Skip to content
Puterea Știrilor Video

Boala de care nu scapă clasa politică românească

marinela-anghelus-editorial (1)

Întreaga clasă politică românească a ajuns să se îmbolnăvească de traseism politic. Cu doar câteva zile înainte de start-ul oficial al campaniei electorale, vedem că nu mai e nicio rușine să fii politician și să schimbi mai multe partide decât mulți dintre alegătorii români ar putea numi.

Primari, consilieri, președinți de consilii județeni, care până ieri se dădeau mari liberali, azi aflăm că au intrat în PSD și viceversa. E fix vremea aia în care prietenii devin dușmani, socialiștii pozează în liberali și liberalii în socialiști.

Atât PNL, cât și PSD, are pe liste destui oameni pentru care ideologia nu pare să fi contat, trecând cu lejeritate de la liberalism la social-democrație și de la socialism la conservatorism. Și nu este deloc întâmplător. În România, se pare că fuga după ciolan a devenit mai importantă decât orice ideologie, iar alegerile ne demonstrează mereu acest lucru. De fiecare dată, în prag electoral, politicienii vor linguși și alerga partidul aflat pe val pentru a-și securiza un fotoliu călduț. Drept dovadă, vedem zilele acestea cum nu mai puțin de 97 de primari PSD au plecat la PNL, în timp ce 37 de edili PNL au migrat la PSD.

Însă, nu poți să nu te întrebi cum un partid ca PNL, fără emoții cu privire la pragul electoral și, cel puțin teoretic, capabil să propună garnituri întregi de persoane competente și curate, acceptă traseiști pe liste. Nu poți să nu te întrebi de ce primari liberali aleg să fugă la PSD, când propriul partid, în care poate au activat ani buni, este pe val. Răspunsul este simplu: nici PNL și nici PSD, cele două mari partide din România, nu sunt capabile să satisfacă exigențele vremurilor în care trăim.

Atât PNL, cât și PSD, reprezintă la acest moment imaginea exactă a clasei politice tradiționale românești. Politicieni care aleargă după locuri călduțe, care uită de ideologie (sau poate chiar nici nu știu ce este aia) și se mută de la un partid la altul fără a avea vreo remușcare, politicieni care își amintesc de oameni doar când au loc alegeri. Politicieni care ne „fură” voturile și apoi dispar.

Și uite așa, cât timp clasa politică românească o dă cu stângu-n dreptu` sau se pierde în lupte interne de putere (vezi cazul USR), tu continui să te întrebi de fiecare dată când ești chemat la vot: Eu cu cine votez?

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *