Skip to content
Societate

Avocații cer aplicarea principiului egalității juridice

PS News

Noua conducere a Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR) a organizat pe 6 decembrie 2019, în sala Bibliotecii Baroului Bucureşti, dezbaterea intitulată „Avocatura românească, pilon al justiţiei”, cu participarea conducerii Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR).

Principalele teme de discuție au avut la bază nevoia de a iniția rapid punți de comunicare publică, pe teme importante de interes social, strâns corelate cu nevoia unui dialog interprofesional, cu toți participanții la actul de justiție.

Dezbaterea s-a desfășurat sub motto-ul „Suntem sclavii legilor pentru a putea fi liberi” (Cicero), iar la eveniment au participat preşedintele UNBR, avocatul Traian Briciu şi vicepreşedinţii instituţiei, avocaţii Ion Dragne, Cătălin-Daniel Fenechiu, Mihai Baco, Ion Turculeanu şi Marius-Sebastian Striblea, precum și reprezentanții presei.

Chiar săptămânile trecute am participat, la invitația CSM, la lansarea ghidului pe care CSM l-a redactat pentru relațiile cu mass-media și am dezbătut împreună problemele legate de relația judecător vs. mass-media. E un bun început” a declarat președintele UNBR, avocatul Traian Briciu.

Contextul acestor întâlniri trebuie să aibă o dimensiune publică, pentru că e important ca opinia publică să cunoască felul în care avocații, procurorii, judecătorii reacționează în interesul justiției și al cetățeanului și să semneleze derapajele care au loc în actul de justiție. De altfel, pe parcursul discuțiilor a reieșit că avocatul trebuie să devină o voce din ce în ce mai puternică în spațiul public.

Riscurile asumate de avocați pentru dezbaterile publice

Vicepreședintele UNBR, Daniel Fenechiu, identifică un element descurajant în acest demers: „Pe de o parte, una dintre probleme este că sunt prea puțini avocați în politică. Componentă a societății civile, avocatura trebuie să fie mai activă. Însă, vârfurile avocaturii de multe ori sunt și avocați de succes, care au clienți, iar în momentul în care avocatul devine un vector de opinie publică, el își periclitează relația cu clientul, mai ales în România. E posibil ca ecoul demersului avocatului să se repercuteze asupra soluției din dosarul clientului. În perioada interbelică, judecătorii nu aveau asemenea metehne, dacă un avocat se întâlnea la Capșa cu un judecător, a doua zi nu era recuzat pe motiv că l-a cumpărat judecătorul. Societatea era la un alt nivel, moralitatea era prezumată și respectată, sunt foarte multe diferențe între societatea anilor 1940 și societatea de astăzi.”

Perioada anilor 2010-2011 nu a fost bună pentru breasla avocaților, deoarece pe de o parte avocații au pierdut o parte din conținutul profesional (servicii care au trecut la alte profesii juridice, dar care cândva erau în portofoliul avocaturii și pe care sperau să le readucă în portofoliu), dar și că în materie de anchetă penală, de administrarea justiției, s-a mers foarte mult pe întărirea unui rol autocrat al magistratului și o izolare parțială a avocatului.

„Știu și colegii mei că de foarte multe ori puteai să ajungi într-o instanță în care păreai că vorbești cu ușa, oricum nu era o foarte mare diferență, știai când intrai în sală că pleci cu mandatul, sau știai că îți va fi respinsă calea de atac. Și atunci, în momentul în care prestația ta nu era foarte importantă, nu mai erai foarte încurajat să te duci la un dialog interprofesional. Și avocatul e om, iar când trebuie să se ducă la dialog interprofesional cu un magistrat care în precedentele 5 luni, i-a respins 5 cereri, parcă nu mai are chemarea respectivă”, completează vicepreședintele UNBR, Daniel Fenechiu.

Traian Cornel Briciu, președintele UNBR, spune că „Rolul avocatului este să apere, al magistratului e să caute probe, dar nu ascultându-mă pe mine, ca avocat, în relația cu clientul meu ca să îl apăr. Când am cerut îndreptarea acestui derapaj al magistraților, am fost acuzați că vrem super imunitate! O singură asociație a judecătorilor a luat poziție, cea a doamnei Gârbovan” (n.r. Uniunea naţională a judecătorilor din România).

Nevoia aplicării principiului egalității juridice

Prin noua conducere a UNBR, avocații solicită aplicarea principiul egalității juridice, pe modelul Ungariei, acolo unde există asociații profesionale comune ale judecătorilor, procurorilor și avocaților, în cadrul cărora pot conversa fără teama unor eventuale repercusiuni.

„Parlamentul face pași înainte în acest sens și datorită efortului parlamentarilor avocați, care de exemplu l-au invitat pe președintele UNBR, marți, 10 decembrie 2019, la Comisia Juridică a Senatului, unde urmează să se dezbată niște legi de aprobare a ordonanțelor importante în justiție, despre pensionarea magistraților la 20 de ani de activitate, dar și alte teme. În acest moment, s-a agreat cu Senatul și Camera Deputaților, ca UNBR să aibă un reprezentant permanent, care să asigure buna comunicare între Parlament și Uniune, vor fi desemnați avocați specializați care să reprezinte punctul de vedere al UNBR la lucrările importante. Credem că e normal ca UNBR să fie acolo, pentru că dacă avem nevoie de aviz obligatoriu de la CSM, e normal să avem și părerea avocaților. Dacă avocații ar fi fost o treime din CSM, ca să respectăm principiul egalității juridice, probabil că nu mai era necesar să facem asta” a declarat vicepreședintele UNBR, parlamentarul Daniel Fenechiu.

La propunerea noii conduceri a UNBR, anul viitor va avea loc prima conferință a profesiilor juridice din România, pentru a identifica vulnerabilitățile care există în materie de apărare a drepturilor fundamentale.

Participanții la dezbatere au arătat faptul că s-a adâncit o distanțare între profesiile juridice, că nu a fost depășită faza în care fiecare profesie încearcă să își arate forța, însă avocații nu pot face asta, pentru că nu au pârghiile puterii. Ei nu fac decât să reprezinte un drept constituțional, accesul la justiție și dreptul la apărare.

Într-o țară în care un fost ministru al justiției spunea că libertățile și drepturile omului sunt un vis și un lux (n.r. fostul ministru al justiției, Raluca Prună, a declarat în 2016), este greu să fii avocat. În condițiile în care un drept al cetățeanului este considerat un lux și a apăra acest drept revine avocatului, el este cel care e tot timpul pus în situția în care va trebui să lupte pentru cetățean. Aici am avut o închistare a profesiei, în sensul că ar fi trebuit să luăm atitudine și nu am făcut-o. Nici la o altă afirmație făcută de un fost președinte a ICCJ, care spunea că niciodată acuzarea nu va fi pe picior de egalitate cu apărarea (n.r. declarația a fost făcută de șefa ICCJ, Cristina Tarcea, la bilanțul DNA, în 2018), nici atunci nu am reacționat. Noi tot timpul am avut o deschidere pentru dezbaterile publice la care să vină și judecătorii și procurorii, dar ei au o reticență de a ieși într-o dezbatere publică în care să discute realitățile din justiție, ceea ce trebuie să spunem, nu se întâmplă în Occident unde aceste chestiuni sunt absolut firești”, spune vicepreședintele UNBR, Mihai Baco.

Comunicarea publică: o medie între comunicarea inter-profesională și cea umană

Președintele UNBR, avocatul Traian-Cornel Briciu, spune că magistrații sunt reticenți în a intra în dezbateri de acest gen, pentru că ei au obligația de „rezervă” și că de multe ori problemele interesante pentru public ar însemna și abordarea unor nuanțe politice. „E foarte greu, în momentul în care vorbești de pensii, de salarii, de incompatibilități, practic vorbești de politică, pentru că sunt politici sociale. Judecătorii și procurorii sunt învățați, sunt educați, să nu vorbească pe aceste teme, dar și ei au pensii, au incompatibilități și au salarii. Noi putem fi mult mai expliciți și putem spune și ce nu pot ei să spună” a spus în cadrul dezbaterii președintele UNBR.

MCV-ul cu bune și cu rele

Deși justiția din România este în proporție de peste 85% civilă, spațiul public este extrem de preocupat de subiectul MCV-ului (Mecanismul de cooperare și verificare), care vorbește în proporție de peste 80 la sută doar despre justiția penală și foarte puțin despre justiția civilă.  Ori, în UE e foarte importantă justiția civilă, pentru că statele europene își recunosc hotărârile judecătorești fără alte verificări, ceea ce înseamnă că fiecare țară dorește ca justiția din alt stat să fie una consolidată, astfel încât să nu aibă probleme.

„MCV-ul, pe lângă faptul că este un raport gestionat politic, se construiește pe baza semnelor venite din țara de referință, deci România, iar ONG-urile din România n-au avut vreo problemă cu Judecătoria din Bolintin, de exemplu, ci au avut o problemă cu justiția penală” spune Daniel Fenechiu.

E nevoie de mai multă maturitate în justiție

Dezbaterea a avut în vedere și faptul că în urmă cu câteva zile, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a anunțat că Ministerul cere deja Parlamentului să proroge până la 1 ianuarie 2021 prevederile privind schema de pensionare anticipată a magistraţilor, dar și trecerea de la completele de 2 la 3 judecători și trecerea la o şcolarizare de la 2 la 4 ani la INM.

În cadrul dezbaterii organizate de UNBR, au fost analizate și dezbătute diferite exemple oferite de vicepreședintele Mihai Baco, în care judecători din SUA, sau de la Curtea Europeană de Justiție, a căror experiență acumulată de-a lungul anilor și în alte funcții juridice a contat pentru accederea în funcția de judecător după vârsta de peste 45-50 de ani, în condițiile în care în România, la 25 de ani de vechime în profesia de judecător ieși deja la pensie, deci la 48-49 ești tânăr pensionar.

„Prorogarea INM-ului de 4 ani și chiar modificarea în sensul revenirii la modelul de 2 ani e o temă de discuție. Este una să scoți judecători după 2 ani de zile, fără nicio legătură practică, la 24 de ani, și alta în contextul în care au văzut un notariat, un birou de avocatură, un penitenciar și așa mai departe. Noi trebuie să răspundem: ce facem cu INM-ul, ce facem cu completele de trei, le amânăm? Deci din punctul ăsta de vedere dialogul public nu e foarte simplu” spune vicepreședintele UNBR, parlamentarul Daniel Fenechiu.

În același timp, UNBR pledează pentru mai multă maturitate în justiție, urmând să fie făcută o analiză a prestației avocatului, bazată pe o cercetare sociologică, admițând totodată că în acest moment, imaginea profesiei de avocat nu este una imaculată.

Unde mai vezi, în afara țării, judecători care încep cariera la 25-26 de ani? Am fost recent în Irlanda, la un tribunal specializat în procese penale, unde sunt reunite toate instanțele penale din Irlanda cu excepția Curții Supreme și am văzut că la instanța de bază judecătorii au vârsta peste 50 ani, așadar la instanța similară Judecătoriei. La instanțele superioare sunt oameni și mai în vârstă, selectați după experiența în alte profesii juridice, care presupun o experiență suficientă pentru a fi mandatat să preiei o funcție așa de importantă. La noi se dă foarte mult frâu liber unor tineri, care sunt foarte bine pregătiți, dar care suferă la nivel de experiență în munca de justițiabil, precum și ca experiență de viață”, a declarat avocatul Marius Sebastian Striblea, vicepreședinte UNBR.

Inițiativele nu au lipsit de-a lungul timpului, fiind adus în discuție un exemplu în care cu ceva timp în urmă, un reprezentant al clasei politice a venit cu o propunere, ca accesul în magistratură să se facă doar peste vârsta de 30 de ani, propunerea a fost înregistrată și deși au fost programate dezbaterile, nu s-a concretizat.

„Înainte de prima dezbatere pe acea propunere, eu primisem circa 5000 de emailuri, colegii mei la fel, toate asociațiile profesionale ale magistraților, studenții din anul I de la Drept ne-au scris că ei când au intrat la facultate se vedeau judecători peste 5 ani de zile și că nu ne putem juca cu viața lor, ca să devină acum judecători la 30 de ani. La acel moment, toată lumea s-a asociat și solidarizat cu acest demers. Nu mai era vorba doar de clasa politică, însă nici magistrații nu au susținut-o, nici media, nici facultățile de drept, era un fel de idee excentrică, cum să te gândești să îi ții pînă la vârsta de 30 de ani, ca să devină judecători? Deci varianta cu INM de 4 ani e media între a intra judecător la vârsta de 30 de ani și a deveni judecător la 2 ani după ce ai terminat facultatea” precizează Daniel Fenechiu.

CSM mai puternic decât clasa politică

Traian-Cornel Briciu declară în calitate de profesor universitar și mai puțin ca avocat, că în acest moment, CSM-ul are o structură nefirească, pentru că e compus din judecători și procurori. „Problema e componența CSM-ului, care e în Constituție, în cea din 2003, pentru că anterior nu era. În Franța, au făcut o reformă pentru că acolo CSM-ul funcționa ca un sindicat, chiar au existat o carte la francezi, „Cine judecă judecătorii”, care marca exact acest lucru.”

În acest moment, în Franța, CSM-ul are 24 de membri, din care 12 sunt judecători și 12 sunt reprezentanți ai societății civile. CSM-ul din România nu are niciun reprezentant din breasla avocaților, existând după cum spune președintele UNBR, Traian-Cornel Briciu, o inițiativă din partea cadrelor didactice din învățământul juridic de îndreptare a situației, atunci când începuse procesul de revizuire a Constituției,  însă nu a avut finalitate.

Una din ultimele concluzii ale întânirii a fost că, în România, „CSM-ul este un sindicat, care pe zona de justiție este în stare să scoată din societate o poziție, peste care clasa politică nu poate să treacă”, după cum a declarat vicepreședintele UNBR, parlamentarul și avocatul Daniel Fenechiu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *