PSnews

Opinii

BNR citește exact așa cum face politica monetară: JALNIC

Întotdeauna mi-am pus întrebarea dacă, atunci când face publice prognoze minicinoase de inflație, BNR își calibrează setul de instrumente de politică monetară după dorință urmărind astfel, păgubos, ținte false.

Având în vedere că situațiile în care inflația s-a încadrat la final de an în ținta BNR par mai degrabă să fie rezultatul întâmplării decât ale unei politici monetare sănătoase, mi-am dat și răspunsul: da, BNR își selectează instrumentele în funcție de prognozele mincinoase de inflație pe care le folosește și nu în funcție de realitatea din piață, pe care ar valorifica-o dacă în Consiliul de Administrație al BNR nu ar fi numiți într-o proporție (probabil de 1 la 2) oameni politici sau macroeconomiști a căror meserie reală, sub acoperirea celei de economist este aceea de securist.

Am spus credința mea în numeroase rânduri: BNR acționează privind în oglinda retrovizoare și nu în raport cu așteptările piețelor, contrar unei conduite sănătoase de politică monetară. Altfel spus, ca să influențeze ce va fi, BNR nu trage în față, ci trage în spate. Cu pistolul de apă.

Pentru cei care vor să mă contrazică le reamintesc doar modul în care BNR a gestionat politica monetară de până în anul 2008, prin instrumente și verbal. Sunt de notorietate declarațiile academicianului sicofant de la BNR din precedenta criză în registruk ,,nu e nicio criză, poate e criză de nervi’’, ,,mai ușor cu criza pe scări’’, ,,România crește economic de 10 ani cu 5% pe an și va mai crește încă 10 ani cu 5% pe an’’, ,,nu avem nevoie de împrumut de la FMI’’. Și în precedenta criză, ca și acum, BNR a avut trei lucruri constante: politruci, a acționat prea târziu și prea puțin și respectiv a adâncit criza în loc să o prevină, ratându-și rolul fundamental de menținere a stabilității financiare (credite neperformante de peste 20% externalizate ulterior în frauda bugetului de stat) și de atingere a țintei de inflație.

Și acum BNR face la fel. Aș fi onorat ca aghiotantul fostului informator al Securității Manole să se fi referit la articolul meu de marți publicat pe psnews.ro (https://psnews.ro/radu-soviani-perspective-zdrobitoare-pentru-inflatie-este-exclusiv-culpa-bnr-exclusiv-230717/) și să ofere argumente. Într-o notă informativă (avizată cel mai probabiș de un ,,fost’’ lucrător SRI devenit după plecarea din Consiliul de Administrație al unei societăți privatizate prin fraudă – consilier al domnului Iăsrescu pe relația cu Parchetele, notă transmisă spre diseminare Ziarului Financiar), domnul Adrian Vasilescu susține: ,,Dacă un formator de opinie – ale cărui intervenții în dezbateri TV și pe bloguri sunt frecvente – BNR este singura vinovată de explozia inflaționistă, cauza fiind intervențiile sale tardive nu înseamnă că spune adevărul’’.

Din păcate, domnul Vasilescu (detalii aici: https://soviani.com/2018/04/12/si-dumneavoastra-domnule-adrian-vasilescu-video-rar/) nu se referă la mine. Pentru că dacă se referă mine, înseamnă că BNR citește și înțelege exact așa cum face și politica monetară – jalnic.

Este drept că sunt singurul jurnalist economic care am văzut criza proprie a Romaniei din 2007-2008 (în fapt, o banală criză de balanță de plăți, favorizată de politicile fiscale proaste cu complicitatea politicii monetare inadecvate) și că și atunci, ca și acum, am susținut, bazat pe fapte, că BNR a acționat prea târziu și prea puțin.

Categoric am fost și singurul jurnalist care am avertizat încă din 6 mai 2015, în contextul anunțării reducerii TVA, că BNR a intrat pe constrasens cu politica monetară, aici (https://soviani.com/2015/05/06/supriza-mare-la-bnr-megarelaxare-de-politica-monetara-bnr-reduce-si-dobanda-scade-si-rezervele-minime-obligatorii/). Spuneam în acel articol: ,,Cum există aventură fiscală guvernamentală, asistăm la o politică prin care BNR pune gaz peste foc, punând peste banii din piață pe care i-ar lăsa guvernul, și mai mulți bani. Practic leul are motive să băltească suplimentar pe piață. Iar balta de lei nu conduce în final decât la depreciere de curs’’.

Cum alte cuvinte, subliniam că BNR ar fi trebuit să întărească în mai 2015 politica monetară (să stingă focul, nu să pună gaz) și nu să facă o megarelaxare, în contextul aventurii fiscale guvernamentale. Asta am spus-o ca formator de opinie, încă de atunci.

Leul s-a depreciat de atunci până acum cu aproape 5%, inflația a ajuns și depășit 5%, iar BNR a ars peste 5 miliarde de Euro din rezerva valutară pentru ca deprecierea și inflația să nu urce la 8%.. Pentru că și atunci, ca și acum, BNR privea în oglinda retrovizoare și nu vis-a-vis de așteptările inflaționiste și de realități, punând gaz peste foc. Acționând așa BNR, adică pe contrasens, prea târziu și prea puțin, nu pot să ajung la altă concluzie decât că politica monetară rămâne jalnică în raport cu obiectivul său fundamental – stabilitatea prețurilor și cu cel național, aderarea la Euro. Chiar și pauza în ceea ce privește majorarea de rată de dobândă, rată urcată tardiv și timid la 2,5% (dupe ce inițial BNR scăzuse în mai 2015 rata de dobândă și nu ridicat-o atunci când presiunile inflaționiste erau certe), demonstrează, din nou, că BNR acționează prea târziu și prea puțin, încercând să priponească cu o dobândă de 2,5% o inflație mai mare decât dublă, care va crește având ca și cauza spirala salarii-prețuri.

Jalnic este și că BNR se face că nu înțelege (refuz să cred că nu înțelege). Aghiotantul domnului Isărescu îl citează pe respectivul formator de opinie: ,, susține că Banca Națională este singura vinovată de explozia inflaționistă’’. Din păcate, nu se referă la mine, întrucât declarația mea preluată de psnews.ro arată așa ,,este exclusiv culpa BNR în ceea ce privește reaprinderea așteptărilor inflaționiste – mai ales că le și recunoaște în cel mai recent raport privind stabilitatea financiară’’. Mă întreb, dacă la BNR, nu se face diferență între inflație (certă) și așteptări inflaționiste, ar trebui să mă mire că în loc să crească dobânda BNR apasă invers și o scade sau o pune pe pauză? Tocmai șovaiala și atitudinea pompieristică a BNR în privința fermității combaterii presiunilor inflaționiste este cea care contribuie predominant la alimentarea așteptărilor inflaționiste. Adică la ceea ce va urma.

Desigur, pentru mine nu este o noutate faptul că vechiul sicofant de la BNR servește direct sau prin alții porții de înțelepciune post-factum și că în fapt a manipulat guverne caracterizate de incompetență, indiferență și iresponsabilitate (devenind complice al lor) astfel încât a ajuns la performanța unică în lume, aceea de a supraviețui politic la 22 de premieri, timp de 28 de ani.

Dar ce mă miră este că, în miopia sa, BNR pune exclusiv pe seama prețurilor administrate inflația, adică pe seama politicii fiscale, ascunzând sub preș propriile derapaje în ceea ce privește mișcarea ratei de dobândă. Ceea ce trebuie să accepte și BNR este că derapajele poltiticii fiscale nu ar fi fost atât de mari ca efecte macroeconomice dacă exista o politică monetară independentă (nu centrată pe realegerea membrilor Consiliului de Administrație, ca să nu supere – pauza de politică monetară a fost luată după ce Isărescu s-a ploconit în biroul celui pe care îl consideră doar un teleormănean fraier), o supraveghere reală (nu centrată pe exonerarea, sub protocol cu SRI, de răspundere penală a rețelelor mafiote din bănci prin care, direct și indirect, la scutul BNR, s-a fraudat bugetul de stat) și o politică monetară care să urmărească în mod real păstrarea puterii de cumpărare a populației și integrarea cât mai rapidă în zona Euro (nu pe dos).

Iar BNR ignoră acum speriată dar alimentând așteptările inflaționiste (,,explozia inflaționistă’’, ,,în actualul ciclu inflaționist’’) motivul real al inflației din perioada următoare, care se va suprapune peste ceea ce avem deja: scumpirea tuturor bunurilor și serviciilor în urma majorării costurilor cu forța de muncă în sectorul privat indusă de majorările nesustenabile din sectorul de stat (așa numitul efect de demonstrație). Majorări care au condus, ca și în 2007, la supraîndatorare și în final la confiscarea unei părți din ce în ce mai mari din venitul disponibil. Ceea ce, pe lânga criza bugetară auto-indusă ale cărei semințe au fost puse în 2015 (cu complicitatea BNR), România mai capitalizează, ca și în 2007-2008, propria spirală inflaționistă, așa numita spirală salarii-prețuri. Dar când te uiți în spate pentru a îți calibra politica monetară, nu vezi ce e în față.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi