într-o democrație nu au făcut decât să îndepărteze tot mai mult cele două forțe politice și să facă imposibilă orice fel de compromis politic. Doar că compromisul se află chiar la rădăcina politicii într-o democrație, prin urmare această practică nu oferea decât câștiguri electorale efemere. Dar ea s-a dovedit a fi contraproductivă în cazul crizei politice actuale când PNL și PSD nu pot forma o majoritate politică din cauza modului în care s-au portretizat de-a lungul timpului. Astfel, o alianță PNL – PSD ar duce la pierderi electorale pentru ambele tabere.
Lecția nr. 2: PNL și USR nu erau pregătite să guverneze împreună
În ciuda declarațiilor optimiste făcute de liderii celor două formațiuni la sfârșitul anului 2020, este clar acum că cele două formațiuni, PNL și USR, nu erau de fapt pregătite să guverneze împreună. Compromisul a fost unul de fațadă și la scurt timp după preluarea guvernării au început și scandalurile. Un episod tensionat a fost cel al remanierii lui Vlad Voiculescu, care a generat tensiuni aprinse între PNL și USR. Cei din urmă au amenințat că părăsesc guvernarea, dar în cele din urmă s-au răzgândit după ce s-a semnat un protocol în cadrul coaliției de guvernare. Protocolul stipula între altele că premierul înainte de a face propunerea de remaniere ar trebui să consulte formațiunea politică din care provine ministrul respectiv. Nimeni nu a ținut cont de acel protocol însă. La doar câteva luni de la semnarea protocolului, premierul Cîțu a propus remanierea ministrului Justiției, fără să îi consulte pe cei de la USR. Rezultatul a fost o revoltă generală a celor de la USR care a dus în final la ruperea coaliției de guvernare după nici măcar un an de zile. Ca urmare, lecția cea mai importantă în acest caz e că nici PNL, nici USR nu erau de fapt pregătite să guverneze împreună.
Lecția nr. 3: Guvernele minoritare nu sunt întotdeauna o soluție
O altă lecție importantă e aceea că guvernele minoritare nu sunt întotdeauna o soluție. PNL a sperat că poate să guverneze chiar și în lipsa unei înțelegeri cu USR. Folosindu-se de experiența din perioada 2019 – 2020 liberalii au considerat că pot forma un guvern minoritar, la fel ca cel al lui Ludovic Orban și pot guverna în continuare cu sprijinul tacit al celor de la PSD. Doar că liberalii nu au luat în calcul un refuz al social-democraților. Guvernele minoritare reprezintă mai degrabă excepția și nu regula. Ele sunt instabile și depind de voința opoziției. PNL nu a mai reușit să repete figura din 2019 – 2020 și să guverneze într-un cabinet minoritar, rămânând să găsească alte soluții pentru a forma o majoritate parlamentară.
