O analiză realizată de Expert Forum arată că 6.39% din candidații la alegerile parlamentare din decembrie sunt traseiști politici, iar partidele mai noi, precum SOS și AUR, au cele mai mari procente în acest sens, 11.79%, respectiv 11.11%.
Paradoxul partidelor „anti-sistem”
Ambele formațiuni, AUR și SOS, și-au construit platformele politice pe un discurs anti-sistem, criticând vehement clasa politică tradițională, pe care o acuză de corupție, nepotism și lipsă de transparență. Promisiunile lor electorale sunt adesea însoțite de un limbaj provocator și de angajamente ferme de a „curăța” scena politică de influențele negative ale „partidelor vechi”, cum ar fi PNL și PSD.
De pildă, într-o conferință de presă din 2020, Simion a afirmat că AUR este singurul partid care nu a fost „contaminat” de „mafia politică” a partidelor mainstream. „Suntem singura alternativă la partidele corupte, suntem vocea românilor care au fost trădați de PNL și PSD”, a declarat Simion. În această declarație, el a subliniat că AUR nu are legături cu „politicienii compromisului”.
Simion s-a poziționat în repetate rânduri drept singurul opozant autentic al partidelor mainstream. „AUR este singura opoziție adevărată în această țară, pentru că toate celelalte partide sunt doar diferite fețe ale aceleiași monede murdare”, a declarat Simion. Mesajul lui este că, spre deosebire de partidele tradiționale, AUR este dedicat să lupte pentru „poporul român” și să aducă schimbări reale.
Cu toate acestea, procentul ridicat de candidați traseiști din rândul acestor partide ridică întrebări cu privire la sinceritatea acestui discurs. La o analiză atentă, devine evident că atât AUR, cât și SOS au recrutat politicieni care au migrat între diferite partide, de regulă între PNL și PSD, exact acele partide de care susțin că vor să se debaraseze.
De ce se întâmplă acest lucru? Simplu spus, majoritatea candidaților din aceste formațiuni vin din aceeași clasă politică pe care pretind că o resping. În mod ironic, în loc să „înnoiască” structurile politice, partidele respective par să fi absorbit tocmai comportamentele pe care le critică.
Traseismul politic – între moralitate și pragmatism
Traseismul politic este unul dintre cele mai des criticate fenomene în politica românească, iar pentru alegători reprezintă deseori un semn al lipsei de principii. De-a lungul anilor, migrația politică a devenit simbolul instabilității și oportunismului în politică. Alegătorii percep schimbările repetate de partid ca pe o trădare a valorilor declarate, mai ales când acestea sunt realizate în funcție de interesele personale sau de grup.
În acest context, partidele precum AUR și SOS se auto-declară drept soluții morale, aliniate cu voința poporului, pretinzând că resping jocurile de culise și compromisurile care au devenit caracteristice sistemului politic actual. Totuși, realitatea este că multe dintre figurile proeminente ale acestor partide sunt, de fapt, oameni care și-au schimbat afilierea politică de-a lungul anilor, din motive diverse.
Faptul că partidele anti-sistem aleg să încorporeze politicieni traseiști sugerează că retorica lor este departe de a fi implementată la nivel practic. Mai mult, aceasta ilustrează o ipocrizie fundamentală: în loc să renunțe la metodele partidelor vechi, aceste formațiuni le folosesc pentru a câștiga sprijin electoral, mizând pe lipsa de informare sau pe încrederea necondiționată a unor segmente de alegători.
AUR și SOS: tactici de „marketing politic”
Fenomenul AUR și SOS este strâns legat de o retorică de marketing politic care vizează un electorat dezamăgit de oferta politică obișnuită. Mesajele acestor partide au rezonat puternic în rândul alegătorilor deziluzionați și al celor care doresc schimbări radicale în România. Însă, paradoxal, în ciuda discursului de condamnare a practicilor partidelor „sistemului”, se folosesc de strategii similare pentru a atrage simpatizanți.
Acest comportament se încadrează în practica larg răspândită a populismului, care promite soluții ușoare la probleme complexe, însoțite de lozinci puternice și simple. În cazul partidelor precum AUR și SOS, recrutarea de traseiști a fost o metodă facilă de a aduce oameni cu experiență și influență, capabili să contribuie la consolidarea rapidă a partidelor. Practic, în lipsa unei baze de cadre proprii, aceste formațiuni au ales să recruteze oameni din structurile de care declarativ se distanțează.
Așadar, partidele precum AUR și SOS, deși sunt „noi” pe scena politică, par să repete tacticile partidelor mai vechi. Departe de a aduce o schimbare fundamentală, aceste formațiuni demonstrează că, în politică, sloganurile anti-sistem sunt ușor de adoptat, însă mult mai dificil de respectat în practică.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
