Comitetul Internaţional Olimpic şi Organizaţia Naţiunilor Unite speră la o încetare a focului în conflictele armate, inclusiv între Rusia şi Ucraina, în timpul Jocurilor de vară de la Paris. În realitate, armistiţiul olimpic este rareori respectat, notează presa internaţională.
Cu ocazia vizitei sale la Paris în luna mai, preşedintele chinez Xi Jinping a susţinut principiul unui armistiţiu olimpic, propus de ONU şi de Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) şi aprobat de preşedintele francez Emmanuel Macron.
Până în prezent, Moscova nu a respins apelul la un armistiţiu. Acesta ar fi trebuit să înceapă cu o săptămână înainte de Jocurile Olimpice, adică pe 19 iulie, şi să se încheie la o săptămână după Jocurile Paralimpice, pe 15 septembrie. Cu toate acestea, Kremlinul afirmă că „de regulă, regimul de la Kiev foloseşte acest tip de idee sau iniţiativă ca pe o oportunitate de a se regrupa şi reînarma”.
”Forţele ruse, care în prezent se descurcă bine în războiul împotriva Ucrainei, îşi urmează propria agendă şi probabil că nu ar fi favorabile ideii unui armistiţiu”, spune Lukas Aubin, specialist în Rusia şi şef de cercetare la IRIS, Institutul francez pentru afaceri internaţionale şi strategice.
Moscova se simte umilită de acţiunile CIO, subliniază Aubin: Sportivilor ruşi şi belaruşi nu li se permite să concureze sub steagurile lor naţionale.
Va reuşi mişcarea olimpică să obţină ceea ce alte organisme internaţionale nu au reuşit să obţină până acum – o încetare a focului, chiar şi una provizorie – în acest război? Ar putea să o obţină şi în alte teatre de război, cum ar fi Orientul Mijlociu?
Întreaga idee a unui armistiţiu olimpic (numit „ekecheiria” în greacă) datează din Antichitate. În timpul acestui armistiţiu, ”sportivii, artiştii şi familiile lor, precum şi pelerinii obişnuiţi, puteau călători în deplină siguranţă pentru a participa sau a asista la Jocurile Olimpice şi pentru a se întoarce apoi în ţările lor respective”, explică CIO pe site-ul său.
”A fost mai degrabă o trecere în siguranţă decât o încetare a focului sau un armistiţiu aşa cum îl înţelegem astăzi”, explică Patrick Clastres, istoric al Jocurilor Olimpice la Universitatea din Lausanne. ”,În Grecia acelor vremuri, războaiele erau constante. Conceptul de pace a fost inventat abia după războiul peloponesiac, în secolul al IV-lea î.Hr.”
Armistiţiul este de fapt o ”,tradiţie inventată” care a început odată cu renaşterea Jocurilor la sfârşitul secolului al XIX-lea, spune Clastres. La Conferinţa de la Sorbona din 1892, care a dus la fondarea Jocurilor Olimpice moderne, Pierre de Coubertin, care avea să fie al doilea preşedinte al CIO (1896-1925), a proclamat ideea păcii prin sport. „Să ne exportăm vâslaşii, alergătorii şi scrimerii”, spunea el. „Pentru că aici se află comerţul liber al viitorului, iar în ziua în care o vom face, cauza păcii va fi primit un aliat puternic şi vital”.
Lumea sportului amator, aşa cum o concepea Coubertin, era de fapt limitată la o mică elită socială.
”Nimeni nu se gândea atunci că muncitorii, femeile sau naţiunile supuse colonialismului ar putea participa într-o zi la Jocurile Olimpice”, spune Clastres.
Începând cu primele Jocuri moderne, organizate la Atena în 1896, agendele geopolitice şi militare au întunecat evanghelia pacifistă a sportului, potrivit lui Coubertin. Organizarea acestor prime Jocuri ”trebuie înţeleasă ca un episod din efortul grecilor de a-şi recâştiga integritatea naţională deplină şi ca o urmărire a obiectivelor Războiului de Independenţă care a început în 1821”, scrie istoricul Christina Koulouri în catalogul actualei expoziţii de la Louvre despre mişcarea olimpică şi istoria sa.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
