Calin Georgescu nu este nebun, este doar un impostor, un escroc care speculeaza cu siretenie superficialitatea romanilor si obiceiul lor de a nu se obosi sa citeasca si sa gandeasca, afirma Aurora Liiceanu, doctor in psihologie. In interviul acordat aktual24.ro, celebra scriitoare – are nu numai numeroase carti de specialitate, dar si despre anumite evenimente si perioade din comunism – il compara cu o eprubeta goala pe politicianul venit aparent de nicaieri pentru a fi acum pe primul loc in sondaje.
Psiholoaga spune ca, dupa ce l-a urmarit pe Calin Georgescu in mai multe emisiuni, si-a format parerea ca nu poate fi decat nebun intr-o stare indeajuns de grava incat sa necesite spitalizare ori sarlatan. A doua varianta i se pare Aurorei Liiceanu cea corecta.
Intr-o alta societate, fenomenul Calin Georgescu n-ar fi fost posibil, spune interlocutoarea. Oamenii ar fi fost curiosi si ar fi cautat sa afle cine este personajul. In Romania, insa, poporul n-are acest obicei. Ii lipseste curiozitatea. Iar Calin Georgescu stie aceasta slabiciune, exploatand-o din plin.
Viitorul pe termen mediu nu arata foarte optimist, in opinia psiholoagei ajunsa la 83 de ani. In urmatoarele decenii, Romania va ramane tributara traditiilor. Asta, in timp ce peste noi va veni epoca virtuala si dezindividuatia, unde „fiecare individ va fi o mica piesa intr-o retea uriasa, de un haos total, in care nu se cunoaste nimeni cu nimic“.
Matei Udrea: Cum ati descrie dumneavoastra, ca psiholog, ceea ce se intampla acum in Romania, la nivelul societatii, pornind de la rezultatele primului tur al alegerilor prezidentiale din 2024? Cum va explicati ce s-a intamplat si ce se intampla in continuare, cu aparitia unui candidat aparent de nicaieri, care dintr-o data devine mare favorit?
Aurora Liiceanu: Eu cred ca, in ceea ce ne priveste – daca e sa vorbesc despre o stare a mentalului, intelegand prin mental atat mintea, cat si emotiile, deci o stare mentala colectiva –, traim intr-o epoca in care s-a raspandit la nivelul fiecarui individ o stare de incertitudine si de tulburare, o stare de lipsa a oricarui reper stabil, care bineinteles este dezvoltata si pe seama imprevizibilului care ne loveste. Adica daca pana acum societatea, buna-rea, asa cum era, traia intr-o stare de… Poate nu neglijenta de a vedea in viitor, dar mai degraba un fel de stare de a nu lua in considerare foarte tare lucrul acesta, acum oamenii traiesc intr-o atmosfera de frica de viitor, de spaima, de nesiguranta si de tulburari care se intampla in toata lumea, nu numai la noi, si care fac ca, din aceasta perspectiva, sa fim intr-o situatie de confuzie, de instabilitate, de lipsa de certitudini.
Si, bineinteles, de aceasta lipsa de control pe care credeam ca-l avem. Adica stim ca viata este incerta, ca exista imprevizibil, dar exista totusi o siguranta in controlul personal, adica puteai sa te gandesti ca poti sa-ti controlezi viata. Ori, acum este o cultura a fricii atat de mare, incat foarte multa lume se plange – eu vorbesc de omul de pe strada, profanul – ca totul este in termeni negativi. Se vorbeste numai de criminalitate, de boli, de cazuri patologice, de virusuri si de amenintari. Adica specia noastra este o specie amenintata. Ori, in aceste conditii, este foarte greu ca sa poti sa faci o buna impartire intre contributia rationalului si irationalului si sa iei decizii pe care sa le consideri ca sunt demne de luat in consideratie.
Deci, asta este o situatie cu care nu ne-am mai intalnit. E adevarat ca daca citim Huizinga, de exemplu, el spunea despre „caracterul aprig al vietii“. Oamenii, in general, uita acest lucru, despre caracterul aprig al vietii sau latura intunecata a existentei. Pentru ca a trai numai in latura intunecata inseamna sa pierzi optimismul, sa pierzi bucuria de a trai, sa pierzi ideea de planificare, de proiecte s.a.m.d. Ori noi, in situatia de fata, traim intr-o lipsa de coerenta, de transparenta si de siguranta extraordinare. Pe acest teren atat de nisipos si de subred poate sa apara orice nebunie.
Matei Udrea: E foarte interesant cum explicati dumneavoastra situatia. Ma gandeam, in timp ce ofereati acest raspuns, daca starea de frica permanenta si de nesiguranta sunt naturale sau induse.
Aurora Liiceanu: Cateodata nu-mi vine sa cred ca se schimba lumea chiar asa, peste noapte. Vorbesc de clima. Adica ce inseamna 10 ani la nivel planetar? Nimic! Dar chiar nimic, nimic! Eram obisnuiti cu ideea ca, daca se schimba ceva la nivelul planetei, asta dureaza mii de ani. Deci, nu generatia mea si nici a copiilor mei. Dupa aia, cine mai stie ce o sa fie! Pe cand acum, permanent, este o presiune. Iti sufla in ceafa permanent media, social media. Iti sufla schimbarea. Ori, in conditiile in care se schimba, este imposibil sa te aperi de ideea de instabilitate si de identitate fluida. Si uitati ce s-a intamplat in America cu binarismul femeie-barbat, care a fost atat de haituit de LGBT si de toate versiunile, de toate nuantele, nebunia de atatea identitati – cum s-a spus, ca sunt 60. Dupa parerea mea, niciun om nu se putea adapta foarte usor.
E foarte greu sa te adaptezi cand te-ai format si ai trait intr-o traditie, chiar daca este negativa, intr-un fel, si n-ai mai fi de acord cu ea. Dar, totusi, traditia si trecutul, ne dam seama, cum a spus si Faulkner, nu moare! Trecutul nu moare! Trecutul este extraordinar de puternic, chiar daca noi, la nivel constient, il renegam.
„Oamenii nu fac deosebirea dintre dictatura si autoritate! A avea autoritate inseamna a propune ceva gandit, bine structurat, solid, cum nu e cazul lui Calin Georgescu. De la autoritate porneste respectul, nu de la dictatura! De la dictatura pleaca frica“
Matei Udrea: Exista un foarte puternic discurs revizionist in ultimii ani, in Romania… E un bombardament pe Facebook cu mesaje de tipul „ce bine era pe vremea cand totul era romanesc“. De ce credeti ca are loc acest trend si cu ce scop?
Aurora Liiceanu: Da, si eu m-am gandit daca este cineva. Ca, pana la urma, gasesti pe cineva care face, care are ideea. Nu care lucreaza pentru, ci caruia i-a venit ideea, care pleaca cu ideea inainte. Nu pot sa-mi dau seama, dar vreau sa spun, pentru ca vorbiti de revizionism, eu cred ca oamenii – si eu m-am gandit ca parinte, in general, nu numai ca individ, m-am gandit la acest lucru – nu fac deosebirea dintre dictatura si autoritate! A avea autoritate inseamna a propune ceva gandit, bine structurat, solid, de a avea dreptul sa spui ce vrei si sa arati ce vrei – cum nu e cazul lui Georgescu (Calin Georgescu – n. red.), ca nu se stie ce e in capul lui si cine e. El este o enigma, pana la urma. Pe cand dictatura este cu totul altceva! Pana si copiii mici au nevoie de autoritate, ca daca n-ai autoritate pare ca nu-ti pasa! Si daca nu-ti pasa, indiferenta-i mai rea decat orice. Si atunci copiii prefera autoritatea. Adica parintele trebuie sa aiba autoritate. Nu sa fie dictator, dar sa fie autoritar. Pentru ca de la autoritate porneste respectul, nu de la dictatura! De la dictatura pleaca frica, iar de la autoritate pleaca respectul. Asta e o problema.
Matei Udrea: Mai am o curiozitate. Voiam sa va intreb daca ati urmarit vreuna dintre nenumaratele emisiuni cu Calin Georgescu.
Aurora Liiceanu: Am urmarit, da! Pentru mine este un tip… Ma gandeam la Florin Tudose (celebrul psihiatru roman decedat in 2014 – n. red.)… Cu el puteai sa vorbesti orice. Ce bine ar fi fost daca traia!
Matei Udrea: Ce impresie v-a lasat dumneavoastra, ca psiholog, Calin Georgescu?
Aurora Liiceanu: Calin Georgescu asta este o enigma, e ca o farsa! Si vedeti ca se bazeaza foarte mult pe lipsa de rationalitate a omului! Omul oboseste sa gandeasca. Omul prefera sa reactioneze emotional, decat rational.
Matei Udrea: Dar este ingenuu sau prefabricat?
Aurora Liiceanu: Pai, n-are decat doua posibilitati. Ori este nebun, adica nebun de spital, ori este impostor! Una din astea doua! Altceva… Unul care vrea sa zica ca e trimis sa salveze Romania, dar el nu spune nimic, nimic, nimic si totul este gol. E ca o eprubeta goala care are inauntru un fel de fum. In orice caz, noi nu stim nimic. Este si ciudatenia asta, ca romanul nu e curios! Inainte de a se lansa incet, tiptil-tiptil in toata nebunia asta, ca e foarte siret, oamenii nu stiu ce a facut el in Austria, ce studii are, ce a muncit, a avut salariu, n-a avut salariu? Nu se stie nimic!
Matei Udrea: Si nici nu pare sa conteze pentru oameni.
Aurora Liiceanu: Si pare ca nici nu conteaza lucrul asta! Conteaza numai ce peroleaza el absolut ca nebunii. Eu, personal, nu cred ca e nebun! Eu cred ca e strictamente impostor!
Matei Udrea: Stiti ce mi-a dat mie de gandit? Am vazut la un moment dat o inregistrare din 2022. Era inca pandemie, era un miting al antivaccinistilor la Universitate si acolo Calin Georgescu a tinut un discurs in care a repetat cuvant cu cuvant ce a spus Ion Antonescu pe 6 octombrie 1940, la aniversarea unei luni de cand preluase puterea impreuna cu legionarii. Exact cuvant cu cuvant. Si nu numai atat, dar si frazarea propozitiei si datul din mana. Dupa care a fost al doilea episod in care l-am vazut recitand frazele de inceput din filmul „Stapanul inelelor“.
Aurora Liiceanu: Da, am vazut. Dar el se bazeaza pe faptul ca oamenii nu citesc si nu stiu si nu se obosesc.
Matei Udrea: Asta ma intreb. E nebunie sau impostura?
Aurora Liiceanu: Nebunia si impostura nu sunt chiar la fel!
„Calin Georgescu este impostor! Adica el isi construieste o imagine din asta blurata. O imagine din asta neclara, confuza. Pe care pica toata lumea care nu are rabdare sa mearga pana la capat cu un rationament. Dar nu trebuie sa ne miram de starea natiunii si de cat de curios e romanul. Pentru ca, in general, romanul nu e deloc curios, metodic sau sistematic! Nici vorba! Romanul este superficial si grabit si comod“
Matei Udrea: Pai, asta intreb!
Aurora Liiceanu: Este impostor! Adica el isi construieste o imagine din asta blurata. O imagine din asta neclara, confuza. Pe care pica toata lumea care nu are rabdare sa mearga pana la capat cu un rationament. Este ca… Stiti cum este in Briciul lui Occam (principiul conform caruia cea mai simpla explicatie pentru un fenomen este, de obicei, cea reala – n. red.). Ceva simplu. Cu cat e mai simplu, cu atat e mai adevarat. El este o persoana complet enigmatica! Dar nu trebuie sa ne miram de starea natiunii si de cat de curios e romanul. Pentru ca, in general, romanul nu e deloc curios, metodic sau sistematic! Nici vorba! Nici vorba! Romanul nu este!
Romanul este superficial si grabit si comod si cum vreti dumneavoastra! Intr-o cultura, intr-o tara din asta mai dezvoltata, exista un numar puternic de oameni care ar fi scotocit foarte mult la biografia lui. Nu apari din senin, de pe cer, ca nu esti Luceafarul! Pe cand la noi asa s-a intamplat! Iar daca in strainatate media sociala este cum este, mai normala, la noi media sociala este de neconceput. Nu stiu, ajungi la concluzia ca toti ziaristii sunt platiti sa tina cu unul sau cu altul.
Matei Udrea: Exagerati aici, va spun eu!
Aurora Liiceanu: Ei, sigur ca exagerez! Dar nu da impresia unei categorii profesionale solide, pe care te poti paza! Nici vorba!
Matei Udrea: Credeti ca este pregatit poporul roman pentru un nou Ceausescu? Asta, apropo si de ce mi-ati spus dumneavoastra mai devreme, paralela aceea cu Filipine.
Aurora Liiceanu: Eu cred ca da. Eu cred ca iarta! Atata vreme cat la noi un primar iese din puscarie, isi pune banderola cu steagul, sau funda aia, si jura pe Constitutie, iar pe urma se intoarce la puscarie, ce vreti mai mult? Ce pretentie aveti de o tinuta morala verticala la om? Sigur ca ar uita! Sigur ca ar incepe sa planga, sa-si aminteasca si… E foarte interesanta chestia asta: nimeni nu spune sa se intoarca Elena Ceausescu! Daca nostalgicii viseaza la un Ceausescu sau la cineva ca Ceausescu din nou, Ceausescu ar fi singur! Singur, vaduv, dar fara ea! Ea este vazuta 100% negativ.
Matei Udrea: De ce credeti treaba asta?
Aurora Liiceanu: Nu stiu! Ma gandeam ca ne obsedeaza chestia asta cu Elena. Elena Lasconi, Elena Ceausescu, Elena Basescu, Elena Udrea. N-avem cam multe Elene din astea?
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
