Skip to content
Opinii & Analize

Angelism moral

După eșecul moțiunii de cenzură, cînd s-a văzut că PSD nu mai reușește să strîngă o majoritate în Parlament pentru a da jos guvernul, ai fi crezut că acest partid va înceta să mai practice tactica „pămîntului pîrjolit”, spre a crea insumormontabile probleme celor care vor veni la putere la finele anului. Adică speram ca proștii că va renunța la încercarea de a face să cadă amendamentele cu care guvernul vrea să amîne creșterea pensiilor cu 40%, așa cum era legea inițială a d-nei Olguța Vasilescu. Speranță înșelată: deja în comisii amendamentul a căzut și se așteaptă votul în plen.

Toată lumea știe – îmi închipui că și d-l Ciolacu face parte din „lume” – că mărirea pensiilor cu 40% în loc de 14% ar îndatora atît de mult statul, încît dobînzile la credite ar deveni de neplătit; că statul ar trebui probabil să recurgă la ajutorul FMI, care, în schimbul împumutului, ar impune tăieri drastice de salarii și măriri de taxe, fapt ce ar distruge și ceea ce a mai rămas viu din economie. (Marcel Ciolacu tocmai a reproșat guvernului că România se împrumută cu dobînzi mai mari decît alte țări din zonă; oare crede el că acestea vor scădea dacă pensiile se vor majora cu 40%? Ridicol!) Dar marii strategi ai PSD continuă cu „proiectul Dragnea”: prostirea populației prin promisiuni enorme, despre care știu bine că nu vor putea fi îndeplinite niciodată, și prin declarații absurde în sprijin (ca cea de mai sus a d-lui Ciolacu). Par incapabili să înțeleagă că strategia, soldată deja cu eșecuri electorale în 2019, nu mai funcționează, sau nu mai funcționează la o parte destul de mare a societății, pentru a garanta rămînerea la putere. Dar în pofida promisiunilor de reformă internă, partidul pare blocat într-o fundătură, incapabil să citească semnele vremii: pandemia deloc epuizată, economia șubredă, gaura bugetară, criza mondială.

În această situație PNL recurge și el la vechea strategie a unui partid minoritar dar aflat la guvernare: încearcă să racoleze parlamentari, dar și primari. Bineînțeles cu promisiuni de natură electorală, administrativă etc. Cum, după toate probabilitățile, vor rămîne la guvernare la sfîrșitul anului, există „interesați” destui. Așa a reușit PNL să facă să eșueze moțiunea de cenzură a PSD. Acum însă apar moraliștii de serviciu (naivi sau interesați) care repoșează PNL-ului că aplica procedeele imorale pe care le-a condamnat altă dată. Președintele și el strîmbă din nas, spunînd că el, personal, nu e de acord cu traseismul, dar nu pare a fi prea deranjat. Singurii cu adevărat scandalizați sunt unii politicieni de la USR-PLUS ( susținuți de adepții lor devotați din media), care își amintesc acum că ei sunt un partid „diferit” de toate celelalte, adică moral, în timp ce ceilalți toți sunt numai un fel de pesediști travestiți în liberali.

Dar – iertat să fiu – mă întreb și eu ca omul prost: ce altceva putea face PNL, aflat în minoritate în fața unui PSD (și a aliaților Pro România, ALDE) dispuși să sacrifice orice (inclusiv sănătatea populației în timp de pandemie) numai pentru a forța falimentul țării? Aceștia au încercat în iulie să blocheze cîteva săptămîni (prin interpușii Avocat al Poporului și CCR) măsurile de carantină și izolare. Rezultatul a fost reaprinderea pandemiei la proporții mult mai mari decît ar fi fost de așteptat după o „relaxare” controlată. Știm deci la ce să ne așteptăm din partea lor. Ce ar trebui să facă acum guvernul și PNL? Să pună în practică principiile etice și să nu cumpere parlamentari și primari PSD? Să aștepte deci calm falimentul bugetului, încetarea de plăți sau devalorizarea masivă a leului, sau eventual în prima lună de după alegerile parlamentare cîștigate, să crească taxele masiv? Ce soluție alternativă oferă criticii cu vocația angelismului? Ce soluție aveau aceștia la iminența trecerii moțiunii de cenzură? Ei înșiși recunosc că majorarea tuturor pensiilor cu 40% dintr-un foc ne-ar apropia de catastrofă. Sau crede cineva în „triumful binelui”, adică răzgîndirea PSD în ultimul moment?

Mărturisesc că mă irită ipocrizia USR (sau a celor asociați acestui partid). După ce au refuzat, după căderea cabinetului Dăncilă, să participe la guvernare, după ce au făcut mofturi la votarea guvernului Orban, după ce au fost intransigenți pînă în ultimul moment, cînd a fost vorba despre negocierile pentru candidaturi comune la București, acum țin răbojul primarilor racolați de PNL. Gest menit doar să irite în prezent și, pe viitor, să îngreuneze o necesară alianță de guvernare PNL-USR-PLUS. E un angelism moral nu numai șubred filozofic, dar și dezstruos practic și care, mai repede decît ne așteptăm, poate aduce din nou PSD la guvernare.

Se spune uneori cu aerul că se formulează o dilemă profundă: dacă vom accepta utilizarea unor metode imorale, cu ce vom mai fi diferiți de „ceilalți”? Răspuns scontat: cu nimic. Dar întrebarea e rău pusă. Nu este deloc fără importanță nici dimensiunea imoralității, nici scopul, nici împrejurările. Metodele, mjloacele trebuie cîntărite atent și comparate. Una este, să zicem, să plătești în bani, alta – în vieți omenești. Ca și în viață și în război, și în politică compromisurile moderate sunt necesare și uneori salvatoare, cele majore – sunt condamnabile. Dar ce înseamnă „moderat” numai circumstanțele, experiența și viața o pot spune (cînd nu chiar istoria), în niciun caz nu judecăți a priori.

Dar angelismul moral ține să ne convingă că nu e nicio diferență între politicieni și politici; de fapt, toți ar fi la fel de răi, de corupți. Cine nu e înger e sigur diavol. Urmînd această linie de gîndire, ne ducem direct la porțile autoritarismului, care visează să suprime în fapt, cînd nu în drept, orice politică reală, pe motiv că nu poate fi decît murdară și coruptă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *