Skip to content
Politică

Bilanțul unui președinte controversat. Traian Băsescu, după 10 ani: de la soluția imorală, la adio PDL

Mandatele lui Traian Băsescu vor rămâne cu siguranță în istoria României. Acesta a reușit să schimbe cu totul fața Administrației Prezidențiale și să transforme președintele într-un actor activ al vieții politice românești. De-a lungul celor 10 ani de mandat, Traian Băsescu a făcut tot felul de combinații politice pentru a-și îndeplini obiectivele și pentru a-și asigura un Guvern favorabil.

Traian Băsescu spunea în ultimele luni de mandat că din cei 10 ani nu a avut un Guvern favorabil lui decât pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta spunea că Guvernul Tăriceanu și Guvernul Ponta au ocupat 7 ani din cei 10 de mandat. Însă, ceea ce Traian Băsescu a uitat să menționeze în bilanțul celor 10 ani este că a ajuns în această situație tocmai din cauza combinațiilor sale.

Făcând o analiză a celor 10 ani de mandat și a combinațiilor făcute de Traian Băsescu vom sesiza că acestea nu sunt deloc puține și că au influențat viața politică într-un mod esențial.

Prima astfel de manevră făcută de Traian Băsescu a fost în 2004, atunci când după alegerile prezidențiale a încercat să își creeze o majoritate parlamentară. În acel an, alegerile parlamentare fuseseră câștigate de către PSD, iar în mod normal aceștia trebuiau să dea primul ministru. Însă Traian Băsescu a rupt din aliații PSD-ului și a creat majoritatea care a susținut învestirea guvernului Tăriceanu.

Printre cei cooptați la guvernare se numărau și conservatorii lui Dan Voiculescu. În 2008, Traian Băsescu declara că în 2004 a recurs la „soluţia imorală” a cooptării PC în Guvern pentru a forma o majoritate care să permită adoptarea cotei unice de impozitare, menţionând că pentru binele României ar fi dispus să facă din nou un astfel de compromis.

„Soluția imorală” din 2004 nu i-a asigurat Guvernul pe care și-l dorea pentru foarte multă vreme. La scurt timp au apărut și primele disensiuni între cele două Palate. În 2007 se producea ruptura definitivă a majorității construite de Traian Băsescu odată cu ieșirea PDL de la guvernare, iar un nou Guvern se forma în jurul lui Călin Popescu-Tăriceanu care, cu susținerea PSD, a reușit să își ducă mandatul la capăt. Această situație a făcut ca Traian Băsescu să fie izolat, într-o oarecare măsură, iar influența sa asupra Executivului să fie una redusă, în ciuda tuturor încercărilor președintelui de a-l da jos pe Tăriceanu.

Odată cu alegerile din 2008, Traian Băsescu a încercat să speculeze oportunitatea dată de câștigarea alegerilor de PDL. Acesta, prin diverse metode, a încercat să impună un Guvern favorabil, unul în fruntea căruia să se afle un om pe care putea să îl controleze, astfel încât să nu se mai repete episodul Tăriceanu. Cu PNL nu i-a reușit o alianță pentru că Tăriceanu voia postul de prim-ministru pentru liberali, așa că Traian Băsescu s-a orientat către PSD-ul condus de Mircea Geoană, un PSD care se afla în opoziție de 4 ani.

Astfel, prin combinațiile făcute de Traian Băsescu, PDL și PSD au ajuns să formeze noul Executiv, de care președintele era tare mândru pentru că avea o majoritate clară în Parlament. Însă nici acesta nu a rezistat. După numai câteva luni PSD se retrăgea de la guvernare, lăsând PDL-ul într-o situație ingrată. Din nou a intervenit o altă soluție inedită găsită pentru continuarea guvernării. Ea a însemnat formarea UNPR prin ruperea unei bucăți din PSD care voia să rămână la guvernare. Sub pretextul interesului național, pesediștii adunați în jurul lui Gabriel Oprea au rămas la guvernare alături de PDL, păstrându-l în funcția de premier pe Emil Boc până în 2012.

Anul 2012 începe cu un scandal provocat de Traian Băsescu prin atacurile la adresa doctorului Raed Arafat. Acest scandal, împreună cu noua Lege a Sănătății, dar și tăierile de salarii și pensii din 2010, toate la un loc au făcut ca oamenii să iasă în stradă împotriva guvernului Boc și a lui Traian Băsescu. În contextul politic și social tensionat, Emil Boc a anunțat, în cadrul ședinței de Guvern din 6 februarie 2012, că a decis să „depună mandatul Executivului” pentru a „detensiona situația politică și socială din țară”.

La scurt timp, Traian Băsescu a încercat să impună la Palatul Victoria un nou Guvern favorabil, în ciuda protestelor din stradă care cereau ca PDL să iasă din structura guvernamentală. Președintele îl propune pe fostul șef de la Serviciul de Informații Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, în locul lui Emil Boc. Gafele continue ale acestuia, dar și faptul că nu avea susținere politică solidă a dus la pierderea majorității parlamentare și făcut ca Executivul condus de MRU să aibă cel mai scurt mandat din istoria României. Acesta a căzut în luna aprilie 2012 în urma unei moțiuni de cenzură depusă de USL.

Chiar dacă pierduse puterea guvernamentală din mână, Traian Băsescu a încercat să își păstreze controlul asupra PDL. După ce nu a mai putut să facă diverse combinații pe scena politică, acesta a încercat să le facă în interiorul PDL, astfel încât să o impună pe Elena Udrea la conducerea partidului după retragerea lui Emil Boc. Însă, curentul împotriva Elenei Udrea și a lui Traian Băsescu din PDL a făcut ca aceasta să piardă alegerile interne în 2013, iar președinte al PDL a ajuns Vasile Blaga. După înfrângerea suferită în partidul său de suflet, Traian Băsescu a transmis celebrul mesaj de „Adio PDL!”.

Însă, Traian Băsescu a dovedit de-a lungul anilor că este unul dintre cei mai puternici politicieni ai României. Acesta nu s-a lăsat înfrânt de eșecurile din cadrul PDL și din sfera guvernamentală. Nici măcar suspendarea din 2012 nu a reușit să îl pună la pământ. Acesta a făcut o nouă mișcare tipică lui, aceea de a pune bazele Fundației Mișcarea Populară. Scopul acestui ONG era acela de a atrage pedeliștii care îl susțineau și de a fi platforma pe care se va naște un viitor partid. Chiar dacă Traian Băsescu spera ca partidul să apară după o perioadă mai lungă de timp, nu imediat, cei din Fundație, dar și sub presiunea celor care trecuseră de la PDL la Mișcarea Populară, în iulie 2013 apare Partidul Mișcarea Populară condus în primă fază de Eugen Tomac.

Deputatul de diaspora nu stă mult în fruntea partidului pentru că în 2014, Elena Udrea preia frâiele partidului. Astfel, cea pe care Traian Băsescu a declarat public că a protejat-o, a ajuns președinte de partid după eșecul din 2013 din PDL. Însă, ascensiunea sa în fruntea partidului nu a fost una benefică pentru partid. Cu tot sprijinul președintelui Băsescu, PMP nu a reușit să câștige mai mult de 7% la europarlamentare și nici măcar 6% la prezidențiale, unde a candidat Elena Udrea.

Traian Băsescu nu a reușit să aibă liniște pe parcursul celor două mandate și din cauza acestor jocuri politice pe care le-a instrumentat de-a lungul timpului. Faptul că s-a ajuns și la două suspendări, dar și la războaie politice puternice între Administrația Prezidențială și celelalte instituții, s-a petrecut tot din cauza combinațiilor pe care a încercat să le facă președintele. Așadar, Traian Băsescu a fost un prizonier al propriilor jocuri.

1 comentariu la “Bilanțul unui președinte controversat. Traian Băsescu, după 10 ani: de la soluția imorală, la adio PDL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *