„Fă, mânca-mi-ai, dacă nu te calc în picioare dacă nu îmi dai”. Treci, te rog, peste ton și peste mesaj și gândește-te doar la topică. Avem de-a face cu un tip care nu știe să vorbească, potrivitul cuvintelor între ele îl doare. Nu mă mir că nu-i zicea nimeni domnule Bădălău, ci Năică. Lângă Năică se mai jucau greșit cu cuvintele și prietenii lui, Tică și Grasu. De fapt, cred că așa ar trebui numite stenogramele lui Bădălău: Aventurile lui Tică și Năică în Țara Grasului.
Putem face miștouri de-astea culte-n cap, cum râde hipsterul băutor de cidru organic de primitivul care bea vodcă făcută din pufoaică. Dar ar fi greșit. Pentru că ăștia trei nu-s doar membri ai Lotului Național de Analfabetism, ci parte din elita României. Ăștia sunt cei care se uită pe o recomandare legislativă de la UE sau pe contractul oneros al unei multinaționale și zic că-s bune.
Am scris mai demult că eu nu mai votez oameni mai proști decât mine și că din cauza asta n-am mai votat din 2012. Uitându-mă la ăștia trei, nu pot să nu mă întreb cine-s cei care-i votează. Cum reușesc ăștia trei, cu vocabularul lor mare cât un somalez mic, să convingă oamenii că-s buni la … orice.
Am găsit, de asemenea, și cel mai bun unghi de abordare electorală pentru PNL, USR și AUR. Ca să câștige tot electoratul sănătos la cap trebuie doar să prezinte nonstop astfel de formulări venite de la astfel de lideri PSD.
Problema e că și la partidele astea sunt mulți cu același tip de pauperitate intelectuală. Pe cei mai mulți nu-i vedem, din cauză că partidele românești se poartă ca niște aisberguri, deasupra apei sunt doar cei care pot vorbi normal. Dar ce-i sub apă concurează cu conținutul unei vidanje.
Închei cu un nou citat din Bădălău, cu rugămintea să-mi explici și mie, cineva, ce-a vrut să zică: „O șmecherie. Vorbea urât. Iau sala de sport. Mamă! S-a dus la Parlament, s-a dus la mă-sa în cur, s-a dus la nu știu ce. Cum, domnule, să ia sala un pesedist? Noi cu Ciucă la două săptămâni aveam acolo ședință de PNL. Și i-a zis lui Ciucă: am luat o sală. Mă calcă ăsta în picioare. Nici nu-l știa pe Grasu”.
