Elena Lasconi, președinta USR, și-a oficializat joi candidatura la alegerile prezidențiale din mai, depunându-și dosarul la Biroul Electoral Central. Însoțită de mai mulți parlamentari ai partidului, Lasconi a încercat să proiecteze imaginea unei formațiuni unite în spatele său. Cu toate acestea, lipsa unor figuri importante din USR ridică semne de întrebare cu privire la coeziunea internă și sprijinul real de care beneficiază.
Absențele unor lideri importanți, precum Cristian Seidler, Dan Barna, Claudiu Năsui, Cristian Ghinea, Allen Coliban, Clotilde Armand și Dominic Fritz, nu sunt întâmplătoare. Acestea semnalează o fractură în partid și o lipsă de consens în jurul candidaturii Elenei Lasconi. În mod special, Allen Coliban și Clotilde Armand și-au exprimat public opoziția față de această candidatură, ceea ce sugerează că în interiorul USR există o tabără care contestă direcția pe care o imprimă Lasconi.
USR și provocarea unității
USR a fost, încă de la înființare, un partid caracterizat de diversitate ideologică și tensiuni interne. Provenind dintr-o fuziune de grupuri civice și politice cu viziuni uneori diferite, USR a avut dificultăți în menținerea unei coerențe interne, mai ales după succesul electoral din 2016 și 2020. Alegerea Elenei Lasconi ca prezidențiabilă pare să fi adâncit aceste probleme, în loc să le rezolve, iar absențele unor lideri importanți de la depunerea candidaturii sale reflectă fisurile din partid.
Din 2019, după ce Dan Barna a pierdut alegerile prezidențiale, iar apoi a fost înlăturat de la conducere, au existat mai multe episoade de fricțiuni între diverse grupuri din partid. Acestea au culminat cu ruptura dintre USR și Dacian Cioloș, fost copreședinte al USR-PLUS, care a părăsit formațiunea în 2022 împreună cu mai mulți membri, formând REPER.
Astfel, USR a rămas cu un nucleu dominat de liderii săi istorici – Dan Barna, Cristian Ghinea, Claudiu Năsui – dar și cu noi lideri locali influenți, precum Allen Coliban, Clotilde Armand și Dominic Fritz. Aceștia au avut deseori poziții divergente față de conducerea centrală, iar candidatura Elenei Lasconi pare să fi fost un nou punct de tensiune între ei.
Deși este una dintre cele mai populare figuri din USR, cu o imagine bună în rândul electoratului și o experiență administrativă apreciată ca primar al Câmpulungului, Lasconi nu a fost candidatul agreat de toată lumea. Mai mulți membri ai partidului, inclusiv Clotilde Armand și Allen Coliban, au criticat decizia de a o propulsa în această cursă. Motivele lor țin atât de profilul Elenei Lasconi, percepută ca fiind mai apropiată de valori conservatoare și cu un stil de leadership mai autoritar, cât și de strategia politică generală a partidului.
Spre exemplu, Clotilde Armand a sugerat că USR ar fi trebuit să meargă pe un candidat cu mai multă experiență politică națională, în timp ce Allen Coliban a afirmat că Lasconi „nu este pregătită pentru o astfel de competiție”. Aceste declarații au scos la suprafață o problemă mai profundă: lipsa unui proces clar și consensual de selecție a candidatului.
Intrarea în cursă a primarului Nicușor Dan a adâncit ruptura din USR, gruparea „nicușoriștilor” din partid sprijinind candidatura edilului în detrimentul Elenei Lasconi. O altă provocare majoră pentru USR este lupta dintre vechea gardă – reprezentată de liderii care au condus partidul în ultimii ani (Barna, Năsui, Ghinea) – și noua generație de lideri locali, care și-au construit puterea prin administrația publică (Coliban, Fritz, Armand).
Această tensiune s-a manifestat inclusiv la alegerile interne și în strategia politică adoptată. Pe de o parte, liderii tradiționali ai USR sunt mai tehnocrați, orientați spre politici economice liberale și reforme structurale, în timp ce noua generație pune accent pe administrația locală și pe politici sociale mai aplicate.
Elena Lasconi nu se încadrează clar în niciuna dintre aceste tabere, dar poziționarea ei mai apropiată de un discurs popular și uneori conservator a generat nemulțumiri în rândul celor care consideră că USR ar trebui să rămână un partid progresist, mai aproape de valorile inițiale promovate de Nicușor Dan.
Mesajul politic al absenteismului liderilor USR
Lipsa unor lideri importanți din USR la depunerea candidaturii Elenei Lasconi pentru alegerile prezidențiale nu este doar o întâmplare, ci un gest cu o încărcătură politică semnificativă. Într-un partid care și-a construit imaginea pe transparență și democrație internă, astfel de absențe nu pot trece neobservate. Ele trimit un mesaj clar, atât către membrii USR, cât și către publicul larg, despre diviziunile interne și despre dificultatea partidului de a coagula un front unit în această competiție electorală.
Un partid care își propune să joace un rol important în alegerile prezidențiale trebuie să demonstreze coeziune internă și să ofere imaginea unei echipe unite. Absențele unor figuri-cheie precum Dan Barna, Cristian Ghinea, Claudiu Năsui, Clotilde Armand, Allen Coliban și Dominic Fritz arată că USR nu este un bloc monolitic și că există nemulțumiri majore față de candidatura Elenei Lasconi.
În politică, astfel de momente sunt esențiale pentru a transmite un mesaj de forță. Dacă la depunerea candidaturii nu au fost prezenți lideri care au avut un rol-cheie în construcția partidului, înseamnă că Lasconi nu reușește să adune sprijinul întregii formațiuni. Acest lucru poate fi perceput de electorat ca un semnal de slăbiciune și poate afecta mobilizarea atât în cadrul USR, cât și în afara lui.
În lipsa unui sprijin clar din partea tuturor liderilor importanți ai USR, candidatura Elenei Lasconi riscă să nu aibă tracțiunea necesară pentru a obține un rezultat bun la prezidențiale. Dacă o parte semnificativă a activului USR nu se implică activ în campania ei, partidul ar putea avea dificultăți în mobilizarea electoratului său tradițional.
Ce urmează pentru USR?
În lunile următoare, modul în care USR va gestiona aceste tensiuni va fi esențial. Dacă Lasconi reușește să adune sprijinul întregului partid și să construiască o campanie coerentă, are șansa de a obține un rezultat decent. Dacă însă aceste fracturi se vor adânci, USR riscă să piardă și mai mult din relevanță, ceea ce ar putea afecta serios șansele partidului în alegerile locale și parlamentare.
În final, candidatura Elenei Lasconi nu este doar un test pentru ea, ci și pentru întregul USR. Rămâne de văzut dacă partidul va reuși să depășească aceste provocări sau dacă va continua să fie măcinat de lupte interne.
Autor
-
Robert Manea este absolvent al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității București și al European Academy of Diplomacy din Varșovia. Are o experiență de peste 7 ani în presa din țară, acoperind subiecte de politică internă și externă.
View all posts
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News