Când interesul propriu și complicitatea primează drepturilor omului, statul plătește. Nu se știe cât de mult, pentru că autoritățile nu colectează date – o altă meteahnă ce așteaptă acțiune. Și nu doar bugetul are de suferit, ci, mai grav, persoanele vulnerabile, care ar trebui susținute, conform politicilor protecției sociale și „rule of law”. Pe hârtie, în ceea ce privește legile justiției sociale, România stă poate mai bine decât alte state din Europa, dar, de facto, operează cu multe minusuri și cârpeli, „poleite” cu complicitate și lipsa legitimității.
Un centru de îngrijire privat din Bărdești, județul Mureș, ține aprins scandalul public al „azilelor groazei”. Nereguli grave, încă o descindere a procuroriilor DIICOT, demisii pe bandă rulantă. Abuzurile au ieșit la lumină datorită unui control inopinat realizat de către ONG-ul Centrul pentru Resurse Juridice. ONG-ul CRJ, practic, preia un rol al statului, cel de monitor al protecției sociale. Ori, într-un stat de drept, asta pică în sarcina societății, iar societatea civilă doar contribuie.
Pe scurt, în acte, în centru erau cazați 23 de adulți. Însă, în beci erau „cazate” (a se citi „închise”), printre moloz, pe saltele cu fecale, sânge și urină, alte șapte persoane vulnerabile, copii și adulți malnutriți, murdari și plini de muște, așa cum reiese din comunicatul CRJ-ului.
Centrele de îngrijire private, adevărate „pepiniere de îmbogățire”
Unul dintre fondatori, Cosmin Ionuț Păpuc, este funcționar public cu statut special, mai exact agent la Penitenciarul Târgu Mureș. În cea mai recentă declarație de avere a sa, se stipulează că acesta a încasat chirii din trei locații, dintre care la două funcționează centre de îngrijire: 720 de lei de la Bărdești și 2.400.000 lei de la Târgu Mureș.
Papuc a afirmat la Antena 3 că își asumă responsabilitatea ca membru fondator și că toți angajații centrului și-au dat demisia. El a fost audiat de poliție și spune că este nevinovat.
Imaginile de pe Facebook și informațiile de pe site-ul Centrului garantează un centru în care rezidenții sunt îngrijiți, respectați și au acces la servicii medicale. Căsuța lu’ Min este descrisă drept un cămin pentru persoane vârstnice și persoane cu dizabilități, care are motto-ul „Când nu reușești singur, reușim împreună!” și care „are în centrul său demnitatea, valoarea umană și justiția socială și bunăstarea beneficiarilor”. Mai mult, misiunea centrului este „asigurarea unui climat apropiat de cel familial pentru persoanele adulte, în vederea menținerii recuperării și dezvoltării capacitaților fizice, psihice și mentale individuale pentru depășirea unor situații de dependență și dizabilitate, în care persoana adultă se poate afla”. Căsuța lu’Min este „situată într-o zonă liniștită și pitorească, înconjurată de pădure, ferită de agitația și tumultul cotidian”.
În fapt, este vorba despre condiții improprii, cinism, abuz, umilire, încălcarea drepturilor omului, violență morală.
Important de precizat că centrul avea o capacitate de 40 de locuri și licență provizorie nr. 1576 emisă de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, în data de 03.05.2023 valabilă până în 02.05.2024.
Măsurile luate momentan
O anchetă este în desfășurare. Prefectul şi subprefectul de Mureş au fost eliberaţi din funcţie, a anunțat Ciolacu vineri seara. Tot vineri, Ministerul Muncii a luat decizia de a suspenda licenţa de funcţionare a centrului. Beneficiarii au fost relocaţi. Directorul executiv al AJPIS Mureş a fost eliberat din funcţie în urma situaţiei de la azilul din Bărdeşti.
Descoperirea abuzurilor din cămine are ecou internațional. ONU se declară „profund îngrijorat” de situația centrelor rezidențiale din Romania, stat semnatar al Convenției ONU împotriva torturii.
Când complicitatea acoperă abuzuri și orori de nedescris
Statul are obligația de a efectua controale în centrele de îngrijire. Cum se explică, atunci, faptul că autoritățile nu descopereau nicio neregulă, iar ororile au fost scoase la iveală de către CRJ? Reprezentanţii Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială au declarat că au fost efectuate o serie de controale, cel mai recent fiind acum două zile. Totul părea normal, conform declarațiilor acestora.
Gabriel Diaconu, medic psihiatru, psihotraumatolog, spune, într-un interviu exclusiv pentru PS News, că sistemul protecției sociale are nevoie de o schimbare majoră. În prezent, inspectorii care efectuează vizite de control în centre evaluează condițiile de trai nu discută cu beneficiarii și nu este „evaluată” bunăstarea acestora, ci doar starea mobilierului și a serviciilor per se.
„Elementele pe care le avem sugerează că sistemul era cumva măsluit. La un anumit nivel exista o formă de complicitate între autorități și patronul căminului, dar asta va demonstra Procuratura. Exista la modul vădit, ca și în alte astfel de spețe pe care le tot discutăm de mai bine de o lună, în sensul că erau controale anunțate și se dădea timp să asaneze mediul încât pe grilă și pe baremuri, la momentul la care venea inspecția, să apuce să igienizeze, să toaleteze și, în cele din urmă, să facă pereții mai luminoși (…) Rapoartele agențiilor regulatoare, fie că este vorba de AJPIS (Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială), DGASPC, DSP, nu fac niciodată referire la îngrijire, cât la – ceea ce se numesc – „condiții””, spune specialistul.
Mandatul autorităților de inspecție și control, atunci când descoperă nereguli și abuzuri merge până doar la un anumit punct: amenzi și suspendarea funcționării centrului. Nu pot face mai mult, dar sunt obligați prin lege să notifice autoritățile, mai explică Diaconu, care crede că statului îi lipsește balanța puterilor (checks and balances) în domeniul centrelor rezidențiale.
Elementul care face loc abuzurilor în sistem, crede psihiatrul Diaconu, este expertiza autorităților de control – nu au independență administrativă, instrumente pentru controale eficiente și nici instrumente pentru intervenții prompte.
Palma dură dată statului. Diaconu: „O revoluție socială devine treptat obligatorie”
O lecție pe care statul refuză să o învețe este cea a transparenței. O alta ar fi al preluării de bune practici din domeniul monitorizării de către Ministerul Muncii și Securității Sociale, Agenția Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (cu conducere interimară momentan).
Diaconu recomandă monitorizarea centrelor rezidențiale printr-un mecanism ușor de pus în practică: acreditarea ONG-urilor și abilitarea lor cu mecanisme clare de monitorizare.
„Când ai monitori, ei, sub umbrele unui ONG, pot avea expertiză și competență profesională, iar statul poate ușor să intervină și să creeze baremuri pentru monitorizare, și credențiale pentru monitori”, explică specialistul.
Monitorii ar trebui să aibă un mandat foarte clar, să existe un cadru legal prin care să fie respectat dreptul la viață al beneficiarului.
Inițiative în domeniul protecției sociale, pe monitorizare au fost și nu puține. Dar au rămas în sertar.
Se cere schimbare profundă, nu „schimbare la față”
Este un cerc vicios. Sistemul national de sănătate este împovărat de cazurile sociale. Serviciile de protecție socială, DGASPC și DSP-urile trebuie să găsească, prin lege, noi resurse. Dar cum centrele rezidențiale au fost închise, „este o capcană perfecta”, mai spune Diaconu.
Domeniul asistenței sociale este bine reglementat, dar slab standardizat. Există un circuit de acreditare, dar despre „pereți, dotări, utilaje”. La fel și controale și mecanisme. Dar ele nu vizează bunăstarea persoanelor vulnerabile.
„O revoluție socială devine treptat obligatorie”, crede psihiatrul. Piramida autorității în protecția socială, problema birocrației în guvernanță: multe instituții generale și locale care lucrează fără a colabora. Spre exemplu, ANPDPD-ul are normă de reglementare, dar nu are propria instituție de control și nu are reprezentare la nivel județean, DSP-ul este în subordinea direct a ministerului, serviciile publice de asistență socială (DAS-uri și SPAS-uri) sunt în subordinea primăriilor, AJPIS-urile, care au reprezentare județeană, dar fiind agenții de plăți, pot face doar monitorizare și coordonare a normativelor de decontare a plății.
Aceste instituții au „varii forme de autism în guvernanță unele față de altele”, crede Diaconu. Iar de aici, și crunta realitate în care trăiesc zeci de persoane vulnerabile, agresate și umilite în centre rezidențiale.
Așadar, expertul consideră că ar trebui să existe o funcție de monitorizare a centrelor rezidențiale conjunctă între, la nivel primar, SPAS-uri, DAS-uri și, la nivel secundar, între DSP și DGASPC, în echipe mobile comune.
Dar pentru acest lucru, este nevoie de un mecanism de centralizare a datelor, dar aici este o altă bubă: colectarea datelor.
„România este un stat analfabet functional în ceea ce privește statistica”, crede Diaconu.
În România există circa 5.000 de centre rezidențiale și aproape 300.000 de beneficiari – o proporție importantă de oameni aflați într-o profundă vulnerabilitate, mai punctează specialistul. Prin urmare, Guvernul României este obligat să facă schimbări.
„Guvernul are nevoie să redefinească acest domeniu, rapid, dar nu pripit și să prezinte Parlamentului un set de soluții pe care Parlamentul să le aprobe, să fie transformate în normă de lege”, conchide Diaconu.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
