Skip to content
Politică

Aniversare în mass media. Cristoiu: A dispărut patima de profesionist. Presa nu mai e luată-n serios EXCLUSIV

psnews.ro

Ziua de vineri, 13 aprilie 2018, marchează un moment important în legătură cu istoria presei române moderne. Mai exact, este vorba despre împlinirea a 156 de ani de la adoptarea primului act normativ menit să reglementeze domeniul: „Legea asupra presei” (așa cum era ea intitulată) a fost adoptată în 1862, pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, când Guvernul era condus de către conservatorul Barbu Catargiu.

Legea prevedea pentru prima dată în Principatele Române garantarea drepturilor de autor atât în timpul vieţii autorului, cât şi – prin succesiune – pe o periodă de 10 ani de la moartea lui. Pe de altă parte, actul normativ prevedea ca poliţia să supravegheze imprimatele considerate rău-famate şi să controleze activitatea proprietarilor de chioşcuri, potrivit Timpul.md.

Profitând de amintirea acestui moment istoric, PSnews.ro a stat de vorbă joi cu jurnalistul Ion Cristoiu, unul dintre părinții presei românești postdecembriste. Concret: l-am întrebat pe fondatorul cotidianului „Evenimentul Zilei” în ce măsură ar fi acum necesară o lege a presei și cum s-a schimbat peisajul mediatic din 1990 până în prezent. Menționăm că de numele lui Ion Cristoiu se leagă nu doar EVZ, ci și publicațiile „Zig-Zag” și „Expres Magazin”, din anii 1990-1992.

Încă de la început, Cristoiu a pledat insistent pentru o lege care să reglementeze activitatea mass media din România, dar nu în sensul unei cenzuri, ci în sensul unei definiri clare a ocupației de ziarist.

„O lege a presei ar fi mai mult decât necesară, deși – de câte ori vine vorba de așa ceva – marea majoritate a jurnaliștilor sar în sus, crezând că este vorba de o lege care reglementează cenzurarea presei.

În primul rând, e nevoie de o lege a presei, deoarece trebuie precizate câteva lucruri în legătură cu statutul acestei profesii, care nu are câteva criterii. De exemplu: ce e ăla jurnalist? La noi, prin «jurnalist», se înțelege orice tip care s-a angajat la o publicație. Dar ce facem cu freelancerul? Această lege a presei ar trebui să conțină profesia de jurnalist (care nu are nicio legătură cu faptul că ești angajat sau nu undeva). Deci jurnalist care devii ca meserie. Și poți să fii jurnalist toată viața – indiferent că ești pensionar, că ești dat afară, că ești freelancer. Iar legea ar trebui să dea anumite drepturi – deci să fii purtătorul unei legitimații profesionale. Cum ar fi, de exemplu, o legitimație de tâmplar. (Un tâmplar nu e cel angajat neapărat la o tâmplărie.) Deci neavând această profesie cu legitimație pe toată viața (care poate fi reînnoită, dacă e nevoie), la ora actuală avem un amestec: nu mai știi cine este jurnalist și cine nu. Normal ar fi ca legitimația asta – așa cum era înainte de 1989 – să fie și pentru străinătate. De exemplu, dacă vrei să te duci la un teatru sau la un muzeu în Paris.

În al doilea rând, în legătură cu această profesie de jurnalist: în perioada interbelică (dar cred că și în alte părți ale Europei acum), ea nu este dată automat de apartenența la o redacție, ci ea se dobândește în urma unui soi de examen, după o anumită experiență în presă (adică la acel examen ar trebui să te prezinți cu un dosar de activitate). Și repet: devenind de profesie jurnalist (indiferent că ești sau nu angajat), să ai o serie de drepturi. În perioada interbelică, era dreptul de a merge gratuit pe calea ferată. Poate să fie dreptul de a intra la diferite teatre, muzee etc. Deci, din punctul acesta de vedere, e neapărată nevoie de o lege a presei”, a detaliat Ion Cristoiu.

Mai mult: Ion Cristoiu a atras atenția că momentan România nu are definită oficial meseria de jurnalist, Codul CAEN vorbind doar despre angajați la o instituție media sau alta, iar nu despre ziariști în sine.

„Dumneavoastră știți că noi nu avem meserie de jurnalist? Eu, de exemplu, nu sunt jurnalist din punct de vedere legal. Cui prezint eu dovada că sunt jurnalist, ca meserie? Chiar și la bibliotecă, atunci când îmi fac fișă de lectură, trebuie să trec acolo o meserie. Trec: «jurnalist la Evenimentul Zilei», deoarece colaborez. Dar dacă n-aș colabora nicăieri, ar fi o minciună că sunt jurnalist! În sensul că n-am o legitimație. De scriitor – culmea! – am legitimație, ca membru al Uniunii.

Codul CAEN spune că ești ANGAJAT la un ziar. Aici e nuanța: în perioada interbelică, era meseria de jurnalist, care nu se identifica cu cea de a lucra la un ziar. Erai jurnalist – aveai legitimație toată viața. A, că te angajai la un ziar e altceva. Dar te duceai cu această legitimație la CFR și mergeai gratis. Meseria era toată viața”, a subliniat Cristoiu.

Chestionat în legătură cu impresia pe care i-a lăsat-o peisajul mediatic din prezent, fondatorul „Bulinei roșii” a deplâns „agonia” domeniului și „criza informației exacte”.

„Eu cred că presa, pe zi ce trece, intră în agonie (dacă agonia poate fi așa de lungă), deoarece constat cu stupoare o criză în ceea ce privește informația exactă.

Chiar astăzi voiam să fac un soi de aventură, să văd de unde Dumnezeu apare o știre care e copiată de toată lumea cu același titlu. Ar fi interesant: la un moment dat, găsești aceeași știre cu același titlu, fără a vedea sursa inițială. Bănuiesc că a dat-o cineva primul și toți ceilalți au copiat-o”, a afirmat Cristoiu.

În continuare, omul de presă a dat exemplul unei știri care a fost rostogolită zilele trecute în online-ul românesc pe numeroase site-uri cu același titlu.

„Vă dau un exemplu: domnul Meleșcanu a avut o reacție la criza din Siria. Cine o citește cu atenție își dă seama că ea (poziția României) este nuanțată: România condamnă folosirea armei chimice, DAR, în cazul respectiv, cere ceea ce cer toți oamenii normali: o comisie de anchetă, ca să vadă dacă au fost sau n-a fost folosit gazul sarin. Nu putem să declanșăm un război mondial pe faptul că a zis un ONG care era prin zonă. Ei bine: această reacție a dat naștere unei știri (nu știu cine a scris-o prima dată), care are drept titlu: «Reacție dură a lui Teodor Meleșcanu în legătură cu situația din Siria» – de unde se înțelege că noi ne-am aliniat la americani. Deci din punctul acesta de vedere avem această nebunie: cineva, undeva (nu o instituție, ci un cetățean – un aiurit, un neprofesionist) face o știre, dă un titlu și după asta aceeași știre este copiată cu același titlu. Cel puțin eu o regăsesc pe vreo 20 de site-uri și niciunul dintre ele nu citează sursa. Asta este cea mai mare problemă în România, iar eu nu mă mai bazez – cu excepția Radio România Actualități – pe instituții de presă unde care să garantez că știrea respectivă e exactă sau e vreun fonfleu luat de pe Facebook sau după Twitter și preluat apoi de site-urile serioase”, a mărturisit gazetarul.

Mai mult: Ion Cristoiu s-a plâns că atmosfera din presa postdecembristă „s-a schimbat în rău”, mass media nemaifiind luate în serios de către autorități – spre deosebire de situația de la începutul anilor ’90, de exemplu. Totodată, actualii jurnaliști nu mai par să aibă o pasiune autentică pentru activitatea lor, a susținut Cristoiu.

„Atmosfera s-a schimbat în rău, din două puncte de vedere: în raport cu puterile, cu autoritățile, cu clasa politică, presa nu mai este luată în serios. La ora actuală, se practică acest obicei: a scris un site, a dat o televiziune? Nu-i nicio problemă! Ceea ce nu era în anii 1990-’91, când, chiar dacă erau supărați pe noi, cei de la putere ne luau în serios.

Și în al doilea rând: după părerea mea, a dispărut patima de profesionist, care este specifică gazetarului înnăscut. Argumentele de genul că se plătește prost, că nu sunt bani nu există pentru un adevărat pasionat de meseria asta. Și la poeți: nici Eminescu nu se omora cu banii și cu toate acestea și-a putut îngădui să stilizeze, să refacă un manuscris de vreo 10-15 ori. Deci cred că lipsește o anumită patimă, care – după părerea mea – ar trebui să fie subiectul principal de examen la facultățile de jurnalistică, care sunt tot mai mult un fel de pensioane pentru tinere și tineri care n-au loc în altă parte. În loc să se facă strungari sau tractoriști (poate că ar fi buni), se fac jurnaliști și nu vezi pic de pasiune în ceea ce fac ei. Chiar și dacă-i întrebi de ce au dat la facultatea asta, n-ar putea să-ți răspundă”, a explicat fondatorul EVZ.

În încheiere, Ion Cristoiu a ținut să facă o diferență între presa tipărită și cea de pe Internet, devoalându-și preferințele în acest sens.

„Eu fac o diferență: presa online este foarte bună pentru lucruri mici (adică informații rapide, un text nu mai mare – să spunem – de o filă de manuscris), dar când este vorba de texte mai mari, eu – de exemplu – nu pot să citesc online (deși chiar și cărți am foarte multe electronice), pentru că o revistă, un săptămânal, un lunar nu poți să-l iei de pe presa online. Nu citesc nici un ziar tipărit; citesc însă variantele lor online, site-urile le urmăresc (pe unele cu scurtături pe toate device-urile mele)”, a conchis Cristoiu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *