Dar hai să vedem unde procurorul parcă a tras un pic prea tare de coarda imaginației:
„Autor intelectual” sau scenarist de film?
Procurorul zice că Georgescu e „autorul intelectual” al unui plan de a da foc la țară, cu mercenari și explozive F4. Sună ca un blockbuster, dar probele? Niște stenograme cu „Trebuie pus parul pe ei” și o întâlnire „apăsătoare” la Ciolpani, unde Georgescu a refuzat un ceai. Serios, frate? Refuzul ceaiului e acum dovadă de conspirație? Poate omul doar era la dietă sau nu-i place ceaiul de mușețel! Unde-s filmările, unde-s ordinele clare? Fără un „Atacați acum!”, parcă e mai degrabă un scenariu de James Bond scris pe genunchi.
Stenogramele, opera literară a anului!
Interceptările sunt picante, ce-i drept: „Ieșiți cu parul!”, zice Potra. Dar Georgescu? „Așteptați semnalul meu.” Băi, ce semnal, că n-a zis clar nimic! Procurorul pare să fi citit mesaje de pe WhatsApp ca pe o nuvelă de Kafka, găsind „ascendent moral” și „radicalizare ideologică” în niște postări cu #revoluție. Poate Georgescu doar voia like-uri, nu grenade! Social media nu e tocmai o armă de distrugere în masă, dom’ procuror.
Ciolpani, capitala conspirațiilor mondiale!
Întâlnirea „clandestină” de la Ciolpani, descrisă ca un summit de mafioți, e mai degrabă o scenă de comedie. Georgescu și Potra stau la un centru de echitație, refuză ceaiul și vorbesc de „planuri”. Procurorul zice că era o atmosferă „apăsătoare”. Ce, băieți, era și muzică de suspans pe fundal? Fără o cameră ascunsă sau un martor care să zică „Da, am auzit ordinul de atac”, parcă e mai mult un ceai ratat decât un complot de stat.
Rusia, eterna sperietoare!
Procurorul aruncă și cartea rusească: Pravda.ro, conturi TikTok, campanii AI. Zice că Georgescu era omul Moscovei. Băi, dar dovezi directe că el a apăsat butonul pentru boți? Zero! Poate rușii pur și simplu l-au plăcut pe Georgescu că e carismatic, nu că era agentul lor secret. Procurorul a dat-o pe conspirații globale, dar parcă uită că TikTok-ul nu câștigă revoluții.
„Cel mai grav caz din 35 de ani”? Really?
Alex Florența zice că dosarul e cel mai periculos din ultimele decenii. Păi, băi, Alex, cu 65 de explozive F4 găsite la mercenari, da, e grav, dar unde e legătura clară cu Georgescu? Fără un mesaj de genul „Călin zice: detonați!”, parcă e mai degrabă o poveste cu băieți entuziaști care s-au uitat prea mult la filme cu Rambo.
Concluzie cu mișto:
Procurorul a scris un roman polițist bunicel, cu stenograme juicy și o poveste de speriat copiii despre Georgescu, maestrul păpușar al revoluției. Dar să „dovedească” vinovăția? Mai degrabă a construit un castel din nisip cu probe circumstanțiale și interpretări de Oscar. Stenogramele și banii de la Potra sunt serioase, dar fără o probă beton gen „Georgescu ordonă violențe”, parcă e mai mult un show de acuzații decât o condamnare sigură. Instanța o să râdă sau o să plângă citind cele 320 de pagini de ficțiune juridică.
Varianta 2 – I-am dat citat din rechizitoriu, unde a scris procurorul dreptul la replică raportat la articolul av Marian Nazat
Rechizitoriul ca scenariu de blockbuster
1. „Moment de vulnerabilitate națională” – ce mai dramă!
Procurorul începe fragmentul cu o frază demnă de un trailer de film apocaliptic: „acțiunile grupului cercetat, coordonate de Potra Horațiu într-un moment de vulnerabilitate națională”. Serios, dom’ procuror? „Vulnerabilitate națională” sună ca și cum România era pe marginea prăpastiei, gata să se prăbușească pentru că Georgescu a postat un hashtag #revoluție! Sigur, anularea alegerilor din 6 decembrie 2024 a fost un moment sensibil, dar să-l descrii ca pe un episod din Mad Max e cam mult. Unde-s dovezile că țara era chiar în haos? Parcă mai degrabă era o criză politică obișnuită, cu proteste și ceva gălăgie pe TikTok. Hai să mai coborâm tonul, că nu suntem în Game of Thrones!
2. Georgescu, „sprijinul moral și material” – ce poet e procurorul!
Zice că Georgescu a dat „sprijin moral și material”. Băi, „sprijin moral” sună ca și cum Georgescu era un fel de life coach pentru mercenari, stând cu ei la o cafea și zicând: „Băieți, haideți să dăm foc la Parlament, că merge!” Material, ok, înțelegem – limuzina Mercedes și niște cash de la Potra (16.000 lei chirie, 5.500 lei viramente). Dar „moral”? Ce, le-a scris poezii motivaționale? Procurorul pare să fi găsit în Georgescu un fel de guru al revoltei, dar fără o probă clară că omul a zis „Luați armele și atacați!”, e mai mult o metaforă de roman, nu o acuzație beton. Poate o stenogramă cu „Hai, băieți, la revoluție!” ar fi ajutat, dar așa, e cam aer.
3. „Depășirea sferei libertății de exprimare” – vai, ce grav!
Procurorul se lansează într-o tiradă despre cum grupul a „depășit, cu intenție și în mod conștient, sfera libertății de exprimare”. Adică ce, niște postări pe TikTok și niște lozinci despre „revoltă” au devenit brusc o amenințare la adresa statului? Dom’ procuror, să înțelegem că orice hashtag #josguvernul e acum infracțiune? Sigur, instigarea publică (art. 368 Cod Penal) e o chestie serioasă, dar să transformi niște mesaje online în „conduite ilicit penale împotriva ordinii constituționale” e ca și cum ai zice că un vlogger nervos e terorist. Probe directe că Georgescu a cerut violențe? Cam subțiri – mai mult coroborări cu ce zicea Potra. Parcă e un pic de umplutură ca să sune mai dramatic.
4. Atacul pe avocatul Nazat – ce mai telenovelă juridică!
Procurorul se apucă să dea cu tunul în articolul lui Marian Nazat de pe luju.ro, zicând că e „pamfletar” și „substituie analiza juridică riguroasă”. Băi, ce mai înțepătură! Parcă e un duel literar, nu un rechizitoriu. Procurorul se supără că Nazat face mișto de acuzații și le zice „exagerate” sau „absurde”. Păi, stai așa, dom’ procuror, că și tu exagerezi cu „cel mai grav caz din 35 de ani”! Să te iei de un avocat că are un stil ironic e ca și cum ai acuza un chef că pune prea mult piper – e stilul lui, ce să-i faci? Plus că Nazat are un punct: dacă probele tale sunt atât de beton, de ce te enervezi pe un articol? Lasă instanța să decidă, nu te lupta cu presa!
5. „Paralele istorice viciate” – procurorul, istoric de ocazie
Aici procurorul devine și profesor de istorie, zicând că paralela lui Nazat cu procesele legionare sau comuniste e „profund viciată”. Serios, dom’ procuror, te apuci să dai lecții de istorie în rechizitoriu? Ce mai urmează, o analiză despre daci și romani? E adevărat că Nazat exagerează cu comparațiile, dar să spui că ancheta ta e perfect curată pentru că România e în UE și are „garanții procedurale solide” e cam optimist. Interceptările alea sunt autorizate legal? Perchezițiile sunt 100% curate? Hai că știm cu toții că și în state de drept se mai fac abuzuri. Tonul tău de superioritate morală e cam comic când probele tale depind de „atmosfera apăsătoare” de la Ciolpani.
6. Arsenalul de „bricege și pumnale” – Rambo în varianta românească
Procurorul zice că grupul avea „bricege, pumnale, pistoale, bastoane telescopice, materiale pirotehnice”. Băi, sună ca un bazar de la Obor, nu ca o armată revoluționară! 65 de explozive F4 sună grav, ce-i drept, dar să le pui pe același palier cu „bricege” e ca și cum ai zice că un cuțit de bucătărie e armă nucleară. Și legătura cu Georgescu? Tot prin Potra, care zicea „așteptăm semnalul”. Fără o probă clară că Georgescu a zis „luați pumnalele și haideți!”, e cam ca și cum ai acuza un influencer că a inspirat un furt pentru că a postat despre „libertate”.
7. Curtea Constituțională, ținta supremă? Ce mai thriller!
Cireașa de pe tort e teoria cu „intenția reală” de a ataca Palatul Parlamentului, că, vezi Doamne, Catedrala Mântuirii Neamului era aproape de sediul CCR. Băi, procurorule, ce mai scenariu de Hitchcock! Deci niște tipi care plănuiau un protest la Catedrală de fapt voiau să ia cu asalt Curtea Constituțională? Pe bune? Poate voiau doar să aprindă o lumânare și s-au rătăcit! Fără o probă clară (gen un mesaj „Hai să dăm buzna la CCR”), asta e pură speculație. Să zici că un protest lângă Parlament e un „atac asupra statului de drept” e ca și cum ai zice că orice miting epuizează democrația. Hai să mai calmăm apele!
Concluzie cu mișto
Procurorul a scris un roman de 320 de pagini care ar face invidios orice scenarist de la Hollywood! Cu „vulnerabilități naționale”, „sprijin moral” și „bricege” ca arme ale apocalipsei, rechizitoriul e un mix de dramă, comedie și ceva lecții de istorie aruncate pe fugă. Georgescu e pictat ca un fel de Dr. Evil autohton, dar probele? Mai mult „Potra zice că așteaptă semnalul” decât „Georgescu ordonă revoluția”. E ca și cum ai acuza un tip că a plănuit un jaf pentru că a zis „hai să spargem banca” la o bere. Procurorul merită un Oscar pentru creativitate, dar pentru „dovada” vinovăției mai trebuie să lucreze. Instanța o să se distreze citind povestea asta, sau o să adoarmă la pagina 200!”, a scris Elena Radu pe Facebook.
