Încrederea în politicieni nu e singura care s-a erodat în această perioadă, ci și încrederea în instituții în ansamblu, iar presa, spre exemplu, se află și ea printre victimele acestei crize, atrage atenția sociologul IRES, Antonio Amuza.
„Circulă intens narațiuni care mai de care. Povestea zilei: despre „apa furată de străini” sau despre faptul că „Dunărea rămâne fără apă”.. Nu sunt singurele, dar nici nu mă interesează aici dacă un caz particular este adevărat sau fals. În schimb, poate e de interes să înțelegem de ce asemenea narațiuni găsesc atât de ușor un public dispus să le creadă.
Explicația nu începe cu algoritmii Facebook ori TikTok și nici cu lipsa de educație media. Începe cu o criză de încredere. Unii au prezentat mai alarmist acest lucru, în special în raport cu prăbușirea încrederii în politicieni, alții ceva mai rezervat – în funcție de câte și ce fel de date și-au amintit din anii precedenți. Deci da, nu e ceva ce s-a întâmplat peste noapte și nici nu e vreun dezastru de ultim moment, dar asta nu îndulcește raportarea oamenilor la clasa politică.. Un barometru IRES arăta recent, dincolo de valorile de neîncredere, că oamenii sunt perfect conștienți de conflictul politic permanent, de competiția pentru putere, ce să mai, de lupta pentru ciolan și atunci, de ce ne miră că establishmentul nu poate„aprinde lumina” încrederii pentru o țară întreagă.Ba mai mult, încrederea în politicieni nu e singura care s-a erodat și poate nu e nici cea mai importantă. S-a deteriorat încrederea în instituții în ansamblu, iar presa, spre exemplu, se află și ea printre victimele acestei crize. Or, când nu mai ai repere considerate credibile, începi să cauți alternative. Apropo, nimic condamnabil în dreptul celor care se uită pe tiktok ca fugă de actori ce i-au dezamăgit în ultima vreme, chiar dacă în acel moment nu mai câștigă neapărat informația cea mai bine argumentată, ci cea care doar pare mai puțin contaminată de vocile considerate responsabile pentru această criză.
Abia aici apare terenul fertil pentru fake news”, susține Antonio Amuza, într-o postare pe Facebook.
Iar totul se întîmplă nu pentru că oamenii ar fi mai naivi decât înainte, este de părere sociologul, care susține că legitimitatea „nu se construiește predominant prin autoritate instituțională, ci și (sau doar) afectiv”.
„Nu pentru că oamenii ar fi mai naivi decât înainte, ci pentru că legitimitatea nu se construiește predominant prin autoritate instituțională, ci și (sau doar) afectiv. Oamenii tind să acorde credibilitate celor pe care îi percep ca fiind „de-ai lor” sau „nu de-ai celorlalți” chiar și atunci când dovezile sunt fragile. Voi publica în curând rezultate mai ample exact în acest sens, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, revin săptămânile astea.
Până atunci, cred că o parte importantă a comunicării publice ratează complet problema. Mesajul repetat obsesiv: „informați-vă doar din surse sigure” este corect în principiu. Îl predăm și noi și funcționează într-o oarecare măsură cu un anumit public și, mai ales, cu anumiți emițători. Dar, când reperul de încredere ar trebui să îl reprezinte tocmai instituțiile pe care o parte importantă a populației le consideră deja compromise, indiferent de certificările acestora, nu reduci neîncrederea. Riști chiar să o amplifici. Cred că nu greșesc dacă măcar propun ideea că încrederea nu se obține prin etichete precum „surse sigure”, ci mai degrabă dacă ne concentrăm pe reconstrucția ei. Lent. Prin consecvență.
Până când nu se înțelege asta, cred că vom continua să tratăm doar simptomele”, conchide sociologul.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
