Skip to content
Opinii & Analize

Austeritatea a distrus PDL în 2012. Își permite PNL să revină la austeritate în 2021?

" "

După racolarea unora dintre ,,doctorii pandemiei”, PSD a renunțat la narațiunea amânării alegerilor pentru luna martie a lui 2021. De la doctorul Rafila au venit ,,garanțiile tehnocrate” că procesul electoral se poate organiza în actuala situație epidemiologică, cu peste 6000 de infectări cu coronavirus pe zi. Cine știe, poate că la 10 000 de cazuri pe zi, ,,noul PSD” va îmbrățișa chiar narațiunea PNL, potrivit căreia mersul la vot nu e mai periculos decât mersul la pâine. Politicienii nu par să înțeleagă că nu e vorba de riscurile implicate de procesul electoral. E vorba de faptul că, pe agenda cetățeanului, mersul la vot nu mai e o prioritate în plină pandemie. Dar votul e prioritar pe agenda partidelor, care doresc să le fie legitimat accesul la putere prin ritualul alegerilor. Guverne de uniune națională sau formule de guvernare cu partide apărute ad-hoc, după alegeri, pot apărea oricând. Important e să fii în parlament și, ideal, să ai cât mai multe locuri. În acest scop, PSD a schimbat narațiunea de campanie sau, cel puțin, a mutat accentele: de la una administrativă, legată de bâlbâielile guvernului în gestionarea epidemiei de coronavirus, la una de tip economic. Mai exact, PSD acuză PNL de creșteri de taxe, tăieri de salarii în sectorul bugetar și de lipsă de transparență în ceea ce privește proiectul de buget pentru anul 2021. Dincolo de narațiunea electorală a PSD, întrebarea e dacă PNL își permite, politic vorbind, să revină la ideologia austerității la anul. Mai ales că austeritatea pare din ce în ce mai probabilă, în condițiile în care actualul profil al economiei din România nu diferă cu mult de cel din 2008.

România a întâmpinat criza financiară din 2008 cu un model economic fragil. Se baza, la fel ca și astăzi, pe investiții străine masive și pe împrumuturile consistente asigurate de capitalul străin. E modelul economic care favorizează venirea de capital și plecarea de oameni. Vulnerabilitățile sunt evidente. Dincolo de dependența de creditarea externă, când îți pleacă o treime din forța de muncă din țară nu prea mai ai cu cine să construiești infrastructură. Ca să nu mai zic de dispariția brațelor din agricultură, dar și din extrem de puțin ,,intensivul” sector HoReCa, în care s-a aciuat capitalul autohton în lipsă de alte oportunități. Fără infrastructură, investițiile se concentrează în imobiliare și în finanțe, dar nu și în industria producătoare de valoare adăugată mare. De asta exporturile nu vor putea acoperi niciodată importurile. Când ai asemenea vulnerabilități economice, ce te faci când vine criza economică? Mai precis, ce te faci când nu te mai finanțează nici capitalul străin și nici remitențele trimise de românii aflați în străinătate? E simplu. Mergi la Viena. România, Ungaria și Letonia au semnat, în 2009, la Viena, un acord cu băncile din Europa de Vest și cu Troica CE-FMI-BCE. Obiectul acordului era unul simplu. Băncile occidentale urmau să își mențină lichiditățile în sistemul bancar din statele semnatare, dacă acestea se obligau să instituie austeritatea pentru a echilibra bilanțul băncilor locale. Ca urmare a acestui acord, statul s-a retras din economie favorizând investitorii și defavorizându-i pe cetățeni. Capacitatea extractivă a statului din România e de 30% din PIB, comparativ cu media UE de 40%. România încasează cam 72% din TVA, în timp ce Cehia și Ungaria strâng 85%. România taxează doar 23% din impozitul pe venit, Ungaria 30%, iar Cehia 36%. Cum se explică aceste diferențe? Dincolo de faptul că aparatul birocratic din Cehia și Ungaria e mai dezvoltat decât cel din România, diferențele vin din viziunea economică asumată. Partidele politice din România și birocrația de stat sunt dominate de indivizi care sunt mai neoliberali chiar și decât Milton Friedman. Care, cel mai probabil, le-ar fi mirosit zelul politic din spatele ,,convingerilor” economice. Altfel e greu de explicat de ce guvernul Emil Boc semna Compactul european în decembrie 2011. Alături de Danemarca, România a fost singurul stat din afara zonei euro care și-a asumat toate dispozițiile tratatului: deficit structural de maxim 1%, deficit bugetar sub 3% și datorie publică mai mică de 60% din PIB. Consecințele austerității au fost dramatice în România. Austeritatea a fost resimțită puternic de populația ocupată și de pensionari. În 2008, ponderea salariilor în PIB-ul României era de 40%. În 2013, ajunsese la 33,2%. Abia în 2019, ponderea salariilor în PIB-ul României s-a întors la 40%. Spre comparație, în statele dezvoltate ale Europei Occidentale masa salarială ajunge și la 60% din PIB. Austeritatea a instituționalizat deci ,,munca ieftină” din România. O muncă ieftină care pleca la cules de sparanghel în Germania și la îngrijit bătrânii din Austria în starea de urgență.

" "
" "

În general, ideologia austerității a camuflat un program politic. Criza ,,datoriilor suverane“ nu provine din faptul că ,,statele au cheltuit prea mult”, cum susține propaganda de serviciu. Provine din ,,exuberanța piețelor”. Adică din excesele unui sistem bancar puternic dereglementat. Ei bine, aceste excese au fost preluate de bugetele statelor care nu și-au asumat riscul politic de a lăsa băncile să falimenteze, cu notabila excepție a Islandei. E un non-sens să crezi că dacă tai bugetul public rezolvi o criză bancară. Nu poți să susții că perturbarea activității economice generată de pandemia de coronavirus are vreo legătură cu sistemul bancar. Poți însă să susții altceva. Că austeritatea a fost întotdeauna un joc cu sumă nulă. Conservă calitatea vieții celor 20% aflați în vârful distribuției veniturilor, sacrificând simultan calitatea vieții celor 80% aflați la bază. Și mai poți să susții că austeritatea e în primul rând o alegere politică și abia în al doilea rând una economică

Își permite PNL să revină la un program de austeritate, în 2021, similar sau apropiat de cel aplicat de PDL în perioada 2009-2012? În condițiile în care aproape 40% din populația actuală a României își achită cu dificultate factura la utilități? Dacă PNL va alege austeritatea, actualul partid de guvernământ va trebui să gospodărească un pasiv politic semnificativ. În primul rând, scorul cu care va câștiga PNL alegerile din această iarnă nu va fi unul ridicat. Maxim 35 %, în condițiile erodării accentuate la guvernare. Ca atare, acceptabilitatea social-politică a unui guvern de ,,dreapta” care recurge la măsuri de austeritate față de o populație deja stresată de pandemie se va disipa rapid. Mai ales când printre cei care susțin austeritatea se află și Traian Băsescu, ,,tătucul austerității” din România. În aceste condiții devine vital sprijinul social-democraților care cred că Rosa Luxemburg a fost o balerină celebră la Teatrul Bolșoi. În al doilea rând, politicile de austeritate vor stigmatiza definitiv ,,dreapta” din România. Să nu uităm că după ciclul austerității din perioada 2009-2012, PDL candida la parlamentarele din 2012 sub camuflajul Alianței România Dreaptă. Dar chiar și așa, nu reușea să obțină mai mult de 13% din voturi, iar patru ani mai târziu PDL se dizolva în PNL. În ce partid se va dizolva PNL după un eventual ciclu electoral dominat de austeritate în cea mai săracă țară din Uniunea Europeană? În PSD? De asta ar fi util ca ,,dreapta” să împartă costurile unei eventuale austerități cu ,,stânga”. În al treilea rând, austeritatea va exacerba în România nostalgiile după Nicolae Ceaușescu și, în general, tendințele autoritariste ale unei populații sărace. După criza financiară din 2008, cetățenii care i-au votat pe Viktor Orban, Robert Fico, Jaroslaw Kacinski, Marine Le Pen și, mai recent, pe Donald Trump n-au fost duși la urne de Vladimir Putin. Ci mai ales de teribilul eșec al neoliberalismului concretizat în așa-numita ,,criză a datoriilor suverane”. În România, presiunea social-economică produsă de austeritatea guvernului Boc a fost atenuată de migrația masivă în Uniunea Europeană și de narațiunea luptei anti-corupție. Își asumă PNL un program de guvernare dominat de austeritate în condițiile în care piața muncii din Occident se cam închide pentru forța de muncă din România? Cum va gestiona ,,dreapta” tentația iliberală, care poate izbucni și în România, cea mai euro-atlantică țară din fostele state comuniste? Mai ales că deja s-au ponosit narațiunile clasice cu care a fost justificată anterior austeritatea: politicienii populiști au cheltuit prea mult/indivizii leneși, care trăiesc din ajutoare sociale.

" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *