Skip to content
Opinii & Analize

Barometrul vieții religioase pe înțelesul tuturor (I)

" "

Realizat pentru prima dată în România, Barometrul vieții religioase realizat de Centrul de Cercetări Sociologice LARICS (CCSL), în parteneriat cu Secretariatul de Stat pentru Culte (versiune completă aici), spune mai multe despre societatea românească în ansamblul ei, așa cum arată această astăzi, decât strict despre componenta religioasă. Așa cum și un Barometru de sănătate publică (versiunea completă aici), descifrează incomparabil mai mult decât simpla chestiune a sănătății. De pildă, în cazul celui din urmă, când populația declară că s-ar vaccina, în eventualitatea apariției unui vaccin, doar în proporție de 21,8%, și că nu s-ar vaccina în proporție de 38,6%, sau ar aștepta prima dată să vadă reacțiile/consecințele vaccinului – 30%, sau s-ar vaccina doar dacă i s-ar explica mai mult despre vaccin – 8%, toate aceste rețineri nu măsoară doar gradul de respingere a vaccinului sau vaccinării propriu-zise, ci și un soi de neîncredere difuză în stat: dacă de zece ani de zile cetățeanul aude că acesta e putred, România este cea mai coruptă țară din Europa, totul este defect și carent, inclusiv la nivelul achizițiilor publice, reacția lui este în consecință. De ce ar mai crede statul că e onest când vine să îl vaccineze? Mai concret, cetățeanul se gândește – logic, din perspectiva atmosferei publice -, că vaccinurile cumpărate de statul român nu vor fi cele mai performante, că nu le va cumpăra din Franța, ci din Kazahstan, la prețuri mai mici, ca unii să facă profit, că, așa cum unele medicamente ajung în farmacii cu termene de expirare aproape de limită (cumpărate deliberat așa, pentru a avea prețul de achiziție mai mic), tot așa se poate întâmpla și cu vaccinurile etc., etc. Dincolo de exagerările folosite de noi, ideea e clară. Răspunsul la acest tip de întrebare e mult dincolo de chestiunea vaccinului propriu-zis, iar toate aceste lucruri trebuie cuantificate. Prin urmare, un Barometru amplu nu se măsoară niciodată doar percepția față de obiectul investigat din titlu, ci și față de percepțiile mai complexe ale publicului – în cazul concret discutat, e vorba despre percepțiile despre stat. E acolo, strecurat în răspuns, și extrem de greu de decodat sociologic, un „indice al statalității” pe care populația îl resimte și îl exprimă în răspuns.

Așa și în cazul Barometrului vieții religioase publicat recent. Este o fotografie a momentului, ca orice cercetare sociologică cantitativă, care developează stări de spirit mai adânci și dincolo de obiectul investigat.

" "
" "

Prima observație, esențială, este că scorul religiozității românilor astăzi este extrem de ridicat. Se va spune că așa a fost întotdeauna, deci nu e nimic nou.

Da și nu. În cercetările sociologice frugale care s-au făcut până acum, niciodată un Barometru, religiozitatea declarată a românilor a fost mult dincolo de media europeană. E drept. Așa a fost identificată și de Barometrul vieții religioase al CCSL, doar că aici e ceva în plus. Fie la nivel de intensitate, de interes, și – foarte important pentru sociologi -, la nivel de interes pe subiect, ceea ce a dus la o rată extrem de mică de non-răspunsuri, respectiv de refuzuri, la întrebări care, altminteri, ar fi putut să fie complet lipsite de interes.

Sursa: Barometrul vieții religioase, CCSL (decembrie 2020).

Astăzi, de pildă, Biserica se situează deasupra Armatei ca nivel de încredere, recuperând ceea ce pierduse după tragedia de la Colectiv. Atunci, populația a părut că sancționează Biserica și aceasta a scăzut ca nivel de încredere. Sigur, diferențele nu trebui exagerate, dar ceea ce trebuie să înțelegem este că, astăzi, Biserica e percepută altfel, în acord cu starea de spirit a populației de la momentul actual. Populația este, mai degrabă, de partea ei. Vorbim de o populație iritată, frustrată, deranjată de faptul că a trebuit să stea închisă în casă, exasperată de restricții, de interdicții de tot felul, de faptul – mai ales – că trebuie să stea în 1-2-3 camere cu 2-3 copii de grădiniță sau de nivele de școlarizare diferite, cu școală on line și un singur calculator, fără să poată merge la serviciu, fără perspective clare când se vor termina toate acestea. Această frustrare sau nemulțumire trebuie descurcată undeva, și ea a fost descărcată recent inclusiv prin participarea slabă la vot sau printr-un anumit vot de protest – toate sancțiuni la adresa clasei politice actuale.

Ce legătură are asta cu religia? Are, căci Biserica a fost resimțită de populația ca fiind în aceeași tabără; și e a fost supusă restricțiilor, și ea a fost sancționată, apostrofată de către autorități, care, în percepția publică, au încercat să îi surpe din prerogative.

Să fim foarte limpezi: aici nu discutăm dacă și cum statul a încălcat legislația în vigoare sau Constituția, chiar dacă ar fi făcut, teoretic vorbind, asta. Vorbim despre percepții, nu despre evaluări juridice sau legislative. Iar percepția populației a fost că statul a intervenit ilicit, deopotrivă, și asupra cetățenilor și asupra Bisericii. Deci simpatia lor spre instituție s-a exprimat inclusiv din această rațiune. Evident, nu doar din asta și nu în primul rând din acest motiv, dar a contat și acest aspect.

Sursa: Barometrul vieții religioase, CCSL (decembrie 2020).

Și mai este ceva. Pandemia a închis multe instituții, dar a lăsat bisericile deschise, deci simplu de „accesat”. În plus, chiar dacă nu e limpede în ce măsură, este evident că o modificare de agendă personală, de percepții, de evaluări existențiale, s-a petrecut și la nivelul populației. Confruntată cu amenințarea morții, a dispariției celor dragi, a hazardului care ne înconjoară insidios și irepresibil, chestiunea religiei și a lui Dumnezeu e foarte posibil să fi apărut, pentru o bună parte a populației, mai acut, chiar dacă nu foarte elaborat și explicit. De aici și apetența mai accentuată spre „cele sfinte”, mersul la Biserică (fie și prin trecerea frugală pe acolo și aprinderea unei lumânări), intensificarea rugăciunilor, fie și prin forma simplă și esențializată a unui simplu „Doamne ajută”.

Așa se explică scorurile mari obținute la întrebări legate de frecventarea bisericii, practicarea rugăciunii etc. Este evidentă că pandemia a acutizat sensibilitatea religioasă, chiar dacă nu neapărat practica religioasă judicioasă și acreditată.

(va urma)

1 comentariu la “Barometrul vieții religioase pe înțelesul tuturor (I)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *