Skip to content
Politică

Andrei Pleșu, prima reacția la zvonul că urmează să fie numit ambasador

În ultimele zile, în presă, a apărut zvonul potrivită căruia scriitorul Andrei Pleșu ar urma să fie numit ambasador al României în Franța.

După câteva zile în care a refuzat să comenteze o astfel de ipoteză, scriitorul face o serie de precizări, în cadrul unui editorial publicat pe adevarul.ro.

Pleșu precizează tranșant că a fost vorba doar de un zvon și că nimeni nu i-a făcut o astfel de invitație și că în cazul în care ar fi fost propus ca ambasador la Paris, ar fi refuzat politicos.

De asmenea, fostul diplomat precizează că acest zvon lansat în piața media și-a făcut efectul și anume a fost catalogat drept ”sinecuristul” care aspiră mereu la funcții și demnități publice.

Oricît de neîntemeiat, zvonul şi-a făcut, totuşi, treaba: oştirea, deloc neglijabilă, a celor care mă detestă a fructificat o nouă ocazie de a repune pe tapet temele standard ale ”înfierării” mele: omul tuturor regimurilor, sinecuristul lacom, pupincuristul lucrativ, nesătulul consumator de ecleruri (?!), băsistul nevindecabil, străinul de ţară, masonul, ţiganul, licheaua. Nu mă mai satur! Bătrîn, gras şi pofticios, o nulitate umflată, un veşnic aspirant la titluri, putere şi privilegii.”, mărturisește Pleșu.

Iată explicațiile lui Andrie Pleșu pentru adevarul.ro:

”În ultima săptămînă, am primit tot felul de apeluri telefonice şi de la oameni apropiaţi şi de la unii mai puţin apropiaţi, chinuiţi, toţi, de aceeaşi fierbinte curiozitate: voiau să ştie dacă e adevărat că voi fi numit ambasador la Paris. Îmi este imposibil să pricep cum poate apărea un asemenea zvon, fără ca tu, cel direct implicat, să ai habar de „infomaţia” pe care zvonul cu pricina o colportează. „De unde ştiţi?” întrebam de fiecare dată. „Din presă” mi se răspundea. Am căutat, deci, „sursa”. Tot ce am putut afla a fost că, într-un editorial, dl. Ion Cristoiu a anticipat cîteva probabile „promovări” diplomatice (considerîndu-le, de altfel, binevenite): Emil Hurezeanu la Berlin, George Maior la Washington şi Andrei Pleşu la Paris. Acum doi ani, citisem şi despre o iminentă instalare a mea, tot la Paris, dar ca ambasador UNESCO, în locul dlui Nicolae Manolescu.

Era o gogoriţă, la fel de inconsistentă ca şi cea care se vîntură astăzi dinaintea cititorilor creduli. După alegerile prezidenţiale, s-a răspîndit şi versiunea preluării mele în echipa de consilieri ai preşedintelui nou ales. Una peste alta, mi se tot fac „oferte” avantajoase, despre care eu aflu ultimul.

Mai întîi, să lămurim definitiv lucrurile.

Nu m-a contactat nimeni, dar absolut nimeni, nici măcar pentru o prealabilă tatonare în perspectiva unui post de ambasador. N-am fost întrebat, n-am fost solicitat, n-am fost propus pentru nici una din funcţiile în discuţie. Adaug, cît se poate de apăsat, că şi în eventualitatea în care aş fi fost luat în considerare pentru vreo „demnitate”, oricare ar fi fost ea, (ceea ce, repet, nu s-a întîmplat!), aş fi refuzat prompt, fără să las loc pentru nici un fel de negociere.

Socotesc sincer că biografia mea politică şi diplomatică s-a încheiat şi că orice „revenire în scenă” de altă natură decît cea legată de meseria mea de scriitor nu mai poate fi avută în vedere. Am pus definitiv punct. În anii care mi-au mai rămas, (mai) am cîteva proiecte de lucru, pe care nu înţeleg să le sacrific pentru nici o formă de „serviciu public”. Asta nu înseamnă că nu mă voi implica, în nici un chip, în utile activităţi de ordin cultural, chiar dacă ele n-ar fi nemijlocit legate de scrisul meu.

Dar de „funcţii”, de „administraţie”, de „ranguri”, de „şefii” nu mai poate fi vorba.

Prin urmare, pentru cei încă nelămuriţi: nu, nu voi fi ambasador la Paris, n-am primit, în acest sens nici o „invitaţie” şi – chiar dacă aş fi primit-o – aş fi refuzat-o politicos. Oricît de neîntemeiat, zvonul şi-a făcut, totuşi, treaba: oştirea, deloc neglijabilă, a celor care mă detestă a fructificat o nouă ocazie de a repune pe tapet temele standard ale ”înfierării” mele: omul tuturor regimurilor, sinecuristul lacom, pupincuristul lucrativ, nesătulul consumator de ecleruri (?!), băsistul nevindecabil, străinul de ţară, masonul, ţiganul, licheaua. Nu mă mai satur! Bătrîn, gras şi pofticios, o nulitate umflată, un veşnic aspirant la titluri, putere şi privilegii.”, subliniază Andrei Pleșu în editorialul pentru adevarul.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *