Skip to content
Politică

Andrei Pleșu are neliniști post-electorale: E puţin pripit să vezi scena politică umplîndu-se de piepturile bombate ale partidelor învingătoare

Express Press

Un aforism al lui Titu Maiorescu ar trebui să devină, pentru partidele care au cîştigat alegerile, un prilej de reflecţie cotidiană: „Păzeşte-te a doua zi după un succes!“ Evident, bucuria de după o luptă cîştigată e legitimă, scrie Andrei Pleșu în Dilema Veche.

Dar dacă acţiunea politică la care obligă victoria se epuizează într-o interminabilă euforie, într-o celebrare veselă, nelucrătoare, a rezultatului, ne aflăm în situaţia ridicolă în care, după o nuntă reuşită, nu mai urmează nimic.

Încerc să inventariez – fără pretenţii de „diriginte“ expert – primejdiile care ar putea anula un succes atît de important şi de promiţător ca acela repurtat, dincolo de aşteptări, de Opoziţia autohtonă.

1) Ebrietatea paralizantă a „medaliei“ de campion. Iei „felicitările“ drept încheiere suficientă prin ea însăşi a competiţiei, iei primul pas către orizontul proaspăt deschis ca fiind ultimul. Ţi se pare că efortul făcut şi-a atins scopul. Nu mai rămîn decît festivitatea, odihna, „instalarea“ confortabilă pe podium, „încremenirea în proiect“.

2) Blocajul strategic în comportament de front şi amînarea neglijentă a demarajului constructiv. E o primejdie care derivă din faptul că manevrele de anihilare a adversarului nu au fost dublate şi de un proiect alternativ bine structurat pentru eventuala preluare a „păcii“. Cu alte cuvinte, opozanţii s-au străduit, cu succes, să cîştige, dar nu s-au pregătit sistematic, articulat, solidar, pentru valorificarea promptă şi optimă a victoriei. Din păcate, avem, din acest punct de vedere, un anumit, trist, precedent: schimbarea de regim din decembrie 1989. Am mai spus-o: România n-a fost pregătită – spre deosebire de majoritatea fostelor ţări comuniste – pentru marea schimbare. Şi în Polonia, şi în Ungaria, şi în Cehoslovacia, au existat organizaţii şi personalităţi care, înainte de căderea vechiului sistem (şi, adesea, în chiar interiorul structurilor sale) reflectaseră la o metodologie a normalizării. La noi, „reforma“ a fost tratată, pînă în ultimul moment, drept o utopie. Voiam „să scăpăm“, dar nu credeam că „miracolul“ se va întîmpla şi că e realist să gîndim primii paşi de după… Ceea ce ne-a costat! Nesperata noutate ne a luat, fatalmente, prin surprindere. Mutatis mutandis, cam asta riscăm şi acum. Nu ni se părea garantată victoria, iar acum nu-i putem onora exigenţele… Am devenit, din pugilişti drastici, vedete încîntate de sine.

3) Nu reuşim să depăşim hipertrofia eului (partinic şi individual), pentru a adopta discreţia şi eficienţa responsabilităţii. Nu contest reflexul spontan al cîştigătorilor de a se pune în valoare, de a defila glorios sub emblema unui „noi“ suveran. Dar de aici pînă la fudulie (uneori candidă) e cale lungă. „Sărbătoarea“ e un episod firesc, dar nu poate dura dincolo de răgazul duminical. Trebuie începută săptămîna (luna, anul) de muncă. Ca să nu mai spunem că, în alegeri, adevărata victorie e a votanţilor. Ei sînt adevăratul „noi“ din discursul victorios, ei sînt cei care au ales bine (bazîndu-se, desigur, pe prestaţia candidaţilor, dar şi pe exasperarea faţă de o guvernare plină de cearcăne). Şi tot ei trebuie să fie principalii beneficiari. Încît e puţin pripit (şi nedemocratic) să vezi scena politică umplîndu-se de piepturile bombate ale partidelor învingătoare (care îşi dispută meritele chiar şi între ele) şi de retorica egolatră a cîte unei „vedete“, autocalificate drept „locomotivă“ salvatoare, drept reîncarnare a lui Avram Iancu, drept „românul“ par excellence! OK, le mulţumim, dar le recomandăm, amical, să evite psihologia personalităţii providenţiale, a eroului misionat de „popor“ să împlinească visele naţiunii. Statuile de paradă nu durează mult, oricît ar fi ele de „volubile“ în stilul „vocea patriotului naţional“. Nu ne face nici o plăcere să ne reamintim de categoria „conducătorului iubit“.

Puteți citi articolul integral aici.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *