Trăiește la Copenhaga, predă economie politică internațională la Copenhagen Business School și este cercetător afiliat la Global Development Policy Center din Boston. Scrie despre politici economice și tranziția verde și e una dintre cele mai respectate și lucide voci când vine vorba despre crizele și transformările capitalismului global.
Acrescut într-un sat din Năsăud și a studiat Literele și Dreptul la Cluj. O bursă de studii în America i-a deschis însă porțile unei cariere academice și i-a schimbat viața pentru totdeauna.
De atunci, Cornel Ban a urmat un doctorat în Științe Politice la University of Maryland și un postdoctorat la Brown University și a predat la universități de top din Statele Unite și Marea Britanie.
Cartea lui, Ruling Ideas: How Neoliberalism Goes Local, publicată de Oxford University Press, a devenit un text de referință pentru înțelegerea modurilor în care neoliberalismul se manifestă și prinde rădăcini diferit, în funcție de context. La un an după apariție, volumul a fost răsplătit cu premiul pentru cea mai bună carte de economie politică acordat de British International Studies Association.
În 2014, la Editura Tact, a publicat Dependență și dezvoltare. Economia politică a capitalismului românesc, una din cele mai comprehensive și utile analize ale evoluției capitalului local, din secolul al XIX-lea până în prezent. Am stat de vorbă cu Cornel Ban despre parcursul său academic, despre idei, influență și cum se construiește o voce critică într-un peisaj economic global aflat în continuă schimbare.
Am ajuns la Filologie după ce am absolvit un liceu militar, la Alba Iulia. Pentru mine, fusese singura șansă de a studia liniștit, departe de obligațiile de muncă ale unei gospodării rurale. Pe atunci, puteai să te înscrii la examen la o singură facultate. În cazul liceului militar, era institutul militar. Cum nu visam la o carieră militară, după bac „m-am căzut” de bunăvoie la examenul de admitere și am stat un an, ca să-mi câștig dreptul de a da examen la o facultate civilă.
În anul acela, am fost profesor suplinitor la Parva, un sat montan izolat la nord de Bistrița, unde, când ningea, nu mai intra nicio mașină. Doar o treime din copii locuiau în vatra satului. O dată pe an, suplinitorii mergeau din casă în casă, pe toate dealurile, să-i convingă pe părinți să-i lase pe copii în sat timp de o săptămână, cât să învețe să citească și să socotească.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News